Unii cititori și chiar unii „contributori” ai platformei Republica.ro s-au întrebat și au întrebat de ce s-a folosit cuvântul contributor pentru desemnarea autorilor articolelor publicate aici. Întrebarea lor este îndreptățită: atâta timp cât avem un cuvânt capabil să exprime ceea ce dorim, nu este necesar să apelăm la un cuvânt străin.
De ce totuși contributor se întâlnește din ce în ce mai des în locul cuvântului colaborator, dar și al lui contribuitor?
În DEX (Dicționarul explicativ al limbii române, 2009) și în DCR (Dicționar de cuvinte recente, ediția a III-a, 2013), contributor nu este înregistrat. În schimb, apare în MDN (Marele dicționar de neologisme, ediția a X-a, 2008), unde este definit prin sinonimul contribuitor, care primește, la rândul său, definiția „acționar care contribuie la plata datoriilor în caz de lichidare a societății”.
Mai multe contexte ce conțin cuvântul contributor arată însă că definiția dată în MDN nu corespunde întocmai uzului: „România poate deveni contributor financiar important la rezolvarea crizei migrației” (www.e-stireazilei.ro); „Dacia produce 3% din Produsul Intern Brut şi este cel mai mare contributor la bugetul de stat” (arenavalceana.ro); „Un contributor din România plăteşte în prezent contribuţiile de asigurări sociale pentru 1, 2 pensionari” (www.economica.net). Definiția din MDN nu acoperă nici altă utilizare a acestui cuvânt, cum este cea pe care o întâlnim pe Republica.ro, dar și pe alte site-uri.
În realitate, cuvântul contributor preia sensurile pe care le are în engleză contributor. După Random House Webster’s Unabridged Dictionary (ediția a II-a, 1997), sensurile lui contributor sunt: „1. persoană care contribuie cu bani, asistență etc.; 2. persoană care contribuie cu un articol, o povestire etc. la un ziar, la o revistă sau la altele asemenea”, iar după Shorter Oxford English Dictionary (ediția a VI-a, 2007), sensurile acestui cuvânt sunt: „1. persoană care plătește impozit sau tribut; 2. persoană sau organizație care contribuie la un fond comun sau la un capital; persoană sau lucru care contribuie la un rezultat; autor care contribuie la o operă literară în comun; spec. cineva care scrie articole pentru un ziar sau o revistă”.
La fel ca în engleză, și în română se remarcă utilizarea cuvântului contributor în domeniul financiar (substituindu-l adesea pe contribuabil). Asemenea lui contributor, cuvântul contribuitor se întâlnește, însă mult mai rar, în același tip de context: „JTI este un contribuitor important la bugetul de stat” (www.agerpres.ro).
Termenul contributor trimite explicit la autorul unui text, care participă la realizarea unui proiect, a unei lucrări scrise.
Pentru sensul „persoană care contribuie cu un articol, o povestire etc. la un ziar, la o revistă sau la altele asemenea”, contributor îl concurează pe colaborator (din fr. collaborateur). Preferința actuală manifestată pentru cuvântul contributor s-ar putea explica prin faptul că termenul colaborator este general, indicând o „persoană care colaborează (la o acțiune, la o lucrare, la o publicație)” (DEX), pe când contributor are un sens particular. În cazul lui colaborator, sensul specializat „persoană care participă în calitate de autor de articole, studii etc.” (nemenționat în DEX, dicționarul de uz general, dar indicat în NODEX – Noul dicționar explicativ al limbii române, 2002) nu s-a impus atât de mult. Spre deosebire de colaborator, folosit pentru a desemna o persoană care are o anumită legătură cu o instituție, o lucrare, o acțiune, termenul contributor trimite explicit la autorul unui text, care participă la realizarea unui proiect, a unei lucrări scrise. Termenul colaborator este înlocuit de unii cu contributor și pentru că a căpătat o conotație negativă din cauza sintagmei colaborator al Securității.
Asemănarea de formă și de înțeles dintre contributor și contribuitor (derivat cu sufixul -tor de la verbul a contribui), precum și încercarea de a evita un cuvânt perceput ca fiind străin în limbă pot explica utilizarea termenului contribuitor cu sensul specializat cu care este cunoscut contributor, ca în: „El este de fapt un vechi contribuitor, scriind până acum 2 articole și foarte multe comentarii, astfel ajutând mult la creşterea acestui blog” (limbacailor.wordpress.com).
Rămâne de văzut dacă viitoarele lucrări lexicografice vor include termenul contributor, care astăzi este respins de unii, dar preferat de alții (jurnaliști și nu numai). Șansele sale de a fi acceptat ar fi reprezentate de frecvența în limbă și de sensurile mai precise pe care le presupune în raport cu alți termeni. Ar fi necesar ca în următoarele astfel de lucrări să se aibă în vedere și cuvântul contribuitor (format în română, după cum se arată în MDN) și să se reevalueze definiția dată acestuia, precum și raportul lui cu contributor. În luarea unei decizii, se poate ține seama și de faptul că, de pildă, franceza, limbă înrudită cu româna, are, pe lângă collaborateur, cuvântul contributeur (obținut de la verbul contribuer „a contribui”), al cărui sens este apropiat de al cuvântului englezesc contributor. În dicționarul Le Nouveau Petit Robert (2010), contributeur este definit ca „persoană care contribuie, care participă activ (la un proiect, la o activitate) – les contributeurs à une encyclopédie”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
"Colaborator" e termenul cel mai corect, in limba romana. Toata lumea intelege ca este un extern, care colaboreaza, prin materiale, la publicatia respectiva. Este si un termen deja adoptat in limbajul curent.
In ce priveste deprecierea termenului datorita "colaboratorilor" Securitatii, cred ca e o greseala. Securitatea -si toate serviciile secrete sau politiile- nu au "colaboratori". Ei au "turnatori", "ciripitori" etc.("informatori") sau diferiti indivizi care ajuta ocazional. (Benevol sau fortati.) Cred ca se sare peste cal, confundind "colaboratorii" Securitatii (care, de fapt, au alte denumiri) cu colaboratorii unei reviste sau edituri etc.
Asa cum dupa '89, a fost o perioada cand se scria "ceausescu", "p.c.r." etc.
Hadeti sa ne pastram "uzul ratiunii".
Contributor, contribuitor, colaborator - deocamdată nu văd un pericol major de confuzii în folosirea acestor termeni, așa încât să lăsăm (așa cum sugerează și autoarea) frecvența utilizării și nuanțele semantice ca reguli de decizie în algoritmii pe care-i folosim pentru a ne exprima ideile.
Regulile limbii romane sunt clare (pentru cei care le stiu) in ce priveste neologismele. Insa cei care folosesc cuvintele de mai sus (si cate altele!) nu stiu nici definitia cuvantului "neologism".
E dureros si te umple de amaraciune - ne uitam limba. Una dintre cele mai bogate si frumoase limbi (chiar daca e mai grea), lucru spus nu doar de specialisti romani.
E jenant - sa nu iti incapa in cap doua limbi, sa trebuiasca sa uiti una pentru a-i face loc alteia (a se vedea celebrul caz Raducioiu). Si intr-un sfarsit sa nu cunosti nici una temeinic!!!
E ingrijorator - generatia de INVATATORI si PROFESORI iese incet incet la pensie si ii urmeaza invatatori si profesori care isi aleg aceasta meserie ca ultima alternativa din cauza salariului de toata jena lucrand intr-un sistem suprabirocratizat in care "curicula" (unde dracu' e "programa scolara"?) este la terminarea anului scolar modificata intr-un mod inconstient si intr-un procent "nesimtit" fata de cea de la inceputul anului scolar.....
E penibil - TOTI DASCALII cunosc in detaliu acest proces de dez-alfabetizare (eu nu sunt cadru didactic) dar nu pot face nimic. Nu pot pentru ca, pe de o parte sunt sufocati de statistici, tabele, testari si cate si mai cate, iar pe de alta parte pentru ca NICIODATA (se pare) nu va ajunge vreunul dintre ei intr-o pozitie din care sa poata spune : Ajunge! Sa terminam cu siluirea limbii noastre si cu aruncarea elevilor intr-o nedumerire continua in ce priveste vorbirea limbii materne, cunostintele necesare pentru viata, conditiile care-ti aduc succesul in cariera si viata etc, etc.
Lăsați-o fraților sa crească, sa dospească, sa se transforme si daca o fi sa fie,sa dispară. Nu spunea cineva ca e un organism viu? Daca e, sa sa supună legilor evoluției. A murit cineva ca nu se mai vorbeste latina sau greaca veche? Pai dupa capul vostru trebuia sa vorbim acum limba din 1500 toamna. Atat ne scremem pentru ca a dispărut un "i" sau nu se aplica nu stiu ce regula gramaticală idioata, ori ca se folosește un cuvânt cu alt sens decat cel din Dicționar, ca nu se mai poate. Par exemple: "patetic" toata lumea il folosește cu sensul de jalnic, doar in Dicționare apare ca "plin de patos" etc. Sunt niste meseriași, academicieni, lingvisti (sau limbisti, nu mai sunt asa de sigur) care au devenit proprietarii de facto ai limbii romane si decid ei ce si cum, cum trebuie sa vorbim. Ce sa spun!!
Ca in fapt, atunci cand o fi apărut limba asta, ca nimeni nu știe sigur, au fost tot asa niste daci corciti de romani, cu coronița de lauri pe cap ce urlau ca din gura de șarpe ca moare limba dacilor, sau ca e infestata limba latina, de către cine? De noul "dialect" pe care dumneata si altii ca dumneata simțiti acum nevoia să-l aparati. A fost limba asta singura, vai de capul ei, mii de ani. A luat cuvinte de unde a putut, de la turci, de la tătari si n-a mai murit, ba din contra se făcu asa cum spui plin de emfaza: bogata si frumoasa.
Din fericire, nu va bagă prea multă lume in seama. Câinii latră, caravana trece.
Nu va mai smiorcăiți, lăsați limba in pace! Noi voi ati făcut-o pe ea, ea v-a facut pe voi.
In Quebec exista un birou de protectie a limbii franceze (Office québécois de la langue française) care reglementeaza destul de strict importurile in limba si este una dintre referintele de baza in materie de limba in Québec si, indirect, chiar si in Franta, unde se recunoaste ca francezii sunt adesea mai putin "responsabili" in felul in care isi conserva limba decat sunt quebecosii. Gandeste-te ca québecosii se afla, cumva, intr-o situatie asemanatoare celei alei Romaniei in secolul XVIII (si inainte si dupa, evident), cand romanii au inceput sa vorbeasca despre poporul roman drept o insula de latinitate intr-o mare slava. Quebecosii sunt si ei o insula de latinitate intr-o mare anglo-saxona. Scoala ardeleana a facut destule excese in eforturile ei de a "latiniza" romana, dar in cele din urma lucrurile s-au asezat intr-o albie - latina - din care marea majoritate a romanilor nu s-ar simti prea bine sa fie scosi afara astazi. Biroul de protectie a limbii franceze in Québec face ceva similar si, crede-ma, franceza vorbita in Québec nu e nici pe departe o franceza pura sau purificata; dimpotriva, anglicismele continua sa denatureze vorbirea comuna in mod adesea grosolan, pentru ca analfabetismul functional este undeva pe la 30%. Sunt convins ca in Romania procentul este si mai ridicat si mi-e greu sa nu gasesc justificate eforturile de a proteja limba romana de imprumuturi salbatice perpetuate in limba de - si nu numai de - un procent atat de mare de analfabeti functionali sau pur si simplu de oameni de toate varstele si de toate nivelurile de educatie care pur si simplu vor sa fie "cool".
Ai dreptate: limba este un organism viu, dar inainte de a o lasa sa moara, poate ca ar fi mai bine sa o ajutam sa creasca armonios, sanatos.
Interesant. De ce este interesant? Pentru ca in Canada traiesc doua nații care au o abordare total diferită in privința asta. Francezii se chinuie, asa cum spui, sa nu "altereze" cumva limba lui Moliere înființând aceasta veritabila poliție a limbii, iar englezii care traiesc acolo sunt mândrii ca limba lor nu e 100% cu cea din Regatul Unit. Au apărut engleza americană, australiana, canadiana, si altele. Am inteles ca sunt peste un milion si jumatate de cuvinte in limba engleză, UN MILION SI JUMATATE. Evident ca nu toate sunt folosite in mod curent, dar totusi!!
Asta arata ca nu le pasa, ca lasa limba sa se descurce singura, ce este valoros sau util, se va impune si va ramane, ce nu va fi uitat. Aceasta protecție a limbii nu e sănătoasa, e artificiala si nu va fi niciodata eficientă. Eu o vad chiar o umilința. E ca si cum iti aperi sărăcia. Spune-mi si mie unde e logica: acum 1000 de ani erau romanii mai inteligenți, mai culți, mai alfabetizați?
Nu prea cred. Si atunci de ce ei au avut voie sa crească limba LOR asa cum a vrut mușchiul lor, iar noi, acum, suntem puși la zid pentru da spunem misto si cool. Si crezi mataluta ca daca conița profesor-academician-doctor-bla,bla,bla, imi spune sa nu folosesc cuvântul X sau Y, eu chiar asa fac? Sau tu? Esti chiar asa de bleg? Dacă-mi place cum suna, daca prietenilor mei le place, daca ne ajuta sa ne exprimam mai bine, daca ne distrează, ne amuza, ei bine nu dau doi bani pe ce spune conița. Dragul meu, tractorul a bătut plugul cu boi, iar romanii au cumpărat tractoarele de peste granițe nu au facut ei altele "specific" romanești. Daca importam cuvinte inseamna ca avem nevoie de ele dintr-un motiv sau altul, ca limba noastra e prea săraca, sau nu tine pasul cu vremurile. Cuvintele noi apar odata cu descoperirile, inventiile, noutățile. Noi nu prea inventam nimic, asa ca de la noi ce sa ia străinul?
Si inca ceva, crezi tu ca doamna academician e mai deșteptă decat 100 de corporatiști? Hai sa zicem ca e asa. Dar decat 1000? Sa ne lase frate in pace, oricum fiica-sa sau fiu-su, vorbesc tot ca mine, si ei sunt viitorul. Daca limba noastra nu e destul de valoroasa sa reziste in forma actuala, las-o sa se transforme, daca nu poate n-are decat sa moara. Limba e un instrument, nu un tablou, oricât de frumos ar fi daca nu e destul de eficient il arunci la gunoi.