Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

De ce crede C. că nu poate să iasă dintr-o relație toxică transformată într-un abuz, deși a spus clar: „S-a terminat!”

După mai bine de un an, C. a găsit, în sfârșit, curajul să-i spună „S-a terminat!”. A privit-o cu și mai mult dispreț ca de obicei. Preț de câteva secunde nu a zis nimic, apoi a scăpat printre dinți: „Ești o proastă!”. Nimic nou pentru C. Auzise vorbe mai aspre din gura lui. Prima oară și-a zis că era beat, apoi că a glumit, iar mai apoi s-a obișnuit. A început să-l jignească și ea. Și să bea. O jignire nu era un motiv suficient de bun să-l părăsească. Se chinuise atât de mult să-i atragă atenția, să schimbe două vorbe cu el. Când au început să iasă cu grupul lui de prieteni, C. era în al nouălea cer. Capabilă să facă tot ce-i cere, să se lase dezbrăcată, filmată, fotografiată …„Pun pe net toate pozele și filmulețe cu tine. Nu vrei asta, nu? Ți-am spus că ești o ...”

C. nu este o persoană reală, dar poate fi un personaj care să ilustreze cele mai frecvente forme de abuz din rândul adolescenților din România. Unul din trei cunosc tineri implicați în relații de cuplu în care unul dintre parteneri e agresiv, potrivit datelor World Vision România. Iar agresivitatea îmbracă multe forme.  

„Un astfel de șantaj este destul de frecvent în rândul adolescenților. Atunci când suntem într-o relație de abuz și toxicitate ale cărei semne nu le recunoaștem, există acest risc. Adolescentele răspund acestui tip de șantaj din frica de a nu fi dezvăluite informații intime despre ele, dar și din necunoașterea legii. Pentru că a difuza, fără consimțământ, imaginea intimă a unei persoane nude sau făcând sex reprezintă o infracțiune”, spune psihologul Gabriela Dumitru.

Te-ai îndrăgostit? Rămâi observator

Când ești îndrăgostit e greu să rămâi rațional. Mai ales dacă e prima oară și nu ți-e foarte clar nici ce înseamnă să fii rațional. Ce pot face însă adolescenții este să încerce, pe cât posibil, să rămână în contact cu ei înșiși și să se întrebe ce le face bine, ce nu le place, cum îi face să se simtă un anumit tip de comportament.

„Atunci când ne îndrăgostim e important să nu pierdem contactul cu noi pentru că astfel ne dezvoltăm capacitatea de a citi semnele (red flags) unei posibile relații abuzive și de a le lua în considerație: o remarcă critică, indisponibilitatea emoțională, un mod de adresare care sugerează lipsă de respect. Dacă pot să mă conectez cu mine și să identific când ceva nu mi-a picat tocmai bine, șansele să înaintez într-o relație nesănătoasă care să ajungă prea departe, scad. Provocarea majoră este: ce anume fac în momentul în care observ aceste semne? Nu spun că trebuie să te întorci pe călcâie și să pleci din orice relație care nu merge tocmai bine la început, însă e necesar să activezi poziția de observator și să vezi în ce măsură ceea ce observi e definitoriu pentru persoana respectivă și dacă poate duce la comportamente periculoase sau devalorizante pentru tine. Iar asta se învață în familie și cunoscându-ne pe noi înșine suficient de bine, încât să cunoaștem și ceea ce ne face rău. Nu este o abilitate cu care ne naștem. Atunci când ne îndrăgostim este necesar să ne dăm timp – pentru că doar timpul ne poate clarifica dacă aceasta este persoana potrivită pentru noi. Doar acordând suficient timp contactului cu o persoană, putem vedea cine este aceasta cu adevărat, dincolo de proiecția sau idealizarea noastră ”, a precizat psihologul.

Recunoașterea formelor subtile de abuz

Șantajul este o formă clară de abuz, dar sunt forme mai subtile pe care nici adolescenții, și nici adulții nu sunt capabili să le recunoască. Și acesta e primul pas în prevenirea unor astfel de situații, care devine cu atât mai importantă cu cât relațiile din adolescență creează o paradigmă pentru relațiile viitoare.

„Predispoziția noastră sau disponibilitatea la abuz are legătură inclusiv cu modelele familiale în care am fost crescuți, care ne creează într-o măsură mare capacitatea de a recunoaște abuzul. (...) Ca să pot să recunosc acele semne, ca să pot să-mi dau seama că mă îndrept către ceva mai grav, e nevoie să am competența de a face asta. Iar competența se dobândește atunci când am crescut într-un mediu în care aceste practici de tip abuziv nu au fost ceva obișnuit. Altfel, pentru mine va fi ceva natural, firesc. Trebuie să învățăm ce înseamnă abuzul interpersonal. Asimilăm ca fiind normal ceea ce trăim atâta vreme cât nu avem un alt punct de referință”, spune Gabriela Dumitru. 

Există forme de agresiune verbală – critica constantă legată de aspectul fizic sau capacități intelectuale, modul de adresare, mesaje de devalorizare și plasare în inferioritate; controlul și manipularea prin afișarea unei indisponibilități care să alimenteze dorința celuilalt și să-l țină în tensiune; gelozia excesivă care duce la izolare; presiunea socială prin care se impun anumite comportamente, inclusiv consumul de substanțe interzise; explorarea sexuală nesănătoasă cu solicitarea de imagini care conțin nuditate; ignorarea dorințelor sub amenințarea pierderii relației; abuzul fizic.

„Relația toxică și abuzul au puncte importante de întrepătrundere. O relație toxică este o relație în care nu ne simțim bine, care ne face rău. Exact ca atunci când mâncăm ceva toxic. Din această relație toxică pot face parte comportamente abuzive. Ține de fiecare dintre noi să învățăm adolescenții să recunoască elementele de toxicitate ale unei relații, atât pe cele care se exercită asupra lor, cât și pe cele pe care ei le pot exercita asupra celorlalți. Pentru că e destul de dificil să stai într-o relație toxică în condițiile în care nu ai o disponibilitate pentru toxicitate sau nu practici și tu o componentă de toxicitate. Această dinamică de victimă agresor nu este niciodată curată. Sunt situații în care rolurile se schimbă”, a precizat psihologul.

Verificarea realității și impunerea limitelor

De cele mai multe ori, atunci când ne deranjează ceva, suntem fie pasivi, fie agresivi. Ce le lipsește atât adulților, cât și adolescenților, în opinia Gabrielei Dumitru, este asertivitatea.

„A fi asertiv este o componentă pe care noi nu o avem cultural și care nu ne-a fost dezvoltată. Și adulții, și tinerii trebuie să învețe să verifice felul în care ei interpretează realitatea. Să semnaleze atunci când le este încălcat un drept. Să semnaleze atunci când cineva folosește un cuvânt care îi deranjează sau când li s-a atins o limită prin felul în care li se vorbește, prin felul în care sunt tratați. Aceasta este o componentă de care avem neapărat nevoie. Este o condiție pe care trebuie să o îndeplinim pentru a începe să dăm altă formă și altă direcție relațiilor noastre interpersonale din care respectul să nu lipsească sub nicio formă.

Asta avem nevoie să-i învătăm și pe copii, și pe adolescenți. Cum să pună limite, cum să spună `nu’ fără frica că vor pierde acea relație. Pentru că dacă fiecare dintre noi va începe să facă asta și să regleze relațiile semnalând care este limita, acesta va deveni un comportament general. Iar asta va provoca și de partea cealaltă a relației reacție, pentru că se va înțelege că nu pot continua cu un anumit tip de comportament”.  

„Nimic nu poate fi mai dramatic decât să rămâi într-o relație abuzivă”

Dacă C. ar fi o persoană reală, psihologul ar sfătui-o să ceară ajutorul părinților, profesorilor de școală sau să se adreseze direct autorităților.

„Trebuie să meargă la părinți cu orice risc, cu orice preț. Nicio clipă nu este necesar să mă las șantajată. Oricât de dramatice, de grave ar fi urmările în cazul în care mă duc la părinți. Pentru că orice s-ar întâmpla în relație cu părinții mei, va fi mai puțin grav decât ce ar putea să se întâmple dacă continui să rămân în acea relație abuzivă și să îndeplinesc cererile abuzatorului pentru a mă proteja. Este o iluzie că pot face asta”, spune Gabriela Dumitru.

Abuzul lasă semne. Informația vindecă

25 noiembrie este Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor, ocazie cu care World Vision România în parteneriat cu Poliţia Română şi Alka Group au lansat campania “Abuzul lasă semne. Informația vindecă”, prin care își propun să contribuie la prevenirea relațiilor de tip abuziv în rândul adolescenților.

Totodată, pentru al treilea an consecutiv se desfăşoară proiectul “Tinerele din mediul rural, agenţi ai schimbării”. Anul acesta, 50 de fete din comunități rurale din județul Iași vor beneficia de consiliere psihologică, workshop-uri pentru creșterea stimei de sine, mentorat vocațional, cât și sprijin pentru absolvirea examenului de Bacalaureat.

“Multe tinere din comunitățile rurale nu recunosc abuzul, astfel responsabilitatea noastră, la nivelul întregii societăți, este să intensificăm eforturile de educare și de sensibilizare. Statisticile arată o urgentă nevoie de redefinire a percepțiilor tinerelor și tinerilor despre abuzuri și de creștere a gradului de conștientizare în rândul acestora. Prin proiectul nostru 'Tinerele din mediul rural, agenți ai schimbării', oferim suport și un mediu sigur adolescentelor din medii vulnerabile, contribuind în același timp la formarea lor ca viitoare persoane adulte, informate, capabile să identifice și să respingă orice formă de violență", a declarat Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult