Foto: ABACA / Abaca Press / Profimedia
Recunosc faptul că dorința de a scrie acest articol s-a format ca urmare a indignării cauzate de atitudinea „putiniștilor de serviciu” și a interogațiilor tendențioase, directe, indirecte, pe rețelele de socializare, etc. „De ce nu a câștigat Ucraina războiul ?” evident, cu tot ajutorul occidental oferit. Privind situația „la rece” fără entuziasme puerile pro-ucrainene, oricine s-ar putea întreba: De ce nu a câștigat încă Ucraina războiul? Și acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că noul conflict din Gaza „deturnează” atenția publicului de la războiul din Ucraina.
Atunci când are loc un conflict bilateral interstatal, are loc o confruntare a resurselor acestora. Unele conflicte pot lua forma unor confruntări militare sau chiar război armat, altele se pot manifesta sub forma unui război rece. Resursele pot fi de ordin cantitativ, calitativ sau simbolic.
Resursele unui stat, utilizabile militar, nu trebuie confundate cu mărimea armatei la un moment dat, în oameni sau tehnică militară. De exemplu, în 1928, flota militară fluvială a României era mai mare decât flota militară fluvială a Statelor Unite ale Americii, datorită monitoarelor blindate aflate în dotare și a vaselor primite cu titlu de despăgubire după Primul Război Mondial de la defuncta Austro-Ungarie. Bineînțeles că acest lucru nu înseamnă că România era mai puternică decât Statele Unite. În 1940, armata SUA poseda 400 de tancuri, iar Hitler de 10 ori mai multe. Știm cine a câștigat Al Doilea Război Mondial. SUA au produs în 4 ani peste 200.000 de tancuri (din care 14.000 le-au dat URSS-ului). Dacă ne uităm numai la situația din 1940, SUA nu puteau câștiga războiul.
Revenind la războiul actual din Ucraina, trebuie să observăm resursele pe care cei doi combatanți le au la dispoziție și ce parte a acestor resurse sunt dispuși să o aloce pentru câștigarea războiului. Concret, principalele resurse folosite sunt:
- Gradul de implicare - spiritul de sacrificiu, patriotismul, „vitejia” voința de a câștiga. Acestea sunt resurse de ordin psihologic, social și simbolic, greu de măsurat sau de emis judecăți cantitative.
- Gradul de coeziune socială, națională, organizare comunitară, sintalitate (personalitatea unui grup sau comunități). Cu tot progresul în științele sociale, cu tot MCPS (Metode Cantitative în Psihologie și Sociologie) și MTSC (Metode și Tehnici de Cercetare a Socialului - din care cele mai cunoscute de marele public sunt sondajele de opinie) sunt dificil de estimat aceste grade. La nivelul unei logici elementare, având totuși la bază cunoștințe de istorie, sociologie, psihologie socială, etc. ne putem imagina faptul că societatea ucraineană are un grad de coeziune și de „conștiință națională” mai scăzut decât alte state cum ar fi Polonia sau Finlanda, de exemplu și nici nu are o coeziune bazată pe o conștiință imperială cum au cetățenii Rusiei sau Chinei. Este evident că un grad mai redus de coeziune scade eficiența militară. În general, acești indici calitativi, cu efect direct asupra eficienței militare, pot fi judecați valoric mai bine după terminarea conflictului.
- Suprafața teritorială.
Este resursa cantitativă cu cel mai precis grad de măsurare. Chiar dacă o conducere megalomană a unui stat ar dori să falsifice mărimea suprafeței teritoriale acest lucru nu mai este posibil astăzi, în era sateliților omniprezenți. Suprafața teritorială a Rusiei este de 17.125.000 kmp. Evident, cea mai mare țară din lume (cam cât suprafața întregii Americi de Sud). Nu intră în acest spațiu teritoriile pe care Rusia contemporană le-a răpit altor state (Republica Moldova, Georgia) sau celelalte teritorii ocupate militar din Ucraina în actualul război. Ucraina are o suprafață de 603.634 kmp (sau 576.683 kmp fără Crimeea). Ucraina are astăzi peste 100.000 kmp de teritoriu ocupate militar de către Rusia. Raportul între suprafețele celor două state este de 28,3/1 în favoarea Rusiei (sau 29,6/1 dacă socotim Ucraina fără Crimeea). Evident că mărimea suprafeței teritoriului propriu are o importanță majoră în cazul unui conflict. Vedem efectele acestei diferențe de suprafață prin faptul că Rusia poate bombarda practic tot teritoriul Ucrainei (de exemplu a fost bombardat și orașul Lvov, foarte aproape de frontiera cu Polonia sau porturile Reni și Izmail aflate la frontiera cu România), pe când rarele bombardamente ucrainene nu au afectat nici 1% din teritoriul Rusiei. Chiar dacă Ucraina ar avea rachete balistice intercontinentale, considerente de ordin politic, condiționările aliaților occidentali, etc. ar impune limitarea folosirii lor. In concluzie, Ucraina nu poate bombarda Petropavlovsk sau Vladivostock (unde Rusia poate spori nestingherită producția militară) și, chiar dacă tehnic ar putea bombarda Moscova, cel puțin episodic, acest lucru este imposibil astăzi din cauza condiționărilor de ordin politic.
În regiunea Harkiv, localnicii își împart pâinea distribuită de poliția ucraineană, în satul Petropavlivka, lângă Kupiansk.. Satul a fost bombardat constant, aproape toți localnicii fiind nevoiți să-și părăsească casele. Foto: Sergey Bobok / AFP / Profimedia
- Populația.
Populația reprezintă cea mai importantă resursă în cazul unui conflict interstatal, militar sau de altă natură. Astăzi, numărul populației unui stat poate fi manipulat cantitativ de către guvern, în diverse scopuri, doar într-o măsură limitată. Și aici mă refer la criteriul cantitativ. Populația Rusiei este de circa 143 milioane de oameni. Pentru populația Ucrainei sunt publicate mai multe cifre. Principala diferență vine de la estimarea diferită și aproximativă a numărului de refugiați după februarie 2022. Înainte de această dată populația Ucrainei număra 44 milioane locuitori. Numărul refugiaților este estimat la circa 7,5 milioane (contrar egoiștilor pro-putiniști, care „jelesc” sacrificiile financiare ale României, la noi au rămas doar circa 80.000 de refugiați ucraineni). Deci putem estima populația actuală a Ucrainei la 37 milioane de oameni. Raportul în favoarea Rusiei este de 3,5/1 în cazul în care luăm în calcul întreaga populație a Ucrainei sau de 4/1 în cazul în care ne referim doar la populația rămasă în Ucraina. Piramida Vârstelor este asemănătoare cu o ușoară proporție de pensionari mai ridicată în Ucraina. În Ucraina (și în Transnistria) s-au mutat înainte de destrămarea URSS sau imediat după aceea câteva sute de mii de pensionari din Rusia care au simțit nevoia de o climă mai caldă. La fel cum s-au mutat o mulțime de pensionari britanici în insulele Greciei sau în sudul Spaniei, ca să nu mai amintim de exodul pensionarilor americani spre Florida. Dar, spre deosebire de pensionarii ruși din Ucraina, pensia acestora din urmă este plătită de către statul de origine.
- Economia.
Este evident, chiar și fără cunoștințe științifice aprofundate, că resursa economică este una din principalele resurse care permit rezistența și eventual, câștigarea unui conflict. Napoleon spunea că pentru a câștiga un război iți trebuie trei lucruri: bani, bani și iar bani. Astăzi, principalul indice cantitativ de măsurare a unei economii naționale este Produsul Intern Brut. Deși poate fi socotit ca un indice imperfect, uneori supus manipulării de către factorul politic, PIB-ul continuă să reprezinte astăzi cea mai utilizată metodă de a estima „puterea” unei economii. Față de calculul și estimarea PIB-ului unei țări avem cea mai mare doză de imprecizie. Este suficient să amintim că instituții de importanță mondială dau valori diferite, uneori destul de mult, ale PIB-ului unei țări. Valori diferite găsim, de exemplu, prezentate de FMI, Banca Mondială, ONU, etc. PIB-ul Rusiei este estimat în prezent la 1,7-1,9 trilioane dolari. Pentru comparație, PIB-ul SUA este de circa 23-24 trilioane dolari. PIB-ul Ucrainei, după estimări foarte grosiere, este estimat la circa 200 miliarde dolari. Raportul de putere economică este în favoarea Rusiei de cel puțin 8/1. Ucraina mai beneficiază de ajutoare occidentale militare și de altă natură a căror valoare este dificil de calculat și din cauza secretului militar, dar cuantumul lor este estimat la câteva zeci de miliarde de dolari. Pe de altă parte, economia Rusiei se bazează în special pe exporturi, din care peste 80% resurse primare, în special hidrocarburi (țiței și gaze) a căror cerere este inelastică și unde oferta este limitată cantitativ. Prin mărimea producției de hidrocarburi, prin întinderea sa geografică și prin actuala configurație politico-economică a mapamondului, un embargou total asupra exportului de hidrocarburi al Rusiei este imposibil.
În aceste condiții, cu un raport al diferențelor de resurse disponibile care se manifestă zdrobitor în favoarea Rusiei, este un fapt extraordinar că Ucraina a reușit să reziste atât de mult timp și să își păstreze circa 80% din teritoriu. Ar trebui să admirăm acest lucru.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sa stai la mana altora, sa astepti bunele declaratii si intentii, nu intotdeauna onorate, nu te poate face un invingator. De asta nu castiga Ucraina.
Am inteles NATO cand a impus anumite limite, asa cum am inteles ca nu pot sa le dea exact armele necesare cu care Ucraina chiar ar castiga razboiul, ajutorul dat a fost consistent, dar nu hotarator. Si Ucraina intelege, dar e de datoria ei, a presedintelui sau, sa insiste, sa preseze, sa ramana in atentia publicului cat mai mult cu putinta pentru a reusi sa se mentina pe linia de plutire. Sa faci turul tarilor „prietene”, sa astepti bunavointa, sa infrunti reticente, rezerve, sa incerci sa convingi, sa bati pe la usi si sa dai peste Sosoaca, asta-i realitatea cruda. Probabil ca Ucraina ar putea castiga, daca va fi sa castige, prin strategii stralucite, vointa si hotarare plus armamentul primit pana acum si ce-o mai fi sa primeasca de acum inainte.
Sentimentele duioase, de lacrimi si emaptie au trecut demult. Publicul isi gaseste repede alte preocupari. Din toate cate am vazut mi-a ramas in minte o imagine: la nu mai stiu care punct de trecere veneau valuri de refugiati. Era martie 2022. Frig, oboseala. Oamenii erau speriati, infometati, si-au lasat toate bunurile in urma si au fugit cu o sacosa in brate. Pe o masa, la un punct de primire, era asezat in fund, un bebe de vreo 8 luni. Privea in jur cu inocenta varstei sale, la un moment dat i-a cazut din gura suzeta. Ma intreb unde o fi acum? Mai are putin si face 3 ani, multi inainte.
A nu se intelege ca sustin si incurajez inarmarea. Dar e dovedit in viata: ori poti si te bazezi pe tine, pe ce stii si pe ce ai, ori o lasi balta ca pana vin ceilalti sa te ajute esti mort demult.
’’„Douăzeci şi doi de ani în urmă Ucraina a renunţat la garantarea securităţii prin arma nucleară în schimbul unor garanţii de securitate din partea statelor, care au semnat Memoradumul de la Budapesta.
Ucraina a aderat la Tratatul de Neproliferare a Armelor Nucleare, ca un stat nenuclear exclusiv în condiţii, când au fost acordate garanţii de securitate pentru Ucraina de către cele cinci state nucleare. Acestea condiţii au fost menţionate în Memorandumul de la Budapesta, semnat la 5 decembrie 1994 de către Marea Britanie, SUA şi Rusia. Franţa şi China au sprijinit Memorandumul prin semnarea unei declaraţii separate. Memorandumul este un document oficial al Adunării Generale a Consiliului de Securitate al ONU (http://www.securitycouncilreport.org/atf/cf/%7B65BFCF9B-6D27-4E9C-8CD3-CF6E4FF96FF9%7D/s_1994_1399.pdf).
Garanţiile de securitate, promise Ucrainei de către statele nucleare sus menţionate, inclusiv respectarea deplină a suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei, au fost decisive pentru a convinge Ucraina să renunţe la armele sale nucleare.
În conformitate cu Memorandumul de la Budapesta Rusia a promis să fie unul dintre statele garante a suveranităţii naţionale şi a integrităţii teritoriale a Ucrainei.
În 2014 Rusia a arătat cu dispreţ nerespectarea Memorandumului de la Budapesta prin ocuparea Crimeei şi invadarea unor regiuni din estul Ucrainei.
Agresiunea Rusiei a subminat fiecare pilon al ordinii internaţionale, bazat pe regulile Carţii ONU, Carţii de la Paris pentru Noua Europă, Actului Final al Conferinţei de la Helsinki, Convenţei europene privind drepturile omului.
Federaţia Rusă continuă să încalce prevederile p.1 din Memorandumul de la Budapesta, conform cărora s-a angajat să respecte independenţa, suveranitatea şi frontierele existente ale Ucrainei.
Rusia încalcă prevederile p.2 din Memorandum, în care ea a afirmat, că nici una dintre armele sale nu va fi folosită vreodată împotriva Ucrainei.
Moscova în mod constant încalcă prevederile p.3 ale Memorandumului de la Budapesta, conform cărora şi-a asumat obligaţiunea „să se abţină de la constrângeri economice cu intenţia de a subordona propriului său interes exercitarea de către Ucraina a drepturilor inerente, suveranităţii sale şi, astfel, pentru a obţine avantaje de orice fel”.” - https://romania.mfa.gov.ua/news/6577-douzeci-i-doi-de-ani-n-urm-ucraina-a-renunat-la-garantarea-securitii-prin-arma-nuclear-n-schimbul-unor-garanii-de-securitate-din-partea-statelor-care-au-semnat-memoradumul-de-la-budapesta - 2016
[...]
Si tot asa. Unde mai pui ca documentul a fost semnat la Budapesta.
Asta nu inseamna ca era bine ca Ucraina sa detina arme nucleare, dar nu pot sa nu ma intreb daca Rusia mai era asa de cotropitoare in relatia cu vecina sa.
Si ca sa arat ca sunt un om oarecare dintr-o tara „aliata” o sa spun: mai bine, pentru ca altfel nu se stie ce mai iesea.
Si de aici concluzia clara: c-asa-i in viata. „Din viata scapa cine poate”.
După aprecierile autorului, Mihai Viteazul nu ar fi reușit în veci să-i bată pe turci. Chiar dacă la Călugăreni românii și aliații au avut 10.000 de combatanți împotriva turcilor care au venit cu o armată de aprox. 180.000 de ostași, tot au reușit să-i pună pe turci pe fugă, deși ulterior turcii au intrat în București. Dar extraordinara strategie a lui Mihai, combinată și cu ajutoare militare, au condus la alungarea turcilor după câștigarea bătăliei de la Giurgiu, în același an, 1595.
Deci, cum foarte bine ați remarcat, e vorba nu doar de date seci de input, perfect cuantificabile, ci mai ales de determinare și de organizarea inteligentă a acțiunilor, inclusiv de atragere a aliaților. La acest capitol Zelenski a dat cât a putut dar ajutoarele fie au venit cu țârâita, fie au fost disproporționate față de forța antrenată de adversar. Se pare că occidentul a dat aceste ajutoare destul de rezervat, în mod intenționat, astfel încât rușii să nu sufere o umilință prea mare, care ar fi putut să degenereze ulterior în ceva devastator pentru întreaga omenire.