Vasile Ostaciuc

O dictatură nu are nevoie de o majoritate parlamentară pentru a se impune și un debut dictatorial aparent democratic poate croniciza un regim ne-democratic. Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Personal, destinul m-a aruncat în acele zile în Piața Roșie din Moscova.

„Avem o țară, cum procedăm?” (Foto: Profimedia Images)

Unul dintre argumentele cel mai des utilizate de persoanele care aderă la ideologiile anti-occidentale, cel mai adesea având un limbaj și o atitudine pro putinistă, este faptul că Rusia - ca în trecut, când a existat Rusia imperială sau pe vremea URSS - are „dreptul” de a avea o zonă tampon, care să o protejeze de NATO. Folosind o asemenea logică, această zonă tampon ar trebui să fie o zonă vasală Rusiei, formată din unul sau mai multe state marionetă, care nu ar avea o independență reală și nici dreptul la o politică externă proprie. Foto: Fermin Torrano / AFP / Profimedia

Din punct de vedere al aritmeticii naționalităților, rezultatele electorale ale unei confruntări dintre orientarea pro rusă și cea pro Occident/România sunt puternic influențate de proporția naționalităților conlocuitoare din Republica Moldova. Foto: Abaca Press / Profimedia

Când a ajuns la mine, plutonierul de grăniceri rus s-a uitat câteva secunde mirat la pașaport, l-a răsfoit cu dexteritatea unui bătrân cartofor suferind de Parkinson (evident, viza era în regulă) și, cu un gest de Van Damme bolnav de Covid m-a izbit cu el în piept, urlând: Foto: Natalia Kolesnikova/ AFP/ Profimedia

Corupția este un fenomen prezent, în grade extrem de diferite, aproape în orice țară și orice epocă. Dincolo de gravitatea, intensitatea și mărimea resurselor implicate, între corupția europeană (inclusiv din România) și cea rusească este o deosebire de ordin ontologic (care ține de teoria existenței).

Rusia „bate pasul pe loc” în acest război - chiar dacă a debutat cu declarații sforăitoare despre înfrângerea Ucrainei într-un interval de timp foarte scurt - din cauza corupției înfiorătoare a societății rusești. Foto: Genya Savlov / AFP / Profimedia

Recunosc faptul că dorința de a scrie acest articol s-a format ca urmare a indignării cauzate de atitudinea „putiniștilor de serviciu” și a interogațiilor tendențioase, directe, indirecte, pe rețelele de socializare, etc. „De ce nu a câștigat Ucraina războiul ?” evident, cu tot ajutorul occidental oferit. Foto: ABACA / Abaca Press / Profimedia

Spre deosebire de demonstraţiile din Timişoara începute pe 15 decembrie 1989, continuate în Bucureşti şi alte oraşe pe 21 decembrie, marea demonstraţie din dimineaţa zilei de 22 decembrie nu a fost spontană, a fost organizată.