Ne amintim cu toții de noaptea de 21/22 decembrie 1989. Dar a mai fost o noapte de 21/22 decembrie care a schimbat cursul istoriei României

Foto: AFP/ Profimedia

Învăţăm istorie ca o succesiune de date în calendar, ca un calendar in extenso, de fapt. Memoria umană este limitată. Dintre miile de ani care, succedându-se, compun istoria ştiută şi neştiută a omenirii, reţinem doar câţiva. Dintre cele 365 de zile ale unui an, reţinem doar câteva, aniversarea proprie şi a celor, apropiaţi, de exemplu.

Acesta este şi rostul Zilelor Naţionale sau a altor Zile (8 Martie, 1 Mai, etc.). Să ne aducem aminte. Ştim ce s-a petrecut în aceste Zile Mari. Dar ce s-a petrecut oare în nopţile care au precedat sau au urmat acestor zile mari?

Ziua de 22 decembrie este prea cunoscută în memoria colectivă pentru a reaminti semnificaţia ei. În 1989 a fost doborât comunismul în România, după o săptămână de confruntări între organele represive ale statului de atunci şi demonstranţi. Represiunea a ucis peste 1000 de oameni şi a rănit alte câteva mii. Nu putem preciza încă ce componentă a schimbării de regim a fost mai importantă, demonstraţiile de stradă, situaţia geopolitică internaţională sau ,,schimbarea macazului,, de către politicienii comunişti din eşalonul doi şi organele represive ale statului, Armată, Securitate.

Spre deosebire de demonstraţiile din Timişoara începute pe 15 decembrie 1989, continuate în Bucureşti şi alte oraşe pe 21 decembrie, marea demonstraţie din dimineaţa zilei de 22 decembrie, care a măturat în mai puţin de 2 ore regimul comunist, demonstraţie încununată de ocuparea clădirii Comitetului Central şi fuga precipitată a lui Ceauşescu, nu a fost spontană, a fost organizată.

Nu avem date oficiale dar este clar ca în noaptea de 21/22 decembrie au fost o serie de întalniri oficiale sau nu între grupuri de oameni care participau activ la guvernarea României şi că, la aceste întâlniri, s-a luat hotărârea de a-l debarca pe Ceauşescu, de a înceta represiunea şi de a nu transforma România în scena unui război civil îndelungat. A fost o noapte dramatică în care s-a trasat viitorul României în condiţiile date. Urmarea o cunoaştem cu toţii. Trăim şi acum efectele acesteia. Indiferent de cauzele schimbării de regim şi urmarea a fost o Revoluţie. A schimbat radical politica internă şi externă, societatea, economia şi mentalităţile dominante în România.

O altă noapte dramatică: 21/22 decembrie 1917

Amintindu-ne de data de 22 decembrie (care a urmat nopţii dramatice 21-22) nu trebuie să uităm o altă noapte, de un dramatism mult mai sfâşietor, noapte petrecută cu 72 de ani înaintea celei care a precedat Revoluţia. În noaptea de 21/22 decembrie 1917 a avut loc o şedinţă de guvern, prezidată de Ionel Brătianu, la care a participat şi Regele Ferdinand. Într-un mod mai puţin cunoscut decât pe 23 august 1944, România a ,,întors armele,, şi în Primul Război Mondial. Atunci, au izbucnit luptele între Armata Română şi armata rusă bolşevizată.

În decembrie 1917 situaţia României era tragică. În urma revoluţiei bolşevice Rusia s-a retras din războiul cu Puterile Centrale iar mica armată română, sub 400.000 de militari, duspunând de un teritoriu de circa 37.000 kmp nu putea ţine tot frontul oriental. În aceste condiţii, urmând exemplu Rusiei, România a încheiat un armistiţiu cu Puterile Centrale.

Pe de altă parte, cei peste 1 milion de soldaţi ruşi prezenţi în România se comportau ca o mega bandă de tâlhari săvârşind numeroase jafuri, violuri, crime asupra populaţiei civile. La data de 1 Mai 1917 armata rusă prezentă în Iaşi a atacat închisoarea municipală şi a eliberat cu forţa pe militanţii pro-bolşevici arestaţi acolo iar apoi i-au evacuat la Odessa. A fost un act de agresiune asupra unui stat (încă) aliat.  

 Pe 21 decembrie 1917 Guvernul României a aflat că trupele ruseşti cantonate în Moldova au pregătit o lovitură de stat menită să detroneze regele, să schimbe regimul şi să transforme România în republică sovietică. În aceste condiţii, în noaptea de 21-22 decembrie Guvernul României a luat decizia de a deschide ostilităţile împotriva trupelor ruse bolşevizate, de a le dezarma şi de a le evacua, dezarmate şi în grupuri mici peste graniţă. Armata Română a fost împărţită în două, circa 200.000 de militari au rămas să ţină linia frontului cu o foarte slabă densitate de trupe şi circa 150.000-200.000 de militari au primit misiunea de a dezarma şi trece peste frontieră cei peste 1 milion de soldaţi ruşi bolşevizaţi care se aflau pe teritoriul României. Paradoxal, acţiunea a fost aprobată de către comandantul ţarist al trupelor ruse din România, generalul Şcerbacev, al cărui comandament era păzit de trupe române împotriva propriilor soldaţi care voiau să-l linşeze. A urmat mai mult de o lună de lupte sângeroase între ruşi şi români, cele mai mari bătălii s-au ţinut la Galaţi, Paşcani, Spătăreşti şi armata rusă a fost aruncată peste graniţă.

Starea de conflict ,,cald,, a continuat până în 1924 cu episoade acute cum ar fi ocuparea Hotinului în ianuarie 1919 cu asasinarea tuturor notabilităţilor române civile şi militare, luptele de la Tighina cu alungarea ruşilor şi ocuparea Tiraspolului de către români, în vara anului 1919, pentru securizarea podului peste Nistru, formarea Republicii Autonome Moldoveneşti, răscoala de la Tatar Bunar în 1924. Apoi a urmat o conferinţă internaţională la Viena şi conflictul ,,cald,, a fost înlocuit cu un adevărat ,,război rece,, româno-rus.

Ca o coincidenţă, mică sau nu, soarta ulterioară a Românei a fost influenţată major, de două ori în secolul XX, pe data de 22 decembrie, şi chiar în noaptea anterioară.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp