De când lucrez în domeniul nonprofit, am auzit multe despre muncă și bani. „Vă știu eu, vă lăudați că vreți să schimbați lumea și apoi cereți salarii”, „Hai spune cinstit, voi ai cui sunteți? Cine vă plătește să faceți asta?”, până la întrebarea candidă a contabilului meu, la începutul colaborării noastre: „Și tu cum ți-ai propus să scoți bani din fundație? Mie poți să îmi spui deschis, sunt contabilul tău”.
De cele mai multe ori, oamenii cred că în domeniul nonprofit se implică două categorie de persoane. Sunt visătorii, care schimbă lumea în timpul lor liber, fără să ceară nimic pentru munca lor, în afară de propria lor satisfacție. Și sunt șarlatanii, cei care, se știe, își deschid organizații nonprofit ca să fraudeze sau să nu plătească taxe la stat.
Eu cred că lucrurile sunt mai banale de atât. De cele mai multe ori, schimbarea vine de la oamenii care se pricep să o producă și sunt plătiți în mod cinstit pentru asta.
Mare parte a muncii din societatea civilă este făcută de persoane care merg la serviciu dimineața și primesc în fiecare lună salariu pentru munca lor. În domeniul nonprofit, ca și într-o companie, ca și în administrația publică, lucrează oameni de comunicare, manageri de proiect, directori financiari și asistenți sociali. Sunt secretare și directori executivi. Dacă își fac treaba cum trebuie, toți acești oameni merită să fie plătiți și sunt plătiți pentru ce fac.
Da, de cele mai multe ori, noi cei din nonprofit vrem să schimbăm lumea, și asta nu e în niciun fel în incompatibilitate cu a primi un salariu. Pentru că, la sfârșitul lunii, toți avem rate, factura la curent și copil de dus la grădiniță. Și dacă am face bine doar în timpul liber, nu am putea să facem atât de mult bine.
Nu e o rușine sau o necuviință să primești salariu dacă lucrezi cu copii fără părinți, așa cum nu e o rușine să primești un salariu dacă te duci la lucru într-o fabrică sau la un restaurant sau la o școală.
Cine sunt acești oameni? Atlasul Economiei Sociale, publicat în 2014, cu date aferente anului 2012, spune că cele 39.347 de organizații nonprofit active (care au depus un bilanț anual la administrațiile financiare) au avut 131.127 angajați. Asta înseamnă mai mult decât populația orașului Buzău.
Conform aceluiași document, organizațiile nonprofit au atras venituri de peste 112 miliarde de lei și reprezintă 4,38% din totalul impozitelor persoanelor juridice și al contribuțiilor angajatorilor la bugetul de stat, în anul 2012. Nu suntem doar niște visători care salvează lumea în timpul liber.
Da, de cele mai multe ori, noi cei din nonprofit vrem să schimbăm lumea, și asta nu e în niciun fel în incompatibilitate cu a primi un salariu. Pentru că, la sfârșitul lunii, toți avem rate, factura la curent și copil de dus la grădiniță. Și dacă am face bine doar în timpul liber, nu am putea să facem atât de mult bine.
Fără Hope and Homes for Children România, Guvernul nu ar fi schimbat legea care prevede desființarea marilor orfelinate și integrarea copiilor în familii sau centre de tip familial. Organizația a contribuit direct la desființarea a 47 de instituții de tip vechi și dezinstituționalizarea a mai mult de 4700 de copii. Fără Salvați Copiii, 58 de maternități nu ar fi avut echipamente pentru prematuri care contribuie la salvarea vieții a 18.000 de copii anual.
Fără WWF, același guvern nu ar fi suspendat autorizarea microhidrocentralelor în ariile protejate din zonele de munte. Fără nenumărate organizații nonprofit, mari și mici, de peste tot din România, probabil că zeci de mii de copii nu ar avea cu ce să se îmbrace sau rechizite pentru școală. Mii de bătrâni ar rămâne fără îngrijirea pe care nu și-o permit dintr-o pensie mică. Mii sau zeci de mii de oameni nu ar putea să facă analize sau operații pe care statul nu își permite să le deconteze. Exemplele pot continua cu fiecare domeniu din societate.
Acești 131.000 de oameni, care sunt plătiți din donațiile noastre, sau ale companiilor, sau din fonduri europene, contribuie ca societatea să funcționeze mai bine. Nu sunt escroci și nu sunt cerșetori.
„Am vrea să donăm în campaniile voastre”, spuneau oamenii, „dar am vrea ca toți banii să meargă, 100%, către ursuleții orfani”. „Foarte bine”, le răspundea Magor, „mă bucur că sunteți interesați de ursuleți, însă pentru asta avem nevoie de oameni și structură”
Așa cum companiile câștigă bani făcând vânzări, organizațiile nonprofit fac strângere de fonduri. E același lucru până la urmă – metoda prin care o organizație, fie ea producătoare de profit sau nu, își acoperă costurile și produce valoare, pentru acționari sau, în cazul nostru, pentru comunitate.
De asta, donația mea către o cauză va plăti și salariul cuiva – care lucrează să dezvolte campania de strângere de fonduri, care direcționează banii către persoanele aflate în nevoie și apoi se asigură că ei sunt bine folosiți. Fără acest salariu, nu aș ști cine sunt oamenii care au nevoie și nu aș avea încredere să le trimit bani. Pe scurt, binele pe care aș putea să îl fac singură ar fi foarte limitat.
Magor Csibi, care conduce organizația World Wildlife Fund (WWF) în România, povestea despre asta la un eveniment public. „Am vrea să donăm în campaniile voastre”, spuneau oamenii, „dar am vrea ca toți banii să meargă, 100%, către ursuleții orfani”. „Foarte bine”, le răspundea Magor, „mă bucur că sunteți interesați de ursuleți, însă pentru asta avem nevoie de oameni și structură. Urșii singuri nu au cum să se ducă să își cumpere hrana, nu au cum să convingă Parlamentul că au nevoie de protecție mai bună și nu au nici cum să scrie planuri de management pentru arii protejate.”
Dacă nu vreți să hrăniți cu mâna voastră ursuleții sau copiii sau oamenii străzii, aveți încredere să lăsați o parte din donația voastră pentru cineva care poate face asta eficient.
Dar nu uitați să întrebați ce se întâmplă cu banii voștri și să donați doar acelor organizații atente cu banii pe care îi primesc și transparente cu cheltuielile pe care le fac. Pentru că, dacă nu eliminăm de peste tot uscăturile, vom rămâne o societate neîncrezătoare în cei a căror misiune este să o salveze.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cu tot respectula
Daca oamenii vor salarii, de ce-si mai fac ONG-uri?
Inteleg ca trebuie platite anumite persoane pt prestarea de servicii ... dar membrii fondatori d-aia au fondat acel ONG ... pt ca vor sa fie cunoscuti ( in mod anonim, n-ai cum ... nu cand esti membru fondator).
Poate sunt eu tampit ... dar asta e punctul meu de vedere.
Cand vrei sa ai impact, o faci de placere.
Asta e ideea dupa care merg eu!
Spuneti de electricitate si facturi ...etc ... alea se pot plati din ONG.
Oamenii vor sa manance ... se pot plati si alea ... dar daca vrei sa ai salariu ... atunci te implici 200% doar si numai in ONG ...si o sa vezi miracolele infaptuindu-se!
Succese tuturor!
De fapt, fiecare staff este responsabil să își găsească o echipă de susținători care cred în ceea ce face și investesc financiar în proiectul în care staff-ul activează.
Periodic, staff-ul trimite un newsletter către susținătorii lui, îi informează despre activitatea lui, despre poveștile de succes și despre rezultate.
Se formează astfel o conexiune dar si o responsabilizare reciprocă între staff și donator. Donatorul simte în primul rând că investește într-o cauză susținând un om în care crede. Staff-ul se simte responsabil de echipa de susținători și dezvoltă relația personală cu ei (newsletter, telefoane, cand e posibil chiar vizite).
Pentru finanțarea proiectelor liderul echipei are responsabilitatea suplimentară de a asigura pe lângă finanțele necesare lui ca angajat și finanțele necesare proiectului. Și în acest caz donatorul este conectat tot printr-un staff la cauză.
Acum nu foarte multa vreme, in timp ce mai multi oameni de la WWF incercau sa stranga fonduri pe la Piata Romana din Bucuresti, am vazut parcat in zona si un SUV cu sigla WWF pe el. Nu stiu daca acea masina era a organizatiei sau proprietarul era doar fan WWF. Dar in caz ca era a organizatiei, indiferent daca a fost achitionata din fonduri proprii sau primita drept donatie, nu-si avea locul. Pentru ca o masina de mai multe zeci de mii de euro este incompatibila cu o organizatie non profit. Acel SUV era oricum masina de oras, nu se poate spune ca era bun de mers pe munte cu el.
Se asigura de nu mai pot. Iau cash-ul si il asigura in buzunar. Daca vor bani tre sa asigure transparenta clar si usor. Evident ca nu e incredere cand e transparenta doar din vorbe.