Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

De ce să plătească donația mea salariul cuiva?

De când lucrez în domeniul nonprofit, am auzit multe despre muncă și bani. „Vă știu eu, vă lăudați că vreți să schimbați lumea și apoi cereți salarii”, „Hai spune cinstit, voi ai cui sunteți? Cine vă plătește să faceți asta?”, până la întrebarea candidă a contabilului meu, la începutul colaborării noastre: „Și tu cum ți-ai propus să scoți bani din fundație? Mie poți să îmi spui deschis, sunt contabilul tău”.

De cele mai multe ori, oamenii cred că în domeniul nonprofit se implică două categorie de persoane. Sunt visătorii, care schimbă lumea în timpul lor liber, fără să ceară nimic pentru munca lor, în afară de propria lor satisfacție. Și sunt șarlatanii, cei care, se știe, își deschid organizații nonprofit ca să fraudeze sau să nu plătească taxe la stat. 

Eu cred că lucrurile sunt mai banale de atât. De cele mai multe ori, schimbarea vine de la oamenii care se pricep să o producă și sunt plătiți în mod cinstit pentru asta.

Mare parte a muncii din societatea civilă este făcută de persoane care merg la serviciu dimineața și primesc în fiecare lună salariu pentru munca lor. În domeniul nonprofit, ca și într-o companie, ca și în administrația publică, lucrează oameni de comunicare, manageri de proiect, directori financiari și asistenți sociali. Sunt secretare și directori executivi. Dacă își fac treaba cum trebuie, toți acești oameni merită să fie plătiți și sunt plătiți pentru ce fac. 

Da, de cele mai multe ori, noi cei din nonprofit vrem să schimbăm lumea, și asta nu e în niciun fel în incompatibilitate cu a primi un salariu. Pentru că, la sfârșitul lunii, toți avem rate, factura la curent și copil de dus la grădiniță. Și dacă am face bine doar în timpul liber, nu am putea să facem atât de mult bine.

Nu e o rușine sau o necuviință să primești salariu dacă lucrezi cu copii fără părinți, așa cum nu e o rușine să primești un salariu dacă te duci la lucru într-o fabrică sau la un restaurant sau la o școală.

Cine sunt acești oameni? Atlasul Economiei Sociale, publicat în 2014, cu date aferente anului 2012, spune că cele 39.347 de organizații nonprofit active (care au depus un bilanț anual la administrațiile financiare) au avut 131.127 angajați. Asta înseamnă mai mult decât populația orașului Buzău.

Conform aceluiași document, organizațiile nonprofit au atras venituri de peste 112 miliarde de lei și reprezintă 4,38% din totalul impozitelor persoanelor juridice și al contribuțiilor angajatorilor la bugetul de stat, în anul 2012. Nu suntem doar niște visători care salvează lumea în timpul liber.

Da, de cele mai multe ori, noi cei din nonprofit vrem să schimbăm lumea, și asta nu e în niciun fel în incompatibilitate cu a primi un salariu. Pentru că, la sfârșitul lunii, toți avem rate, factura la curent și copil de dus la grădiniță. Și dacă am face bine doar în timpul liber, nu am putea să facem atât de mult bine.

Fără Hope and Homes for Children România, Guvernul nu ar fi schimbat legea care prevede desființarea marilor orfelinate și integrarea copiilor în familii sau centre de tip familial. Organizația a contribuit direct la desființarea a 47 de instituții de tip vechi și dezinstituționalizarea a mai mult de 4700 de copii. Fără Salvați Copiii, 58 de maternități nu ar fi avut echipamente pentru prematuri care contribuie la salvarea vieții a 18.000 de copii anual.

Fără WWF, același guvern nu ar fi suspendat autorizarea microhidrocentralelor în ariile protejate din zonele de munte. Fără nenumărate organizații nonprofit, mari și mici, de peste tot din România, probabil că zeci de mii de copii nu ar avea cu ce să se îmbrace sau rechizite pentru școală. Mii de bătrâni ar rămâne fără îngrijirea pe care nu și-o permit dintr-o pensie mică. Mii sau zeci de mii de oameni nu ar putea să facă analize sau operații pe care statul nu își permite să le deconteze. Exemplele pot continua cu fiecare domeniu din societate.

Acești 131.000 de oameni, care sunt plătiți din donațiile noastre, sau ale companiilor, sau din fonduri europene, contribuie ca societatea să funcționeze mai bine. Nu sunt escroci și nu sunt cerșetori.

„Am vrea să donăm în campaniile voastre”, spuneau oamenii, „dar am vrea ca toți banii să meargă, 100%, către ursuleții orfani”. „Foarte bine”, le răspundea Magor, „mă bucur că sunteți interesați de ursuleți, însă pentru asta avem nevoie de oameni și structură”

Așa cum companiile câștigă bani făcând vânzări, organizațiile nonprofit fac strângere de fonduri. E același lucru până la urmă – metoda prin care o organizație, fie ea producătoare de profit sau nu, își acoperă costurile și produce valoare, pentru acționari sau, în cazul nostru, pentru comunitate.

De asta, donația mea către o cauză va plăti și salariul cuiva – care lucrează să dezvolte campania de strângere de fonduri, care direcționează banii către persoanele aflate în nevoie și apoi se asigură că ei sunt bine folosiți. Fără acest salariu, nu aș ști cine sunt oamenii care au nevoie și nu aș avea încredere să le trimit bani. Pe scurt, binele pe care aș putea să îl fac singură ar fi foarte limitat.

Magor Csibi, care conduce organizația World Wildlife Fund (WWF) în România, povestea despre asta la un eveniment public. „Am vrea să donăm în campaniile voastre”, spuneau oamenii, „dar am vrea ca toți banii să meargă, 100%, către ursuleții orfani”. „Foarte bine”, le răspundea Magor, „mă bucur că sunteți interesați de ursuleți, însă pentru asta avem nevoie de oameni și structură. Urșii singuri nu au cum să se ducă să își cumpere hrana, nu au cum să convingă Parlamentul că au nevoie de protecție mai bună și nu au nici cum să scrie planuri de management pentru arii protejate.”

Dacă nu vreți să hrăniți cu mâna voastră ursuleții sau copiii sau oamenii străzii, aveți încredere să lăsați o parte din donația voastră pentru cineva care poate face asta eficient.

Dar nu uitați să întrebați ce se întâmplă cu banii voștri și să donați doar acelor organizații atente cu banii pe care îi primesc și transparente cu cheltuielile pe care le fac. Pentru că, dacă nu eliminăm de peste tot uscăturile, vom rămâne o societate neîncrezătoare în cei a căror misiune este să o salveze. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • În ONG-ul din care fac parte soluția pe care o încercăm este să conectăm donatorul în primul rând cu staff-ul și apoi cu cauza.
    De fapt, fiecare staff este responsabil să își găsească o echipă de susținători care cred în ceea ce face și investesc financiar în proiectul în care staff-ul activează.
    Periodic, staff-ul trimite un newsletter către susținătorii lui, îi informează despre activitatea lui, despre poveștile de succes și despre rezultate.
    Se formează astfel o conexiune dar si o responsabilizare reciprocă între staff și donator. Donatorul simte în primul rând că investește într-o cauză susținând un om în care crede. Staff-ul se simte responsabil de echipa de susținători și dezvoltă relația personală cu ei (newsletter, telefoane, cand e posibil chiar vizite).
    Pentru finanțarea proiectelor liderul echipei are responsabilitatea suplimentară de a asigura pe lângă finanțele necesare lui ca angajat și finanțele necesare proiectului. Și în acest caz donatorul este conectat tot printr-un staff la cauză.
    • Like 0
  • Eu cred că două conturi separate ar rezolva această problemă. Cred că oamenii ar dona și în contul de cheltuieli administrative. Cred că banii pentru aceste cheltuieli administrative pot veni și din alte surse (sponsorizări de ex), iar banii virați în contul de donații pentru susținerea unui proiect să fie folosiți exclusiv pentru acel proiect. Asta încercăm să facem la donatoriide10.ro. Vom reuși? Eu spun că da.
    • Like 0
    • @ Ovidiu Lechintan
      Ar exista dezechilibre care cei care administreaza organizatia nu le-ar putea controla si ar duce la inchiderea organizatiei oricat de mare ar exista interesul oamenilor pentru donatii.
      • Like 0
  • Alex check icon
    E adevarat ceea ce spuneti. Si cat se poate de normal. Numai ca probabil sunt multe cazuri in care se cheltuiesc bani pe langa, mai multi decat ar trebui.
    Acum nu foarte multa vreme, in timp ce mai multi oameni de la WWF incercau sa stranga fonduri pe la Piata Romana din Bucuresti, am vazut parcat in zona si un SUV cu sigla WWF pe el. Nu stiu daca acea masina era a organizatiei sau proprietarul era doar fan WWF. Dar in caz ca era a organizatiei, indiferent daca a fost achitionata din fonduri proprii sau primita drept donatie, nu-si avea locul. Pentru ca o masina de mai multe zeci de mii de euro este incompatibila cu o organizatie non profit. Acel SUV era oricum masina de oras, nu se poate spune ca era bun de mers pe munte cu el.
    • Like 0
    • @ Alex
      Nu stiu ce parc de masini are WWF si care e politica lor. Nici nu stiu din ce bani e cumparata masina. Dar avand in vedere proiectele lor in zone indepartate, as indrazni sa cred ca o folosesc si ca sa ajunga pana acolo. Repet, spun asta fara sa am informatii.
      • Like 0
    • @ Alina Kasprovschi
      Alex check icon
      Am precizat ca off-roadul nu era principala calitate a masinii. Acesta era doar un exemplu si e posibil sa fie complet pe langa subiect. Poate masina aia era masina personala a cuiva care lucra la WWF, cumparata din fonduri proprii. Dar ideea de baza este ca daca o organizatie non profit cheltuie bani pe lucruri nu neaparat necesare (de exemplu platesc 60k Eur pe o masina care face acelasi lucru ca si una de 20-30k Eur), atunci intr-adevar este o problema si respectivii merita blamati.
      • Like 0
  • Intr-adevar, e foarte important ca donatorii sa inteleaga si nevoia de a contribuie la costurile legate de resurse umane. Insa, din punctul meu de vedere, si mai important este ca aceste costuri sa fie comunicate transparent de catre ONG-uri inca de la inceputul unei campanii de fundraising. Daca prin mesajul campaniei un ONG ii creeaza impresia donatorului ca banii vor merge doar spre cauza si evita sa mentioneze si costurile adminstrative, donatorul se va simti inselat cand va afla dintr-un raport al organizatiei ca lucrurile nu stau chiar asa. Asadar, este nevoie de etica si transparenta si in modul in care se comunica nevoia de fonduri. De exemplu, Conservation International prezinta pe website, la sectiunea de donatii, procentajul care merge spre proiectele de conservare, procentajul care merge spre partea administrativa (inclusiv salarii) si procentajul din donatii care este reinvestit in fundraising. Aceste procente sunt certificate si de organizatii independente.
    • Like 1
    • @ Ioana Tetelea
      E foarte adevarat ce spui, Ioana, si sigur si aici se pot face lucrurile mai bine decat se intampla astazi. Am sa scriu despre acest lucru.
      • Like 0
  • Nici o problema , daca unul doneaza 500 fara nici o pretentie, iar altul 1000 dar vrea ca 100% sa mearga catre ursuleti, se aloca din primii 500 spre salarii iar cei 1000 se duc 100% spre ursuleti. "All funds are fungible" spune americanul.
    • Like 0
    • @ Ionut(un ateu)
      Asta cu condiția sa existe destui donatori care nu au nici o pretenție pentru donatia lor. Mai realist este ca toata lumea sa inteleaga nevoia unui procent, indiferent cat de mic este, alocat costurilor umane din proiectele non-profit.
      • Like 2
    • @ Alina Kasprovschi
      Sigur, asa este, am scris mai mult in gluma. La ultimul loc de munca in fiecare an patronul aloca un procent din venituri pentru donatii. Era vorba de un buget de aproximativ 60 de mii de dolari pe an. Pentru a distribui acesti bani a fost format un comitet de 12 angajati, din toate randurile - de la maturator la director - care sa evalueze fiecare cerere si sa decida incotro se duc banii. Am avut onoarea de a servi ca presedinte al acestui comitet timp de 4 ani, pana cand am plecat la o alta companie. Am invatat multe despre organizatiile non-profit , si am invatat multe despre nevoile locale. Cand evaluam o cerere de donatie, existau doua criterii majore, cu acestea incepeam : ce procent din donatie merge catre cheltuieli administrative si ce impact va avea acea donatie pe plan local. Eficienta cu care sunt administrate fondurile este foarte importanta. Unele organizatii aloca si 50% din bani pentru cheltuieli administrative, altele doar 15%. Nu imi aduc aminte sa fi aprobat vreo cerere unde procentul de cheltuieli administrative era mai mare de 25%. Din curiozitate, la organizatia dvs. care este acest procent?
      • Like 1
    • @ Ionut(un ateu)
      Recent, am participat la o conferinta unde am vorbit fix de asta - care e procentul corect al costurilor administrative. Raspunsul este nuantat. O organizatie care duce mancare la copiii saraci are un anumit procent de costuri administrative, iar una care are lucreaza in dezvoltare comunitara, cum este si cazul nostru, are un alt procent de costuri administrative, pentru ca munca e mai intensa. In plus, sunt doua tipuri de costuri administrative - de exemplu, persoana care merge sa faca teme cu copiii defavorizati si materialele necesare acestui lucru, pe de o parte, si costurile cu sediul si contabilitatea, pe de alta parte. Unele organizatii le raporteaza diferit si nu exista standarde comune. La Fundatia Comunitara Bucuresti, depinde de la un proiect la altul. In unele proiecte, costurile administrative sunt 10% din proiect, dar e drept ca avem si donatii care vin 100% catre cheltuieli administrative si care ”subventioneaza” activitatea noastra. Nu cred ca cifra in sine este relevanta, nici in cazul nostru, nici al altora, ci impactul pe care il au in comunitate.
      • Like 0
  • Foarte bun articolul, felicitari!
    • Like 0
  • Un articol excelent! Mulțumesc Alina. E mare nevoie de astfel de explicații în societatea noastră. Celor interesați sa aprofundeze le recomand discursul briliant al lui Dan Pallota pe tedex.
    • Like 3
  • "donația mea către o cauză va plăti și salariul cuiva – care lucrează să dezvolte campania de strângere de fonduri, care direcționează banii către persoanele aflate în nevoie și apoi se asigură că ei sunt bine folosiți."

    Se asigura de nu mai pot. Iau cash-ul si il asigura in buzunar. Daca vor bani tre sa asigure transparenta clar si usor. Evident ca nu e incredere cand e transparenta doar din vorbe.
    • Like 0
    • @ Oprea Bogdan
      Complet de acord. Pentru asta e nevoie de transparentă. Dar despre asta, intr-un episod viitor :)
      • Like 0


Îți recomandăm

Bursa BT Roberto Marzanati la Executive MBA University of Hull

Competiția la Executive MBA University of Hull din Cluj-Napoca, program acreditat internațional, este deschisă celor care doresc să facă un pas înainte în dezvoltarea profesională şi personală, indiferent de domeniul în care lucrează, public sau privat. Candidații trebuie să aibă cel puțin 3 ani experiență în management după terminarea studiilor şi să cunoască limba engleză la nivel avansat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Allkimik

În urmă cu 12 ani, a plecat în India, în vacanță, cu un aparat digital scump și un altul ieftin, pe film, cu care a făcut poze mai mult seara, fără să aibă nicio așteptare de la ele. Când le-a developat la un atelier, a rămas surprins de profunzimea imaginilor și, ținând în mână diapozitivele, a avut revelația prezenței fizice a fotografiei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult