Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

De ce susțin cash-ul, deși plătesc cu cardul

Plata cu telefon contactless

Foto: Profimedia Images

Discuția despre cash nu e despre evaziune, ci despre libertatea de alegere.

Evaziunea nu se combate limitând plățile cash. Oamenii fac evaziune atunci când fiscalitatea e împovărătoare sau când nu înțeleg de ce trebuie să plătească taxe. În România, Guvernul tocmai a crescut fiscalitatea, printr-o majorare a taxelor și impozitelor luată „pe propria răspundere” de Executiv. Cu un dispreț suveran față de contribuabil, statul nu a explicat de ce trebuie să plătim mai mult, în afară de litania „e gaură bugetară, pierdem bani europeni”. Nicio clipă contribuabilului nu i s-a spus unde vor merge taxele și impozitele lui mărite. În școli? În spitale? În drumuri pe care să nu mai mori? (scriu acest text pe DN1, în drum spre Brașov, unde de o oră se stă în coloană; îmi dau seama că oricât de mult aș plăti către stat, în timpul vieții mele nu va exista o autostradă între Comarnic și Brașov, în schimb vor exista pensii speciale cât e hăul și pârăul).

Povestea cu „combaterea evaziunii” pleacă de la premisa că românii sunt hoți, iar statul e corect. Realitatea e taman pe dos. Majoritatea oamenilor din țara asta cred că-și plătesc taxele și vor să plătească, chiar și mai mult, dacă ar înțelege că statul își face partea lui de contract social. În schimb, statul e jepcar, te taxează cum te prinde ca să hrănească o clasă „specială” lacomă și rapace. Statul îți ia mai mult ca să toace mai mult.

Altfel spus, combaterea evaziunii ar trebui să înceapă de la un comportament onest al statului față de contribuabil. În momentul acesta, oamenii „de rând” înțeleg că „austeritatea” înseamnă că trebuie să le plătească mai mult oamenilor „speciali”. Un soi de haiducie pe dos, pe care Guvernul social-democrat o face luând de la cei săraci pentru a hrăni bogații de stat.

Măsura limitărilor tranzacțiilor cash (la 1000 de lei pe zi între firme, 5000 de lei pe zi între om și firmă și 10.000 de lei pe zi între om și om) nu va combate evaziunea, nu va avea niciun efect concret, dar a enervat deja populația. Nu că ar fi mulți care să spargă 10.000 de lei pe zi, dar am auzit de la mulți cetățeni cu care am stat de vorbă un principiu pe care îl consider sănătos: banii omului sunt proprietatea omului, nu sunt ai statului. Omul trebuie să aibă libertatea de a alege dacă vrea să plătească cash sau cu cardul. Sunt foarte multe țări europene unde nu există limite în tranzacțiile cu bani cash, din Marea Britanie, în Germania. Chiar și Suedia, care avusese idei de a deveni „a cashless society” a renunțat la această fantezie, când a constatat că mai are câteva milioane de pensionari, care preferă banii fizici.

Și înțelegând discuția ca una despre apărarea libertății individuale, susțin cash-ul, chiar dacă eu am renunțat din comoditate la el de multă vreme. Un om deștept, din păcate prea puțin prețuit de către conaționalii lui, ne-a dat odată cea mai elegantă definiție a democrației: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”. Prin urmare, este sănătos democratic să susținem drepturile celor care nu sunt ca noi.

Mai scot bani de la bancomat doar când merg la Obor (la producătorii de brânză și carne, care au POS, plătesc cu telefonul, la cei care vând legume, fructe și verdeață, plătesc cu banii jos). Înțeleg din periplul periodic de la Obor și virtuțile cash-ului: când plătesc cu telefonul „nu mă uit la bani”, deci invariabil cheltuiesc mai mult, când plătesc cash, îmi drămuiesc fiecare leu iar când trag linie cheltuiesc mai puțin. Tehnologia care ne face viața mai ușoară are întotdeauna un cost agățat undeva, unii suntem dispuși să-l plătim, alții nu, dar alții pur și simplu nu dispun de tehnologie. De pildă, s-ar putea să constatăm că numărul sucursalelor bancare s-a redus considerabil în ultimii ani, că sunt localități fără niciun bancomat, că sunt oameni care folosesc cardul bancar doar o dată pe lună, ca să-și scoată pensia cash. Pentru ei, discuția despre „limitarea cash-ului” este echivalent cu a pune carul înaintea boilor, plățile digitale înaintea digitalizării. S-a gândit Guvernul Ciolacu la realitatea satelor românești atunci când s-a decis să ia aceste măsuri?

Deocamdată, singurul efect al măsurii de limitare a cash-ului este creșterea cotației AUR. George Simion a preluat tema și, ca un adevărat freedom fighter de Facebook, se bate pentru dreptul omului la portofel, adunând în jurul lui destulă populație revoltată, chit că nimeni nu a interzis deocamdată nimic.

Nu e de ignorat nici scenariul în care dl. Marcel Ciolacu de la PSD a dat deliberat drumul acestei măsuri care enervează populația ca să-i ofere lui George Simion de la AUR posibilitatea să salveze situația. În perspectiva tandemului pentru turul 2 al prezidențialelor Ciolacu-Simion, gândit de consultanții PSD, vom asista la multe alte momente în care dl. Ciolacu va centra, iar dl. Simion va da cu capul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ioan check icon
    Numerarul este desuet si va disparea, este o chestiune de progres, nu de alegere. La orice schimbare, la orice avans tehnologic: 5G, cardul bancar, pasaport biometric, etc, conservatorii s-au opus irational, este instinctul de a respinge noul si a ramane in confortul simplitatii cunoscute. Numerarul are dezavantaje mari, unul este facilitarea spagii ca la Buzatu, dar si costurile mari de imprimare de bancnote, precum si agent de transmiterea bolilor infectioase.
    • Like 0
  • Încă un articol plin de aberații! Să le luăm pe rând:

    1. "...am auzit de la mulți cetățeni cu care am stat de vorbă un principiu pe care îl consider sănătos: banii omului sunt proprietatea omului, nu sunt ai statului. "

    Total greșit! Banii sunt ai Statului, fiindcă sunt emiși de Stat, puși în circulație de Stat și poartă însemnele Statului, inclusiv cel mai important: stema țării. Tot ce poartă stema țării emană de la Stat și este al Statului! Omul are vremelnic acei bani în folosință, fiindcă Statul vrea asta!

    Până și în fake-ul ăla numit noul testament apare aceeași idee: a da Cezarului ce e al Cezarului, din moment ce banul avea pe el imprimat chipul Caesarului! Păi Caesarul era Statul!

    2. "Omul trebuie să aibă libertatea de a alege dacă vrea să plătească cash sau cu cardul."

    Unde scrie asta? Și de ce omul ar trebui să aibă libertatea asta? În antichitate, adică în orânduirea sclavagistă, când Statul a început să bată monedă, i-a întrebat cineva pe oameni dacă vor moneda sau vor să continue să facă troc ca în orânduirea comunei primitive? Nu! Dar când s-a trecut de la banii de aur și argint la banii din metal ordinar, iar mai apoi la banii de hârtie, iar mai apoi la banii de plastic a cerut Statul părerea sau aprobarea oamenilor? S-a făcut vreodată vreun referendum undeva, cândva pe tema asta? Nu, sau cel puțin eu nu știu să se fi făcut. Și e clar și de ce: fiindcă Statul și autoritatea Statului este și trebuie să fie mai presus de voința anumitor cetățeni, care, la fel ca toți ceilalți cetățeni ai Statului, au obligația să se supună Statului și să își respecte obligațiile față de Stat prevăzute de lege!

    3. "Povestea cu „combaterea evaziunii” pleacă de la premisa că românii sunt hoți, iar statul e corect. Realitatea e taman pe dos. Majoritatea oamenilor din țara asta cred că-și plătesc taxele și vor să plătească, chiar și mai mult, dacă ar înțelege că statul își face partea lui de contract social."

    Ba premisa Statului este absolut corectă, fiindcă evaziunea există, la fel și evazioniștii, fiindcă evaziunea clar nu se produce singură, ci este produsă de către evazioniști, adică da, de hoți! Tocmai asta e: Statul nu își poate îndeplini partea lui de contract social atât timp cât nu are banii necesari și/sau suficienți! Și e clar de ce nu îi are: fiindcă hoții, jăpcarii și sabotorii privați, dușmanii Statului și ai poporului, nu vor să dea acei bani, sau nu vor să îi dea la timp, sau îi dau cu țârâita, în tranșe cât mai mici!

    4. Se tot spune că Statul ar fi jăpcar fiindcă îți cere dări, adică niște bani care i se cuvin de plin drept! De fapt, jăpcarii și jefuitorii sunt de multe ori privați, care se interpun abuziv între tine, contribuabilul corect, și Stat. Exemplu concret: Statul a decis prin 2018 ca anumite documente să nu mai poată fi depuse la ghișeele ANAF în format letric, deci pe hărtie, ci doar online, semnate electronic. Pentru semnătura electronică ești jăpcărit și jecmănit de niște firme private, probabil firme conspirative de "servicii", ca să îți dea un e-token, adică un fel de stick usb cu datele tale, că doar nu pun de la ei din burtă nimic, și numai de la asemenea firme private înregistrate e valabilă semnătura electronică! Ghici ce, în alte țări europene normale tare cred că semnătura electronică e moca! Și o poți genera online într-un fișier pe care îl salvezi, nici nu e musai e-tokenul fizic! Deci e clar cine e jăpcarul la noi: nicidecum Statul, fiindcă îmi cere semnătură electronică, pe care e nu numai că nu o contest, ci o folosesc; nu, jecmăneala vine clar de la jăpcarii PRIVAȚI, care îți iau pe e-tokenul ăla cât nu face! Pe website-ul unui astfel de SRL privat scria la un moment dat că persoanele din București se pot prezenta și la sediul lor și își primesc e-tokenul pe loc, toată tărășenia durând maxim 15 minute! Deci nici măcar nu e muncă multă depusă de jăpcarii privați!

    Alternativ, poți împuternici un contabil cu drept de semnătură electronică să îți depună online documentele semnate electronic de el în locul tău: evident că asta nu e moca și este evident că _jăpcarul PRIVAT_ îți ia bani și pentru asta, că doar nu Statul! Ca să nu mai zic că interpusul între tine și Stat ar avea acces la datele tale cu caracter personal, inclusiv date financiare, date pe care în mod normal nu ai obligația să le dezvălui decât Statului, nu și privatului!

    Alt exemplu care tocmai mi-a venit în minte și mă revoltă și mai mult: Statul mă obligă să plătesc o sumă de bani cu titlul de contribuție la asigurările sociale de sănătate. E corect, e legal, se întâmplă și în alte țări europene normale, deci plătesc darea respectivă Statului și nu mă plâng de ea. Anual, ar trebui să îmi fac niște analize. Ghici ce? Laboratoarele TOATE au devenit private, practic niște SRLuri exploatatoare care mereu îți iau bani și îți bagă de fiecare dată diverse texte și pretexte. Dacă la medic te poți duce moca la consultație cu cardul de sănătate, ba încă îți mai dă și rețete compensate, nu, la laboratoarele de analize nu merge! Ba nu au plafon, ba la ei analiza X nu se face etc., iar acolo unde se fac toate, evident că e numai contra cost! Și e evident că nu Statul mă jecmănește și mă jăpcărește, ci SRLurile exploatatoare PRIVATE care își zic laboratoare de analize, că ele îmi iau bani în plus, nu Statul! Da, Statul are și el partea lui de vină, că nu le obligă să facă analize gratis ca înainte, în socialism, însă asta este vina mică; vina mare o au tot SRLurile exploatatoare PRIVATE, fiindcă - logic! - Statul nu ar trebui să le oblige, dacă ele _de bună voie_ ar face analize gratis! Ca să nu mai zic că și astea lucrează tot cu chestii furnizate de mine: sânge, urină, fecale... Ultimele două le-aș tot da acestor jăpcari privați, cu maximă plăcere, fiindcă merită cu prisosință pentru japca lor! Dar de ce să le dau și bani?!

    Și exemplele pot continua: mereu jăpcarii și jefuitorii mei sunt PRIVAȚI, nu Statul!

    5. OK, presupunând că nu toți care nu vor plata exclusiv cu cardul sunt evazioniști și că în materie de neevazioniști sunt dați ca exemplu vârstnici, oameni simpli din mediul rural etc., deci persoane care cică nu ar stăpâni tehnologia nouă, rămâne singura concluzie că singurul motiv logic pentru care coneva ar refuza plata cu cardul ar fi neștiința de a-l folosi.

    În acest caz, nu trebuie perpetuată neștiința la nesfârșit, ci ar trebui aplicată poezioara aceea frumoasă și adevărată din orânduirea socialistă, de pe vremea tovarășilor Ana Pauker și Vasile Luca:

    "Nu știi, te învățăm!
    Nu poți, te ajutăm!
    Nu vrei, te obligăm!"

    Cu mențiunea că, da, Statul ar trebui să înceapă cu prima propoziție de mai sus și nu cu ultima!

    6. Perpetuarea acestei neștiințe înseamnă nu numai aprobarea ei, ci totodată și perpetuarea și aprobarea altor concepții retrograde, a conspiraționismului, antisemitismului, fundamentalismului religios, legionaro-fascismului, șoșocismului, aurismului, aurelianismului etc. etc. Acceptând una dintre aceste mizerii în numele unei așa-zise libertăți de alegere înseamnă a le accepta și pe celelalte, sau, în orice caz, a le da apă la moară, când de fapt toate acestea ar trebui combătute vehement, dacă nu în numele libertății, atunci în numele progresului, care trebuie să fie preocuparea noastră a tuturor!

    7. Așa-zisa definiție a libertății de către ion rațiu, unealtă a spionajului imperialist, agentul dublu al securității pacepiste și al mi6, este plagiată! OK, e nițeluș schimonosită ca formă, dar ideea este aceeași: ideea de a gândi diferit: originalul este cu vreun secol mai vechi decât plagiatul. Originalul "Freiheit ist immer die Freiheit der Andersdenkenden." Îi aparține comunistei Rosa Luxemburg, eroina-martir care, alături de eroul martir Karl Liebknecht, este comemorată pios an de an, în fiecare ianuarie. Mii de oameni cu garoafe roșii merg în pelerinaj la mormintele celor doi luptători pentru pace și împotriva fascismului, iar politicienii Stângii democratice și progresiste le cinstesc memoria prin discursuri comemorative, iar Statul prin diverse denumiri de străzi, piețe, clădiri ezc. care poartă numele eroilor comuniști. Asta se întâmplă în Germania, țară europeană normală și democratică, în care sunt comemorate și au dreptul la memorie victimele fascismului, nu criminalii legionaro-fasciști și proimperialiști ca la noi, gen ogoranu, gyr, crainic, frații fudulea, gogu puiu și alți dușmani ai poporului. E suficient să le citești cărțile în care mulți dintre ei își și recunosc ticăloșiile și sunt și mândri de ele, ca să ți se întărească și mai mult convingerea că ei au făcut pușcărie în socialism pe bună dreptate, fiindcă au meritat-o, deoarece erau cu adevărat dușmani ai Statului și ai poporului!
    • Like 1
    • @ Ovidiu Jurj
      uite un dictator nedescoperit
      • Like 0
  • Mihai check icon
    De multi ani platesc doar cu cardul dar minim o data pe an mi se intampla sa nu pot plati decat cash pentru ca nu merge sistemul si nu se pot procesa plati. Si nu e vorba de magazine mici ci de supermarket-uri. Daca astfel de lucruri se intampla in mari orase ce mai ramane de spus despre situatia din comune izolate.
    • Like 1
    • @ Mihai
      Rucs Rucs check icon
      Dar in jur va uitati, uneori? Spre țăran, spre micul producător local, spre cerșetor? Faptul ca noi trăim bine sau avem bani ne face răspunzători si pentru celălalt, care nu are, din pricini prin care am putea sa trecem si noi (o boala, o depresie, o vulnerabilitate sociala, un faliment, un somaj etc). Cum sa dai unui cerșetor un ban daca ai doar card? Cum sa plătești in piață o babuta cu mâinile crăpate si innegrite? Cum plătești pe dn1 sau pe culoarul Rucăr - Bran un om care îngheață lângă un coviltir cu caș si cu dulceață de casă? Cum cumperi cu cardul un păhărel de zmeura de la liota de copilasi care așteaptă in fata unei mănăstiri? Dar ghebe de la femeia cu atâția copii, din piață sau pe marginea drumului?
      Trece vremea si putem sa facem atâta bine in jurul nostru. De fapt, ne facem nouă înșine. Da, aveti dreptate, e bine so la supermarket si economisești timp pe care apoi poți sa il dai familiei si comunității. Dar exista o economie de români care trăiește in afara supermarketului. Exista mici întreprinzatori care nu au găsit loc pt produsele lor pe rafturile de supermarket.
      • Like 2
    • @ Rucs
      Cerșetoria nu trebuie încurajată, fiindcă este ceva rău, merge mână în mână cu vagabondajul și înseamnă nemuncă! Înainte, în orânduirea socialistă, ambele, deci cerșetoria și vagabondajul, erau infracțiuni pasibile de pedeapsă cu închisoarea de la o lună la 3 ani fiecare, cf. art. 326 și respectiv 327 din vechiul Cod penal al RSR. Dar atunci, în socialism, dreptul la muncă era garantat prin Constituție, în timp ce acum, în capitalism, din păcate nu mai e. Acum cerșetoria și vagabondajul nu mai sunt infracțiuni, fiindcă se umpluseră prea tare pușcăriile de la atâția șomeri care cerșeau și vagabondau. Soluția pentru cerșetori nu este să le dai bani, că îi dau pe alcool și/sau droguri; soluția este să le cumperi produse, pe care le poți plăti bine merci cu cardul sau telefonul, iar apoi dai cerșetorului respectivele produse, nu bani!
      • Like 0
    • @ Rucs
      mhm check icon
      Cine va opreste sa scoateti de la bancomat si sa dati saracilor? Aveti voie zilnic 10000 de lei.
      • Like 1
    • @ mhm
      Rucs Rucs check icon
      Da, aveti dreptate. Dar comentasem ca principiu, pentru a arata ca trebuie sa ținem la mobilitatea si libertatea oferite de cash. Nu poti tine in portofel doar cardul, apar multe situatii cand ai nevoie si de cash. Cum am scris si in alt comentariu, sunt mestesugari care nu au pos, sunt festivaluri - al scrumbiei la Sulina, al borsului de peste la Jurilovca, al tocanului de oaie de la Novaci... Sunt târguri făcute de copii uneori in scoli - de prajiturele, de mărțișoare etc etc. Adica efectiv sunt oameni care vând cate ceva in mod sporadic, fără sa fie vanzatori realmente. E cate o batrana la țara care vinde cateodata oua etc etc. Mie mi se pare ca riscam sa ne obisnuim a avea in portofel doar cardul, ceea ce e trist, pentru ca România nu inseamna doar supermarket. Sunt zone in care ai o întreaga mini economie de margine de drum: struguri si vin in Vrancea, capsuni intre Pitesti si Campulung, ceapa spre Buzau, nuci si peste in Tulcea etc. Sunt mici fermieri care nu au loc pe raftul de supermarket. Majoritatea nu au pos. Si sunt oameni si ei, ca noi. Plus ca a face cumpărături asa este mai personal, mai idilic și e o mica proba de patriotism economic. Daca cetățeanul de langa mine are bani, va avea sa directioneze si spre afacerea mea, la un moment dat.
      • Like 1
  • 1.Pina acum era limita cash 5000 de lei. L-a impiedicat cu ceva pe ala de la Valsui sa primeasca mita cash in portbagaj?
    2.De ce trebuie sa stie banca (statul) unde imi cheltuiesc eu banii? De ce trebuie sa stie banca (statul) pe ce imi cheltuiesc eu banii? In China exista big brother cu punctaj pentru cei care se conformeaza. Va ajunge si la noi cardul o "camera" de supraveghere?
    3."Cind ai un ciocan in mina, toate obiectele din jur iti par cuie" Parafrazind, daca toti sintem considerati evazionisti, atunci guvernantii ce sint?
    • Like 5
    • @ rechiriac
      Mihai check icon
      Daca ne luam dupa ce spune Nigel Farange, acest lucru va permite statului sa blocheze veniturile unor persoane in caz ca doreste acest lucru prin eliminarea lor din sistemul bancar. Astfel persoanele vor fi in totalitate la mana statului. Apoi din moment ce statul va stii exact cine pe ce a cheltuit banii, fiecarui produs i se poate atasa o cota de carbon, urmand probabil un impozit progresiv aditional pe carbon si eventuale limitari de cumparare de genul un concediu cu avionul o data la 4 ani. Ce nu ar fi dat tovarasii comunisti sa aiba la indemana asa un sistem...
      • Like 3
    • @ Mihai
      mhm check icon
      Daca tot il iubiti asa de mult, macar nu ii gresiti numele - e Farage. Cit despre timpeniile pe care le debiteaza... si pina acum statul iti putea bloca conturile.
      • Like 0
    • @ mhm
      Mihai check icon
      Chiar daca conturile bancare ale unei persoane sunt poprite aceasta putea supravietui incasand bani cash. Daca nu mai exista cash, totul este controlat si o persoana care este exclusa din sistem nu isi mai poate castiga existenta. Altfel spus devine un sclav pe plantatie, la stat sau la privat. Ca sa nu mai vorbim de scenarii catastrofale cand sistemele nu mai functioneaza. Dar la situatii de genul multi nu se gandesc iar altora de teapa progresistilor neo-marxisti le convine.
      • Like 1
    • @ rechiriac
      Presupunând că achiziționezi un obiect de o valoare care nu e neglijabilă, chiar dacă îl plătești cu cash, vânzătorul tot trebuie să emită o factură. Iar pe factură apare numele și prenumele achizitorului, adresa de livrare etc. Asta dacă faci cumpărături legale. În concluzie, dacă ești cetățean cinstit, statul oricum știe de unde cumperi, ce cumperi, indiferent de metoda de plată. Altfel spus, cine se ferește în mod fățiș de stat, înseamnă mai mult ca sigur că are ceva de ascuns (statului).
      • Like 0
    • @ Andrei Tarlea
      De ce sa limitezi libertatea cumparatorului cind evaziunea o face vinzatorul?
      • Like 1
    • @ rechiriac
      Dar libertatea cumpărătorului nu e limitată. Eu, cel puțin, nu văd nicio limitare. Faptul că tot - dar absolut tot - ce cumpără populația de pe piața legală ajunge la INS, prin colectare directă a datelor raportate de toți operatorii economici, este deja un "big brother" care poate fi folosit pentru stabilirea diverselor măsuri economice/fiscale. Nu o să se îndrepte nimeni către persoana X sau Y (cu excepția urmăririlor penale) pentru a limita doar acestora anumite drepturi. Politicile publice se aplică pentru toată lumea (cum este, de exemplu, recenta mărire de TVA la anumite produse alimentare).
      Ce se întâmplă în China nu cred că o să se întâmple într-o țară în care principiile democratice încă mai funcționează.
      • Like 0
  • Andrei check icon
    Statul e jepcar! Cu adevărat jepcar si prost! Altfel nu se poate explica cum i a pus ANAFUL poprire pe conturi bătrânei mele mame cică pentru neplata unei sume din 2019. Numai ca mama, în calitate de pensionar care își plătește cu sfințenie de o viata toate taxele, s a dus peste ei ca o stihie și când a ieșit din biroul d-lui. Director poprirea nu mai exista deși partea unde ANAFUl isi cere scuze pentru prostie si deranj nu a existat ci mai degrabă perplexitatea ca mama a avut tupeul sa conteste suma neplatita pe la toate camerele unde era trimisa de angajații lipsiți de orice empatie, sa intre in biroul directorului pacalind cerberii pazitori ai institutiei și sa nu părăsească biroul pana când situația nu era tranșata în favoarea ei .
    • Like 4
  • Subscriu, dar cu niște observații, dincolo de semnificația imediată a textului. Cumva...eliminarea cash-ului face parte din progres, din evoluția societății. A fost prefigurată de la de scriitorii de fantasy până la economiști și filozofi. La urma urmei va fi o necesitate pratică. Deși usor utopică, probabil că nu va fi „dacă”, ci „când”. Și ameridienii s-au opus căii ferate și acum o avem peste tot și e bună. Desigur, nu neg liberul arbitru, dar, chiar dacă eliminarea ar fi benefică, încă nu suntem pregătiți pentru ea. Cred că va mai dura mult până înțelegem și să acceptăm ceva necesar în detrimentul unei preferințe. Cu asta nu vreau să par partizan al eliminării cash-ului, ci doar să arăt că putem gândi această chestiuune și în altă cheie.
    • Like 0
  • De data asta sunt de acord cu Dl. Negruțiu. Într-adevăr libertatea personală de alegere între cash și card nu ar trebui să fie pusă în discuție într-o societate democratică, fără tendințe autocratice. Mă miră însă că un progresist ca Dl Negruțiu are acum asemenea concepții tradiționalist-liberal-democratice. Cu atât mai mult îi zic sincer: FELICITĂRI!
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult