Am aflat odată, dintr-o știre de la CNN, că mâncăm un card de plastic în fiecare săptămână. Nu era nicio metaforă aici. Pur și simplu, asta este cantitatea de microplastic care ajunge în organismul nostru, potrivit unui studiu citat de această televiziune: 5 grame la fiecare 7 zile, echivalentul unui card de plastic. Am considerat știrea o exagerare „progresistă”. Inițial, am râs imaginându-mi oameni ronțăind la carduri de credit, devorând apoi ca termitele carduri de sănătate și cărți de identitate. După aceea, m-am pus pe citit…
Am aflat că microplasticul reprezintă particulele de plastic mai mici decât 5 milimetri, rezultate în urma dezintegrării materialelor plastice, de la ambalaje, la cauciucuri. Microplasticul este prezent în apa pe care o bem (de la robinet sau îmbuteliată), în mâncarea pe care o mâncăm, în aerul pe care-l respirăm. Asta nu mi-a plăcut. Ideea că bag în mine plastic mi-a creat o indispoziție generală. Am simțit că plasticul mi-a picat greu la stomac. Așa că am citit mai departe ca să văd dacă se poate să mă feresc de această pacoste.
Răspunsul neplăcut e că nu. E atâta microplastic în mările și oceanele noastre, încât se estimează că până în 2050 va fi mai mult plastic decât pești. 8 milioane de tone de plastic ajung în fiecare an în mări și oceane. Pâraiele și râurile noastre transportă cantități uriașe de deșeuri, cu o viteză care face ea însăși (viteza!) obiect de cercetare (de pildă, o sticlă de plastic aruncată în apă în Hărman, Brașov în octombrie 2021 a ajuns la Varna, în Bulgaria în mai 2022).
Microplasticul a intrat în circuitul nostru alimentar, ceea ce a generat un val de cercetări medicale, care studiază efectele asupra animalelor și asupra oamenilor.
Foamea omenirii de plastic e insațiabilă. 330 de milioane de tone de plastic sunt produse anual, iar „marea accelerare” va face ca volumul să se tripleze până în 2050. Nu-i de mirare că, din cauza granulelor pe care le ingerăm, toți am ajuns să fim oameni din carne, sânge și plastic, chiar fără să fi apelat la chirurgia estetică.
E ceva de făcut?
Da, dar e greu. E de vină…
Și când mă pregăteam să dau vina pe țări, guverne, companii, primărie și vecini, m-am uitat la coșul de gunoi, flancat de 6 sticle de apă goale de plastic de 2 litri. Și atunci am cugetat că, în primul rând, ar trebui să nu mai producem atât de mult, în al doilea rând să nu mai consumăm atât de mult, în al treilea rând să ne schimbăm fiecare dintre noi comportamentul de consum.
Și atunci mi-a venit ideea: e posibil să mergi la un supermarket și să cumperi produse exclusiv fără plastic? Am ales să vizitez un magazin Lidl, companie cu care Republica avea deja un parteneriat pentru un proiect de sustenabilitate pentru platforma habitsbyRepublica, ca să verific teoria că există o alternativă la plastic, dacă o cauți.
Una dintre realizările ultimului an a fost să reduc punga cu pungi. Am în permanență la mine o sacoșă de pânză, cum aveau oamenii mari din copilăria mea de dinainte de 1989 (fiecare adult avea la el o plasă pentru că în orice moment „se putea băga ceva” la alimentară).
Acum nu mai sunt cozi, e o abundență în magazine și toți vânzătorii te întreabă dacă vrei „punguță”. Mai sunt unii care se strâmbă când îi refuz și-mi scot cu emfază sacoșa, dar am observat că tot mai mulți oameni tineri par a fi adoptat acest comportament.
Așadar, cu sacoșa pe umăr, am intrat în Lidl-ul din Aviației, pregătit să încep experimentul „plastic zero”.
Cea mai bună zonă pentru experimentul meu a fost cea de patiserie, din Brutăria Lidl și cea cu legume și fructe, din Piața Lidl. Încă din anul 2019, Lidl România a introdus la raionul de patiserie, Brutăria Lidl, pungi de hârtie cu fereastră din material compostabil, pentru ca ele să fie complet reciclabile.
Pentru croissante am folosit o pungă de hârtie.
La zona cu legume și fructe proaspete, am avut de ales între roșii vrac, roșii ambalate și roșii la coș de carton. Mi-am luat o caserolă de roșii lunguiețe.
De obicei cumpăr legume și fructe vrac, câte am nevoie în ziua aceea, am renunțat să mai cumpăr la kilogram. Îmi place să am alimente proaspete și urăsc să arunc mâncare. Voi alege, de pildă, întotdeauna trei ardei „liberi” în detrimentul unei cantități mai mari de ardei deja ambalată.
La verdeață, m-a atras un buchet de busuioc, ingredient esențial pentru pastele bologneze pe care voiam să le fac. Mi-a plăcut prezentarea ofertei de plante aromatice, atât datorită prospețimii, cât și prin maniera eco-friendly de ambalare în pungi de hârtie.
Sosul prefer să-l fac singur, însă dacă sunteți grăbiți puteți să luați un borcan de sos gata făcut pentru paste bologneze, la borcan de sticlă. După ce-l terminați, nu-l aruncați, spălați-l bine și puneți-l în sacoșa cu borcane. Dacă aveți o bunică sau o mamă care fac compoturi, dulcețuri și zacuscă, vor ști ce să facă cu el.
La carne, n-am găsit opțiunea vrac, însă există multe sortimente de carne proaspătă preambalată, inclusiv tocată, iar cei de la Lidl chiar se mândresc cu caserolele lor inovative pentru carnea de la furnizorii români, care folosesc mai puțin plastic și sunt reciclabile în proporție maximă. Sunt niște caserole care au o serie de alveole sub formă de fagure care colectează lichidul din carne, păstrând-o proaspătă mai mult timp. De asemenea, am citit că absorbantul din caserole este celulozic, care poate fi reciclat, și că Lidl are sortimente de carne de vită care sunt ambalate în carton plat.
Parmezan nu am luat, pentru că aveam o bucată în frigider pe care am ras-o atât pentru sos, cât și pentru ornarea pastelor.
Aproape c-am reușit… însă e vorba de niște simple paste bologneze.
Ce voi face cu apa?
Cu produsele de curățenie?
Cu toate alimentele preambalate la care nu există alternativa vrac?
Mă gândesc să ies din postul negru de plastic și să-mi îngădui să folosesc plastic pe care să-l reciclez, mai ales că la ieșirea din magazinul Lidl am văzut două dispozitive de tip RVM (reverse vending machine) unde pot fi reciclate ambalajele din PET, sticlă și aluminiu.
Aventura continuă…
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Apa este si la sticla, dar beau de la chiuveta filtrata. Ocazional mai mergem in anumite zone unde stiu ca sunt izvoare testate potabile si reumplem sticle si ne aducem pt 2-3 sapt dar ...tot in plastic. Cand merg la birou tot in plastic iau apa, si pachetul la munca.
La produsele chimicale, exista o solutie minunata: MAI PUTIN. Pe piata un exces de produse inutile, se poate fara ele, se poate cu un sapun solid si un singur sampon si fara machiaje ( ssst, nu ma ziceti fiica mii :D , ca patzesc mai ceva ca ultima mama faimoasa de aici pe pe republica)
Ce depinde de noi ar fi depozitarea acestor deșeuri acolo unde trebuie-ceea ce în România nu se întâmplă.
Exemplu concret: aș putea să nu mai cumpăr Freeway Cola de la Lidl la sticlă din plastic de 2 litri la 3,79 lei preț normal sau la 2,69-2,79 lei când e la ofertă și în loc să îmi cumpăr tot Freeway Cola de la Lidl la cutie metalică de 0,33 litri la 1,49 lei. Dar nu fac asta fiindcă nu e rentabil, pentru mine ar fi o pagubă materială considerabilă și, în plus, nici nu ar fi un mare câștig ecologic, fiindcă și cutiile metalice trebuie supuse reciclării.
Cola la cutie iau doar așa, câte una "pentru afară", respectiv după ce îmi achit cumpărăturile și le încarc în rucsac, sacoșe etc., de obicei mai stau la o țigară și o Cola sau altă răcoritoare, că nu merge țigara pe uscat.
Că tot veni vorba de alte răcoritoare: majoritatea sunt ambalate în sticle din plastic: și Freeway "Fanta", și Freeway "Sprite", băuturile carbogazoase la 2 litri cu aromă de portocale și respectiv de lămâie de la Lidl pe care le cumpăr ca alternativă atunci când nu se mai găsește minunata Freeway Cola fiindcă o cumpără pe toată ucrii și dispare de la raft cu săptălunile. Și la ele există alternativa nerentabilă a cutiei metalice de 0,33 litri.
Tot la sticlă din plastic este și Freeway "Kinley", minunata apă tonică de la Lidl la 1,5 litri. La ea nu există alternativa nerentabilă la cutie metalică.
Tot la sticlă din plastic sunt și sucurile din fructe proaspete la 1 litru, obținute prin stoarcere directă, ținute la frigider. Din când în când mai cumpăr și sucuri ambalate la carton, însă acelea sunt din concentrate, nu sunt obținute din fructe prin stoarcere directă, deci nu e același lucru.
Ca să nu mai zic de apă: atât apa minerală pentru băut, cât și apa plată pentru gătit (cafea, supe la plic și alte chestii minore și rapide) există preponderent în ambalaje din plastic. Alternativele de apă minerală la sticlă din sticlă sau la cutie metalică sunt nerentabile financiar.
Iar alternativa apa de robinet este valabilă limitat, doar în anumite localități din România; în rest, în general, companiile furnizoare de apă din România nu furnizează apă la standardul de apă potabilă, deși încasează o grămadă de bani de la consumatori; soluția nu este cea a filtrelor de apă, o cheltuială în plus pentru consumator; nu, ar trebui ca Statul să oblige companiile furnizoare de apă să furnizeze apă potabilă, sub sancțiunea unor amenzi uriașe și, în caz de insistentă neconformare, sub sancțiunea naționalizării!!!
Am început special cu băuturile, fiindcă de fiecare dată reprezintă partea cea mai consistentă a cumpărăturilor mele alimentare. Dar și la alimentele propriu-zise e aceeași situație: majoritatea sunt ambalate în plastic: și salamul feliat Dulano, și șunca feliată Dulano sau Pikok, și crenvurștii Dulano Wiener, și cârnăciorii mici și albi tip Nürnberger pentru prăjit sau grătar, și cașcavalul Milbona Emmentaler, și desertul brânză cu fructe la fund Milbona, și lactatele Pilos, toate sunt ambalate în plastic.
Până și laptele Pilos cu etichetă cu albastru la 1,5 litri pe care îl cumpăr de obicei este tot la sticlă din plastic; ok, lapte Pilos există și la carton, dar nu este produs de către aceeași fabrică și nu e la fel de bun calitativ ca acela la sticlă din plastic.
Până și pâinea feliată tip toast pe care o cumpăr de obicei este ambalată tot în plastic. Nu am alternative rezonabile și rentabile la ea: pâinea așa-zis "proaspătă", adică de brutărie, este mai scumpă și mai proastă, de obicei cu coaja groasă și tare, cu termen de valabilitate foarte mic de 1-2 zile, față de 10-14 zile la pâinea ambalată, și de cele mai multe ori cu dimensiuni și forme anormale și neregulate, în orice caz nepătrate, care nu se potrivesc nici la toaster, nici la sandwichmaker.
Supele instant cu tăiței la plic, că sunt Kania de la Lidl, sau Maggi Fidelicios (care inițial, de când cu valurile imense de refugiați din Ucraina, au dispărut din Kaufland cu săptălunile și apoi au reapărut scumpite de 3 ori și, guess what, mai nou fabricate în... Ucraina!), sau orice altă marcă, toate, dar absolut toate, subt ambalate în "plicul" din plastic, iar "prafurile" care se găsesc în interiorul "plicului" mare împreună cu tăițeii sunt și ele, la rândul lor, ambalate în pliculețe din plastic! Nici la astea nu există alternativă, decât dacă ai chef, după o zi istovitoare de muncă, și timp de pierdut să faci o supă "tradițională", adică din carne și legume, adică slow-food, adică să gătești jumătate de zi ca să mănânci în jumătate de oră; nein, danke!
Cheeseburgerii-minune la seturi de câte 2 care se prepară în timp de 1 minut la microunde sunt și ei ambalați tot în plastic, iar cei de la Lidl mai au fiecare câte un pliculeț de ketchup, pliculeț care, evident, este tot din plastic; dar ăsta e un plus: cheeseburgerii similari de la Kaufland, de exemplu, nu au și pliculețul de ketchup!
Pizza congelată, precum și anumite foitaje congelate, plăcinte, pateuri etc., sunt la exterior în carton, dar la interior sunt într-o pungă de plastic.
Pastele făinoase sunt numai în ambalaje din plastic! La fel chipsurile și pufuleții! La fel o serie de produse tip biscuiți, napolitane, croissante, halva, nuga, ciocolată, glucoză și alte dulciuri! Eclerele, cremșnitul și alte prăjituri sunt tot la caserolă din plastic!
Delicioasa maioneză Kania de la Lidl, precum și diverse sosuri, dressinguri, muștarul, ketchupul etc., de regulă sunt ambalate în plastic; eventualele alternative la borcan din sticlă au dezavantajul că nu curg direct din borcan, nici nu ai cum să strângi borcanul din sticlă în mână și să torni conținutul direct în sandwich, burger, hotdog etc., cum faci cu isteața sticlă din plastic! Clar nu e același lucru!
Afine, căpșuni roșiile cherry, de multe ori struguri și alte chestii de la legume-fructe sunt de asemenea ambalate în plastic.
Până și banala hârtie igienică este ambalată în pungă din plastic, un anumit număr de role, care cum, depinde de marcă; punga de la Zewa cică e reciclabilă, de la alte mărci nu știu; în orice caz, nu poți cumpăra produsul individual, la rolă, ca să fie fără punga din plastic.
Singurele produse pe care le cumpăr și nu sunt ambalate în plastic sunt berea, energizantele, cafeaua instant, cidrul, sosul Bolognese pentru paste, castraveții în oțet, sfecla roșie fâșii și alte murături minunate, compoturile, dulcețurile, care au ambalaje din metal sau sticlă. Și, izolat, anumite produse de la legume-fructe.
În concluzie, nici măcar nu mă obosesc să încerc un asemenea experiment, fiindcă nu are sens și rost: știu din start că nu am cum să nu cumpăr (și) produse ambalate în plastic.
Dar, cum spuneam chiar la început, consider că nu este treaba mea, a cumpărătorului-consumator, să evit ambalajele din plastic, ci a burgheziei exploatatoare producătoare să își ambaleze corespunzător produsele!
Fiindcă da, problema de mediu trebuie redusă, de fapt, la ceea ce este: o problemă de clasă, fiindcă marii poluanți ai mediului sunt clar și categoric marii producători industriali, deci marea burghezie exploatatoare producătoare.
În concluzie, este și trebuie să fie sarcina Statului și a organismelor suprastatale europene să impună fabricilor producătoare să își ambaleze produsele numai în ambalaje ecologice! Fiindcă eu, cumpărătorul-consumator, cum găsesc produsele ambalate la raftul marketului, exact așa le cumpăr!
Produse de curățenie se pot face și în casă, căutați pe internet rețete :))) nimic nu se compara cu bicarbonatul de sodiu :))
Eu am o problemă cu sacii de gunoi. Pe vremuri se puneau ziare pe fundul găleții :)) sau aș putea să merg la ghena cu găleata, ca in melodia celor de la sarmalele reci cu Violeta. Sau să arunc gunoiul direct pe geam, cum fac vecinii mei.
Mie îmi place articolul (îmi place și Lidl). M-a speriat gândul că suntem din carne și oase și plastic. O sa ajungem să nu ne mai descompunem după moarte :)))
cumparam in vrac ce se poate , tot ce inseamna detergenti sau cosmetica , fara plastic e greu de ambalat , dar ce facem cu celelalte , industria auto plina de plastic pana la refuz , industria telefoanelor computerelor tabletelor .......electronicelor in general , mai toate au carcase sau componente din plastic , fenomenul nu poate fi stapanit din pacate . Suntem prea multi pe planeta , consumam ca la balamuc , plasticul este un material usor si ieftin mai ales . Vrem o planeta curata , ok , avem 2 solutii ori punem lacatul pe toata industria si ne intoarcem la epoca de piatra ori cheltuim mai multi bani pe cercetare stiintifica pentru a gasi materiale noi , orice alta masura e apa de ploaie sau "publicitate mascata".
Plasticul face parte din viata noastra, suntem 8 miliarde pe Terra si nu putem fara el.
Cand s-a renuntat in unele cazuri la sticla s-a intamplat pentru ca sticla e grea si procesul de fabricatie e scump si ce sa vezi, poluant.
Hartia din ce e produsa?
Sunt perfect constienta de ce se intampla cu flora si fauna, cu aerul si apa. Orice am produce polueaza si consuma resurse. Fie ca e vorba de sticla, plastic, hartie, tesaturi.
Acum, nu vreau sa va stric cheful cu reciclarea, poluarea si salvarea planetei, dar putem sa ne amintim niste lucruri esentiale si e bine sa fim informati:
Despre sticla:
„În România, foarte putine dintre fabricile de sticla mai folosesc în productie deseuri din sticla.
Producatorii sustin ca este mult mai scump sa recicleze decât sa produca sticla din materie prima.
Problemele de mediu asociate productiei de sticla sunt datorate temperaturilor inalte si proceselor energetice intensive. Emisiile de poluanti in atmosfera provin de la arderea combustibilului si oxidarii la inalta temperatura a azotului din aer, si sunt: dioxid de sulf, dioxid de carbon si oxizi de azot”. - https://pdfcoffee.com/industria-sticlei-ippc-pdf-free.html
Si ce sa vezi?
„Sticla se descompune în aproximativ un milion de ani, fiind, de departe, cel mai rezistent deșeu produs de umanitate;” - nuveicrede.ro
Despre hartie:
„Trebuie să înțelegem că hârtia este făcută din copaci din întreaga lume... producția sa este direct legată de defrișarea progresivă a pădurilor. Pentru a ști cum se face hârtia și ce procese sunt pentru a obține rezultatul final, trebuie să ne asigurăm că devenim conștienți de importanța acestui produs. Defrișarea este una dintre principalele cauze ale creșterii gazelor cu efect de seră în atmosferă...
Tăierea și înălbirea sunt procese poluante pentru generarea hârtiei”. -https://www.renovablesverdes.com/ro/como-se-hace-el-papel/
Despre plastic:
„Principalele probleme care complică reciclarea plasticului sunt calitatea și prețul produsului reciclat, comparativ cu plasticul original.
Diversitatea materiei prime complică procesul de reciclare, făcând-o costisitoare și afectând calitatea produsului final. În consecință, cererea de plastic reciclat, deși în creștere accelerată, reprezenta în 2018 doar 6% din cererea de materiale plastice din Europa.
Soluțiile UE pentru creșterea reciclării plasticului:
În iunie 2019, UE a adoptat noi reguli în privința problemei plasticului care ajunge în mări și oceane. Sunt luate măsuri privind cele mai frecvente 10 produse de unică folosință din plastic găsite pe plajele europene. Totodată, măsurile includ un obiectiv de reciclare a sticlelor de plastic de 25% până în 2025 și de 30% până în 2030”. - https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/society/20181212STO21610/deseurile-din-plastic-si-reciclarea-in-ue-in-cifre
„În anumite cazuri și pentru anumite aplicații, produsele din plastic biodegradabil și compostabil pot contribui la reducerea poluării mediului cu materiale plastice. Ele sunt însă departe de a oferi o soluție generală, de sine stătătoare”. https://www.eea.europa.eu/ro/articles/cat-de-ecologice-sunt-noile
Dar sa fim optimisti in ceea ce priveste plasticul: s-a descoperit chiar si o bacterie care-l mananca.
„Chimiștii americani au dezvoltat un set de reacții care vă permit să reciclați complet deșeurile de plastic pe baza de polimeri de policianurat cu costuri minime de energie și resurse. Acest lucru va permite utilizarea deșeurilor de plastic pentru producerea de noi produse din aceleași materii prime, a declarat serviciul de presă al Universității din Colorado (CU)”. - https://www.roaliment.ro/ambalaje/primul-plastic-100-reciclabil-creat-in-sua/
„Un grup de biologi japonezi de la Kyoto Institute of Technology şi Keio University au descoperit o nouă specie de bacterii, Ideonella sakaiensis, capabile să mănânce plastic.
Se speră că, pe termen lung, de cinci până la cincisprezece ani, plasticul găsit în natură să poată fi degradat în mod natural”. - https://www.globalinfo.ro/z/a_fost_descoperita_bacterie_care_mananca_plastic.htm
Am si o veste proasta: bacteriile mananca prea incet. „Digestia bacteriilor este extrem de lentă, şi este necesar să se facă cercetări în continuare pentru a judeca procesul pe termen lung”.
Asa ca lumea nu doarme chiar in totalitate. Se cauta solutii.
În altă ordine de idei, articolul nu se referă la reciclare ci la observația că înghițim foarte mult plastic. Faptul că deșeurile de sticlă se degradează mult mai lent, nu are legătură cu cantitatea de materii nealimentare pe care le înghițim (mai greu să înghițim "micro-sticlă").
Deci cred că trebuie să medităm asupra limitării producției și consumului de plastic, înlocuindu-l cu alte materiale, astfel încât plasticul să nu mai ajungă în mod necontrolat în mediul înconjurător și ulterior în organismul nostru.
Am enumerat pe foarte pe scurt cateva aspecte legate de sticla, hartie, plastic, si nici sticla, nici hartia si nici plasticul biodegradabil nu ne pot salva. Si ele au un pret si ele consuma resurse pentru a fi produse si au limite in a putea fi folosite la orice (plasticul biodegradabil). Sa mai pomenim de industria textila cat e de poluanta?
La 8 miliarde de consumatori orice conteaza si totul se aduna intr-un consum urias la care eu nu vad un raspuns.
Se cauta solutii, si ele, probabil, vor mai reduce din probleme. Cu cat, insa? Cu 10-15%? E suficient? Nu stiu sa raspund la aceasta intrebare.
Problemele sunt mari, noi facem mereu referire la punga de la magazin si la petul de apa. E complicat macar si pentru ca ma intreb cati oameni isi permit apa la sticla de sticla. Chiar reciclata cu primirea unei sume de bani. Cat sa ti se ofere pe o sticla? 50 de bani? Din 3.50 lei la 1L de apa? Nu stiu, sunt niste pareri ale mele.
Ma duc si iau zarzavatul in punga de hartie. Hartia din ce e produsa? Cu ce costuri? Cat consumam si cat poluam pentru a o produce? Cat distrugem din copacii Terrei? Deci, iau zarzavatul in punga de hartie, punga se va uda, se va strica, cum o mai recuperez pentru reciclare? O pun la uscat? Ce fac? Nu stiu. Si asta la nivel de individ, la mine acasa, dar la nivel de planeta? Cum procedam?
Si eu sunt atenta sa nu las apa sa curga, becurile sa mearga in nestire, refolosesc pungile, dar, sincer, nu cred ca ajut cu prea mult Pamantul.
Cat priveste bacteriile mancatoare de plastic, ele exista in natura, nu sunt produsul unui laborator. Se incearca a se vedea cum pot ele ajuta mediul, sunt studiate comportamente etc.
„Bacteriile care „mănâncă” plastic ar putea ajuta la salvarea planetei, susțin oamenii de știință. Poluarea cu plastic eliberează substanțe chimice nenaturale în lacuri, devastând ecosistemele locale. Însă, potrivit unui nou studiu realizat pe 29 de lacuri europene, unele bacterii lacustre naturale se dezvoltă mai bine pe resturile de plastic decât pe materia naturală, cum ar fi frunzele și crengile.
Bacteriile stimulează ecosistemul lacului
Acest lucru înseamnă că îmbogățirea apei cu anumite specii de bacterii ar putea ajuta la alungarea poluării cu plastic, relatează Euronews Green.
„Este aproape ca și cum poluarea cu plastic ar stârni apetitul bacteriilor. Bacteriile folosesc mai întâi plasticul ca hrană, ...” a declarat Dr. Andrew Tanentzap de la Departamentul de Științe ale Plantelor al Universității Cambridge, autorul principal al lucrarii.
Potrivit studiului, rata de creștere a bacteriilor a crescut de mai mult de două ori atunci când poluarea cu plastic a crescut nivelul general de carbon din apa lacului cu doar patru procente. Aceste bacterii turbo-încărcate stimulează apoi întregul ecosistem al lacului”. - https://www.euronews.ro/articole/bacteriile-care-mananca-plastic-ar-putea-lupta-impotriva-poluarii
„Cercetătorii au descoperit "ciuperci şi bacterii care degradează plasticul în mlaştinile saline de pe coasta Jiangsu", în estul Chinei, a anunţat grădina botanică Kew Gardens din Marea Britanie, într-un comunicat.
În total au fost descoperite "184 de specii de ciuperci şi 55 de specii de bacterii capabile să descompună" diverse materiale plastice”. - https://www.agerpres.ro/planeta/2023/05/18/cercetatorii-au-descoperit-ciuperci-si-bacterii-care-mananca-plastic-in-mlastinile-saline-din-china-studiu--1110205
Sunt si cercetari facute in laboratoare, cum e si firesc. Sunt departe de a fi finalizate:
„Cea mai nouă descoperire este o bacterie, pe are studentele Jeanny Yao și Miranda Wang au început să o dezvolte încă din primii ani de facultate. Studentele au obținut deja brevet, dar și o finanțare de 400.000 de dolari pentru a demara.
Toată această recunoștință datorită micilor bacterii care sunt capabile să transforme plasticul în CO2 și apă. Tehnologia poate fi folosită în două moduri: pentru curățarea plajelor și, de asemenea, pentru producerea de materiale row pentru îmbrăcăminte”. - https://www.forbes.ro/doua-studente-au-inventat-o-bacterie-care-mananca-plasticul-din-oceane-145810
In ceea ce priveste microorganismele care descompun petrolul, si ele sunt tot din natura, nu sunt inventate de om, doar descoperirile sunt de data mai recenta:
„În 2010, aproape cinci milioane de barili (800 de milioane de litri) de petrol brut au ajuns în apele Golfului Mexic, după ce o platformă petrolieră a explodat şi s-a scufundat. Totuşi, la numai câteva luni, o mare parte din substanţele toxice care contaminaseră apa dispăruseră. Cum s-a întâmplat o asemenea „minune”?
Gândiţi-vă: Cercetările ştiinţifice au dezvăluit că mai multe bacterii marine pot dizolva moleculele de carbon prezente în compoziţia chimică a petrolului. Profesorul Terry Hazen, specialist în microbiologia mediului, a numit aceste organisme „proiectile care vânează petrol”. Îmbunătăţirea situaţiei din Golful Mexic, menţionată la începutul articolului, se datorează, în parte, unor astfel de microorganisme.
„Într-un anumit sens, nu ne surprinde că mările găzduiesc bacterii care «mănâncă» petrol”, precizează un reportaj BBC. La urma urmei, „prin orificii naturale de pe fundul oceanelor se eliberează [de veacuri] petrol în apele globului”.
E adevărat, eforturile oamenilor de a curăţa scurgerile de petrol dau rezultate. Totuşi, aceste acţiuni pot face uneori mai mult rău decât bine. Agenţii chimici de dispersie împiedică procesele naturale de degradare a petrolului. Mai mult, aceşti agenţi chimici sunt toxici şi afectează mediul pe termen lung. Însă, graţie capacităţii lumii vii de a descompune petrolul – un exemplu fiind bacteriile care „mănâncă” petrol – , mările şi oceanele se pot curăţa singure, fără a suporta efectele negative ale metodelor artificiale”. * - https://www.jw.org/ro/biblioteca/reviste/g201509/bacterii-care-mananca-petrol/
„Mai putem sa daruim flori? Denunțate drept „aberație ecologică”, florile tăiate caută o nouă cale". - https://www.lepoint.fr/societe/peut-on-encore-offrir-des-fleurs-28-10-2023
Deci, solutii se cauta in toate cele, chiar daca unele ni se par excesive, aberante sau ridicole. Pana la urma fiecare punct de vedere si initiativa vor conta doar daca vor fi aplicate pe toate meridianele.
de fapt razboiul ecologic a insemnat, mai ales, taxarea acelor pungi care erau, initial, gratuite
Pe de altă parte, nu știu la ce supermarketuri mergeți dvs. dar unde merg eu ai opțiune la cântar "fără ambalaj" sau “pungă eco” sau cu “săculeț (adus de acasă)”. Numai versiunea de “pungă eco” e adăugată la preț, în timp ce săculețul de acasă este tarat și nu implică niciun cost.
E și asta o metodă de a te simți tânăr! :D
Pe sistemul ăsta închide curentul din tablou și apa din robinetul principal, pentru o experiență full 80s!
Remind me: am făcut "revoluție" pentru că...?
Si apropo de apa - se poate si la sticla,
Alta observatie ar fi ca peturile se arunca la cos. Reciclarea este o poveste frumoasa. Nu exista o criza a petrolului, numai din benzina folosita sa plimbam petul mai putem face 10, hai sa nu mai dam nenumarate sanse petului sa ajunga in rau, care este de fapt esenta problemei cu plasticul. Aruncam petul la gunoiul normal si inchidem bine sacul.