Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

De două luni încerc să aflu un lucru simplu: ce se întâmplă cu 21.902.819 lei, bani publici

Marți am participat la dezbaterea finală pe marginea noii Strategii Naționale Anticorupție 2016-2020. Ceea ce am spus și la eveniment este că, oricât de multe progrese am făcut, încă mai avem nevoie și de o Strategie Anticorupție, și de MCV. Da, în ultimii ani și în ultimele luni s-au făcut eforturi majore pentru a crește transparența în sectorul public. Avem legi la standarde foarte înalte (de multe ori chiar mai bune decât în alte țări civilizate) și avem instituții care ar trebui să le implementeze.

Cu toate acestea, când vine vorba de transparență și de acces la informații, și mai ales când vine vorba despre cum se cheltuiesc banii publici, realitatea ne arată că, în încercarea de a ascunde posibile nereguli, instituțiile nu sunt în stare să respecte o lege veche de 15 ani (adică Legea 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public). 

Să vă spun o poveste. E lungă, dar cred că arată foarte bine de ce încă avem nevoie să vorbim despre lucruri de bază în transparența guvernamentală. 

În curând, pe 25 iulie, se vor face 2 luni de când încerc să aflu un lucru simplu – ce se întâmplă cu 21,902,819 lei, bani publici.

La sfârșitul lunii mai scriam pe Republica.ro despre un proiect care ar fi trebuit să facă platforma de licitații publice – adică www.e-licitatie.ro – mult mai transparentă. În articol povesteam despre cum Agenția pentru Agenda Digitală a României (AADR) a gestionat cel mai recent proiect pentru site-ul de licitații denumit Sistem colaborativ pentru mediu performant de desfășurare a achizițiilor. Acest proiect a fost finanțat din fonduri europene și are un buget total de 28,774,623.33 lei. Ca să nu mai reiau toată povestea, puteți citi istoria licitației în articol, AICI.

Pe scurt, din acești bani, cea mai mare parte (de 21,902,819 lei) este alocată pentru dezvoltarea propriu-zisă a sistemului. Pentru aceasta, se face achiziție publică și câștigă UTI GRUP SA. Da, acel UTI.

După publicarea articolului, bazat strict pe informații publice disponibile pe site-urile instituțiilor, sunt certată de către cineva că răspândesc informații false. Că ar trebui să vorbesc cu cei de la AADR și că ar trebui să le cer mai multe informații, căci sunt oameni de bună credință și foarte deschiși. Plină de vinovăție că poate m-am inflamat prea tare (deși textul meu era o opinie și nicidecum o investigație), zic să trimit un e-mail către AADR. Ce a urmat e lung și dureros.

Cum s-au desfășurat faptele:

27 mai – trimit un email către AADR și către ANAP solicitând, în baza legii accesului la informații de interes public, mai multe detalii despre proiect


2 iunie – imediat după solicitarea trimisă, cei de la compartimentul de relații publice al ANAP m-au sunat și m-au invitat la o discuție despre care este situația SEAP, având în vedere faptul că licitațiile erau suspendate. M-am văzut cu președintele agenției și mi-a povestit despre care este situația pe partea de conținut pe care o gestionează ei

14 iunie – după ce dau telefon la AADR să întreb ce se întâmplă cu solicitarea mea, primesc un mail prin care mi se răspunde, în doi peri, la întrebări. Pentru că solicitasem clar copii după documente oficiale care să conțină respectivele informații, răspund cu clarificări, dând exemple de tipuri de documente care ar putea cuprinde răspunsurile. 

                                                                                              Click pe imagine pentru a mări

    

                                                                                              Click pe imagine pentru a mări

17 iunie – deși chiar primul lor răspuns specifică faptul că îmi oferă informații în baza legii 544/2001, AADR revine cu răspuns prin care îmi spun că solicitarea mea nu îndeplinește condițiile pentru a fi încadrată ca solicitare de acces la informații. Problema era că eu trimisesem un email simplu, nu un pdf scanat cu semnătură. Printez solicitarea, o semnez și o trimit, căci vorba aceea, pentru o agendă digitală veritabilă trebuie să ne corespondăm în pdf-uri scanate (în paranteză fie spus, până acum, deși legea permite solicitările transmise electronic, nu se specifica nimic legat de semnătură, așa că unele instituții preferau să tergiverseze răspunsurile dacă solicitările nu erau semnate; acum acest lucru a fost clarificat și NU este nevoie de semnătură olografă).

                                                                                                Click pe imagine pentru a mări

27 iunie – primesc răspuns. Treaba este complicată și nu pot primi răspuns în termenul legal de 10 zile, așa că îl voi primi în 30 de zile.

                                                                                                 Click pe imagine pentru a mări

15 iulie – primesc răspuns. Incomplet. Pdf-uri scanate, ilizibile pe alocuri. 

                                                                                                    Click pe imagine pentru a mări

18 iulie – după ce studiez documentele, văd că răspunsul este în continuare unul incomplet. Lipsește una dintre informațiile esențiale. Revin. Mi se spune că nu e informație publică. 


19 iulie – saga continuă. Instituția încearcă să îmi explice că nu am înțeles eu bine. 


Ce știm deja și ce nu știm

M-am enervat foarte tare. De ce ? Pentru că vorbim de un contract imens pentru realizarea unui soft care ar trebui să facă urmărirea contractelor din bani publici mai transparentă (adică inclusiv partea de contracte subsecvente, acte adiționale și plăți efectuate pentru un contract). Iar acest proiect trebuia să fie gata acum aproape un an (termenul inițial).

⦁ Din cauza procedurilor de achiziție, pe acest proiect s-au aplicat corecții financiare de 25%. AADR susține că această corecție a fost contestată și încă se judecă la Curtea de Apel București. Dacă se menține corecția financiară, asta înseamnă că din proiectul de 28.7 milioane lei, se pierd 7.1 milioane de lei.

⦁ Apoi, informațiile transmise au fost incomplete. În primul rând, la solicitarea de a primi facturile plătite, am primit 3 facturi. Ori, din informațiile postate chiar pe website-ul AADR apar 4 facturi emise de către UTI GRUP în cadrul proiectului: în 30 decembrie 2015, în 27 februarie 2015, în 28 ianuarie 2015 și în 13 noiembrie 2014. Mai mult, documentele furnizate ”nu se pupă” cu datele de pe website-ul oficial.

⦁ Potrivit datelor publicate pe website-ul AADR, până acum s-au făcut plăți către UTI GRUP în valoare de 21,542,096.98 lei. Potrivit datelor transmise de către AADR prin email, până acum s-au făcut plăți către UTI GRUP în valoare de 21,453,908.35 lei. Oricare ar fi suma corectă, rezultă că până acum a fost plătită o valoare de aproximativ 98% din contract.

⦁ Dacă punem în oglindă procesele verbale de predare-primire (adică ce s-a făcut) și specificațiile din caietul de sarcini (ce trebuia să se facă) vedem că în niciun caz nu sunt livrate cele promise până acum. În contractul transmis se specifică faptul că a fost constituită o garanție de bună execuție de 10% din valoarea contractului (adică vreo 2.2 milioane lei) care putea fi executată ”dacă Prestatorul nu își îndeplinește, nu își execută, execută cu întârziere sau execută necorespunzător obligațiile asumate prin prezentul contract” (Art. 13.1).

⦁ Nu știm cu exactitate dacă există întârzieri (deși le putem intui, având în vedere faptul că nu există alte procese verbale de predare-primire pentru alte livrabile) pentru că cei de la AADR susțin că graficul de implementare a acestui contract (adică ce trebuia livrat și când) este o informație confidențială. Cu toate acestea, în contract nu există nicio astfel de clauză de confidențialitate și, mai mult, în legislația privind achizițiile publice este prevăzut caracterul public al dosarului de achiziție (deci și respectivul grafic).

⦁ Ultima factură primită de la UTI GRUP este emisă în 16 iunie 2015. În contract se specifică faptul că achizitorul se obligă, ca în termen de maxim 3 zile de la primirea facturilor pentru livrarea bunurilor/ prestarea serviciilor, acceptate la plată, să depună la OI/AM cererea de plată pentru respectivele cheltuieli și ca în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la rambursarea sumelor să facă plata către Prestator, dar nu mai târziu de 60 de zile de la momentul în care au primit facturile (Art. 11.2). Cu toate acestea, cererea de plată este depusă, conform site-ului Ministerului Fondurilor Europene, pe 19 ianuarie 2015 (adică 6 luni mai târziu). Mai mult, plata este făcută pe 30 decembrie 2015, adică înaintea rambursării sumelor. Din ce bani, nu știm.

Toate documentele primite sunt disponibile urcate aici, dacă vreți să vă distrați cu documente scanate. Printre ele veți descoperi că firma subcontractată de către UTI GRUP pe acest contract (Total Soft) are și aproape toate contractele de mentenanță pentru softurile AADR. Sau că firma care a câștigat contractul pentru consultanță pe același proiect finanțat din fonduri europene aparține fostului președinte al uneia dintre instituțiile din fuziunea cărora a ieșit AADR. Poate că acest contract este perfect legal și totul s-a făcut la timp (va fi interesant de văzut dacă acest contract face obiectul investigațiilor pornite de Corpul de Control al Primului Ministru). Însă felul în care instituția a ales să răspundă la solicitările de acces la informații ridică suspiciuni. Iar pe mine m-au făcut să sap tot mai adânc.

În loc de epilog

Acțiunile anticorupție nu trebuie lăsate numai în sarcina DNA. Din păcate, cred că sentimentul că nu se mai termină odată cu poveștile despre bani publici pierduți care tot apar și apar este unul real. Încă mai sunt multe golănii de descoperit. Cred că sunt atât de multe contracte, din care fie s-a furat, fie s-a gestionat prost din banul public, încât nici 100 de DNA-uri și 10 corpuri de control nu ar reuși să le rezolve. Pentru asta este nevoie de acțiune decisivă și de transparență deplină. De altfel, tot la evenimentul de azi îi provocam pe cei din Guvern să dea drumul la tot ce înseamnă informație pe contractele din bani publici – să deschidă poarta instituțiilor din administrația centrală și să lase presa, ong-urile, programatorii să ajute la a face lumină în ce s-a întâmplat cu banii noștri.

Strategia Națională Anticorupție asta propune – acțiune colectivă pentru a putea spera că la un moment dat nu vom mai vorbi despre anticorupție, ci despre integritate.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    UTI group cîștigă orice licitație vrea, dacă ne uităm la cine sînt, nici nu e de mirare. Nu e de mirare că nimeni nu răspunde la analiza dv., doamnă Calistru. Nici nu va răspunde, decît dacă, într-o bună zi, UTI grup intră și el într-o zi neagră, se mai întîmplă și d-astea.
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult