Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

De gât cu democrația

Cristian Tudor Popescu - fotografie

Printre zicerile având ca predicat violența fizică, cu care CV Tudor își împăna discursurile delirante, se număra și „Mor cu ei de gât!”. N-a aplicat-o efectiv niciodată, dar ea s-a înfipt în subconștientul colectiv. G. Simion a mers un pas mai departe: chiar l-a luat de gât pe ministrul Energiei. În mințile fanilor lui CVT, întăriți acum cu sânge proaspăt din eșantionul 18-29 ani, s-a produs declicul, sau, mai degrabă, click-ul: după atâta teorie a violenței față de politicieni, avem, în fine, și un practicant! Bravo, Georgică, ești tare pe felie! Dacă starostele AUR i-ar fi tras ministrului un pumn sau un cap în gură, lăsându-l lat, mesajele de aprobare pe facebook AUR ar fi fost și mai multe mii.

Există în societatea românească o nevoie crescândă de agresiune fizică, ce îi vizează pe „Ăștia”. Cei care critică gestul lui Simion, spunând că n-a făcut să scadă facturile la gaz și electricitate, n-au înțeles despre ce e vorba. Mulți români nu mai sunt interesați în primul rând de rezolvarea vreunei probleme sociale apăsătoare, ci ar vrea pur și simplu să vadă miniștri, parlamentari, pe președintele în funcție cu cel puțin un ochi umflat sau nasul terci după ce românoșii AUR au „dat de pământ cu ei” – altă expresie dragă lui CV Tudor. Asta le-ar procura o satisfacție mai mare decât niște gaz sau curent gratis.

Cum s-a ajuns aici? Nu altfel decât prin colaborarea intensă, de decenii, dintre politicoi și popor pentru a-i sparge fața numitei Democrația. Politicoii au înțeles să-și bată joc de ea, folosind-o în scopuri personale dintre cele mai meschine și josnice, iar populația se repede, ca remediu la ticăloșiile și tâmpeniile acestora, s-o desființeze. Să se ducă dracului alegerile și Parlamentul, să ia puterea niște huligani hotărâți și să nu-i mai dea drumul! E ca și cum, după ce o femeie a fost violată, noi, neamul ei, să spălăm rușinea omorând-o... Sau, cum glumește Putin, cu degetul pe trăgaci, despre violul asupra unui cadavru: „Îți place, nu-ți place, rabdă, drăguțo!”.

Democrația nu e un mod de viață natural. E o creație intelectuală a unor oameni. De aceea e atât de greu de menținut. Periodic e pusă la îndoială, masa având tendința atavică de a reveni la ceea ce funcționează în natură: lupta pentru existență și dominație, haita și masculul Alfa, suprimarea celor slabi. În documentarul „România sălbatică” există o secvență greu de privit, în care doi pui de acvilă, pasăre prezentă pe stemele atâtor state, împart același cuib pe un vârf de stâncă. Puiul cel mai puternic îl lovește zile în șir cu ciocul pe cel firav până când îl ucide și îl împinge afară din cuib, mărindu-și astfel spațiul vital.

Ce fac G. Simion, AUR, C. Georgescu, Șoșoacă sunt teste, nu de covid, asupra electoratului. Dacă testele astea ies pozitive, atunci țineți-vă bine, pentru ce va urma, concetățeni care mai credeți în bun-simț și rațiune...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Bucuresti / sursa foto: Profimedia

Cea mai mare frustrare a locuitorilor și a oamenilor din zonă, și lărgind situația la nivel național, vine din sentimentul că trăiesc într-o zonă ignorată și că problema extrem de importantă pentru ei e neglijată, negociabilă sau ”uitată”. Și credința lor este că statul român devine complice la toată mizeria (la propriu și la figurat) pe care ei o trăiesc și o respiră.

Citește mai mult

Mark Carney

Discursul rostit de premierul canadian Mark Carney la Forumul Economic Mondial a produs ecouri puternice, nu pentru că ar fi fost inovator, ci pentru că a spus cu voce tare ceea ce mulți gândesc deja. Ideea că „dacă nu ești la masă, ești la meniu” a rezonat larg, tocmai pentru că surprinde sentimentul de anxietate globală – regulile se subțiază, iar cei care nu negociază activ devin obiecte, nu subiecți ai politicii internaționale. foto: Profimedia

Citește mai mult

turma de oi

Dacă-mi aduc aminte bine, era în ziua de SântăMărie. Eram singur la stână, tata coborâse la slujbă. Înțeleși să tun cu oile și cu măgarii în valea Diereșului, ne-am întâlnit în jur de ora 1, puțin mai sus de pod, într-o poieniță unde, de obicei, își parca el mașina . Mi-a făcut o surpriză: soția mea și copiii l-au însoțit. Vremea era deosebit de caldă, soare și nicio adiere de vânt. Oile au păscut liniștite la umbra pădurii și, până să ajungă ei, am profitat să fac o baie în râu. foto: Profimedia

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Problema de matematică s-a dovedit a fi destul de grea. Nu au rezolvat-o corect decât domnii Dan Tudose și Florin Belgun. Iată soluția: în ce caz a³+b³ divizibil cu ab (a,b nr. naturale). Fie d cmmdc al lui a și b. Prin urmare, a=da₁, b=db₁, cu a₁ și b₁ prime între ele. a³+b³=d³(a₁³+b₁³); ab=d²a₁b₁; deoarece a₁ este prim cu b₁, a₁³+b₁³ nu este divizibil cu a₁, nici cu b₁. a³+b³ va fi divizibil cu ab dacă și numai dacă d³ este divizibil cu ab și, deci, d=ka₁b₁ (k natural). Rezultă a=ka₁², b=ka₁b₁².

Citește mai mult

Trump Groenlanda / sursa foto: Profimedia

Privită prin lentila unui strateg geopolitic, reluarea obsesivă a temei Groenlandei nu trebuie citită ca un proiect teritorial, ci ca un instrument de arhitectură a atenției. În politica de mare putere, agenda publică este la fel de importantă ca desfășurarea de forțe, iar Donald Trump a demonstrat în repetate rânduri că înțelege acest adevăr mai bine decât mulți dintre criticii săi. Groenlanda este zgomotul. Iranul este fondul.

Citește mai mult