Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

De la doctrine politice la sisteme IT. Exemplul Estoniei

Estonia

(Foto: Guliver/Getty Images)

Ideea unei restructurări masive a întregului aparat de stat nu este o idee populară și este văzută, chiar și după treizeci de ani de la eliberarea de sub comunism, ca o idee radicală. Dar este pe cât de nepopulară și radicală, pe atât de necesară, dacă ne dorim să ajungem din urmă Vestul la orice indicator de dezvoltare imaginabil, de la numărul de km de autostradă la numărul de cazuri de moarte infantilă. 

Această idee nu este, în primul rând, dorită de liderii partidelor mari, nici pe dreapta nici pe stânga, ele însele fiind beneficiarele unui sistem în care fiecare angajat la stat reprezintă un nod de rețea cu o putere de influență mai mare sau mai mică. Iar fiecare nod de rețea are un rol foarte bine definit în a câștiga alegeri. Pentru jumătate din populația țării, cea rurală, decizia de vot este influențată direct de un aparat format din trei mii și ceva de primari, patruzeci și cinci de mii de consilieri comunali și vreo douăzeci și ceva de mii de birocrați. Pentru cealaltă jumătate, urbană, deciziile zilnice de administrare a țării și comunității sunt influențate de voința câtorva mii de aleși și peste două sute de mii de birocrați din instituții deconentrate, prefecturi și ministere. Aceștia sunt adevărații piloni de susținere a puterii. În aceste condiții, este de înțeles de ce niciunul dintre partidele vechi nu dorește să se dezbare de un astfel de aparat. Acest aparat reprezintă, de fapt, activul lor de partid.

Pe de altă parte, partidele noi sunt formate, în majoritatea lor, tot din tineri care au construit cariere respectabile la stat. Membrii lor se autointitulează, de cele mai multe ori pe bună-dreptate, „experți” în domeniile lor, calitatea de „expert” fiind dobândită în instituții de stat sau în instituții private cu finanțare de stat. Reflexul intelectual al acestora este de a gândi soluțiile în termeni etatiști. Suntem de acord cu faptul că guvernarea tehnocrată a fost de bun augur pentru România, dar întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este alta: pe parcursul acelui an, aparatul de stat a crescut sau a scăzut? De aici și lipsa de asumare doctrinară a noului partid, Mişcarea România Împreună. 

Nimeni nu cred că se îndoiește de intențiile bune, dar lipsa de poziționare trebuie, de fapt, interpretată ca un refuz de poziționare pe dreapta. Iar refuzul de poziționare pe dreapta este dat de refuzul de a accepta micșorarea statului ca soluție viabilă pe termen lung. Acesta este și motivul din care proiectul de informatizare demarat de Guvernul tehnocrat (GovIT Hub) nu a produs rezultate pe termen lung. Nimeni nu și-a asumat, odată cu el, modificarea schemei de personal la nivel național. A fost un demers mai degrabă de „peticire” pe ici-colo decât un demers de reconstruire bottom-up a arhitecturii instituționale la nivel de procese interne și transpunere a lor pe suport electronic. Pe de altă parte, avem exemple de reforme care, făcute într-un mod sustenabil și bine gândite, transced partidele și Guvernele. Cel mai la îndemână exemplu, tot o măsură a Guvernului tehnocrat și anume eliminarea obligativității ștampilei și a copiei legalizate, în vigoare în continuare. În schimb, majoritatea proiectelor din cadrul GovITHub sunt acum istorie.

Acesta este motivul pentru care este foarte importantă asumarea doctrinară. Deoarece fără a asuma o restructurare masivă a întregului aparat de stat, și deci micșorarea statului în ansamblul său, o idee fundamental liberală, de dreapta, România se va zvârcoli în continuare în mocirla populistă a creșterii pensiilor, a creșterii de salarii și a creșterii cheltuielilor bugetare, în detrimentul investițiilor, eficientizării proceselor interne și competitivității economice. Și de fiecare dată când noii guvernanți vor dori să facă ceva bun, vor mai angaja niște oameni în loc să-i elibereze pe alții din funcție. Este o idee pe care nici măcar Traian Băsescu nu a avut curajul să şi-o asume, preferând mult mai toxica măsură de micșorare cu 25% a salariilor, a creșterii T.V.A. și închiderii de spitale și școli.

Estonia

Țara din Europa care a ales să facă, totuși, acest pas al modernizării administrației publice este Estonia. Estonia a înlocuit funcționarul și birocrația cu telefonul mobil și internetul. Un pas similar în România ar însemna mai mult decât înjumătățirea instituțională a aparatului bicrocratic, eficientizarea proceselor decizionale cu o rată care azi ni s-ar părea amețitoare și deblocarea bugetară a resurselor financiare atât de necesare pentru investiții. În timp ce Estonia este de departe pionierul global la capitolul informatizare, România este repetentul, cel puțin european. Cum mi-am propus să nu scriu nimic din ceea ce nu am încercat sau nu aș încerca eu însumi (o idee, poate de asemenea radicală, numită „skin in the game”), am realizat o scurtă cercetare și am demarat procesul de obținere a rezidenței electronice în Estonia. Iată în mod concret, diferențele dintre cele două țări. Sursa principală a datelor este traducerea unor informații de pe site-ul https://e-estonia.com/ .

E-Guvernare

Sistemul electronic estonian economisește peste 800 de ani de muncă, în fiecare an, în condițiile în care populația și numărul de funcționari publici și personal contractual de stat sunt de peste 10 ori mai mici decât în România. Acest nivel de integrare a fost realizat datorită faptului că sistemul nu a fost construit în jurul unor baze de date clasice, ci cu ajutorul unui sistem distribuit, numit X-Road. Cum un astfel de sistem electronic este scalabil, în România impactul, la o primă vedere, ar fi de cel puțin 10 ori mai mare. Acest lucru înseamnă că implementarea, în România, a unui sistem similar de E-Guvernare ar produce o economie de peste 8.000 de ani de muncă anual, adică ar crea o economie bugetară de peste 100 milioane Euro în fiecare an, doar din salarii. Impactul bugetar agregat ar depăși 20 de miliarde de Euro dacă luăm în considerare eficientizarea colectării taxelor dar cifra ar crește mult și peste aceste estimări dacă luăm în considerare și efectul multiplicator în economie. Panoul de bord de raportare în timp real a rezultatelor X-Road poate fi accesat aici: https://www.ria.ee/x-tee/fact/#eng

E-vidența populației

În Estonia a fost implementat un sistem de identificare unitar. Cardul de identitate este unicul document cu ajutorul căruia un cetățean poate accesa în mod electronic orice instituție de stat sau chiar privată. Același card este utilizat în banking, pentru semnarea electronică a unor contracte sau poate fi utilizat ca un card de sănătate. În România, utilizăm următoarele documente de identificare: Certificat de Naștere, Card de Identitate, Permis de Conducere, Card de Sănătate, plus alte documente de identificare în diverse instituții de stat ce emit legitimații recunoscute doar de către acestea, cum ar fi: abonamente de transport, legitimații la bibliotecile publice, livrete de familie, legitimații de angajat, legitimații de elev sau student, legitimații de apartenență la diferite organizații profesionale și multe altele. Toate acestea ar putea fi eliminate foarte ușor dacă, așa cum ne arată exemplul estonian, implementăm un sistem unic de identificare, cu ajutorul căruia ne putem legitima oriunde. Imposibil însă, în condițiile în care baze de date din interiorul aceleiași instituții nu comunică între ele din simplul motiv că interoperabilitatea lor ar însemna de fapt eliberarea din funcție a câtorva mii de funcționari. Iar cel mai bun exemplu este cazul concret al nomenclatoarelor stradale. 

Deși evidența populației se află în subordinea Primăriilor, pentru înlocuirea Cărții de Identitate este necesară prezentarea unui „Certificat de Nomenclator Stradal” (în cazul modificării numelui unei străzi), document ce se obține în urma depunerii unei cereri și achitării unei taxe tot de la Primărie. Același document este necesar și pentru firmele de cadastru și pentru o multitudine de alte cazuri. Mai mult, acest „Certificat de Nomenclator Stradal” este semnat de către însuși primarul localității. Sincronizarea bazelor ar elimina acest pas birocratic inutil.

E-votare

După implementarea acestui sistem de cărți de identitate electronice, Estonia a implementat primul sistem de vot electronic din lume. Complet open-source și securizat, acesta oferă oricărui estonian, oriunde s-ar afla pe glob, posibilitatea de a vota cu ajutorul cardului de identitate și a unei conexiuni la internet. România, pe de altă parte, abia a reușit să implementeze un sistem de vot prin corespondență ce s-a dovedit total ineficient și facilitat de către o instituție falimentară numită „Poșta Română”. 

Avem peste 4 milioane de români plecați în străinătate. Aceștia sunt văduviți, practic, de dreptul la vot, atât în cadrul alegerilor locale, cât și în cadrul celor parlamentare. Votul electronic, cu ajutorul telefonului mobil sau al calculatorului, este singurul mod în care îi putem ajuta să își facă auzită vocea. Aceasta ar trebui să fie, cu adevărat, miza unei opoziții unite. Votul electronic pentru diaspora ar aduce la „urna” electronică milioane de români.

E-trafic

Siguranța estonienilor pe drumurile publice a avut, de asemenea, de câștigat. Numărul de autovehicule ce rulează în condiții tehnice necorespunzătoare a scăzut dramatic datorită sistemului de interconectare a computerului mașinii cu o interfață a autorităților. Guvernele României ar putea realiza rapoarte exhaustive cu privire la traficul din România, nivelul de poluare în diferitele regiuni, viteza medie de deplasare în România pe anumite tronsoane, uzura generală a autoturismelor, rutele cele mai circulate și, nu în ultimul rând, ar putea realiza proiecții și studii de fezabilitate pentru autostrăzi și căi ferate de mare viteză, bazate pe date reale și nu pe povești. Acestea dacă și numai dacă ITP-ul autoturismelor ar fi însoțit de conectarea unui device de citire la computerul mașinii.

E-securitate

Asigurarea securității tuturor acestor sisteme se realizează cu ajutorul tehnologiei blockchain. Multe dintre soluțiile dezvoltate de Estonia au fost apoi adoptate în cadrul NATO și în cadrul Departamentului de Stat al S.U.A. În același timp, instituțiile din România, începând de la primăriile comunale, primăriile municipiilor, consiliile județene și ajungând până la instituțiile denconcentrate și ministere, rulează soluții software de multe ori expirate (au existat și reportaje de presă în cadrul cărora se pot observa calculatoare ce rulează Windows XP), fără protecție la atacuri cibernetice.

E-medicină

În Estonia s-a digitalizat întreaga arhivă medicală a țării. Astăzi, orice pacient deține un dosar electronic cu intregul istoric de sănătate: toate analizele, radiografiile, tratamentele, interacțiunile cu medicul sunt încărcate online, iar medicul are acces la toate aceste informații, instantaneu, oriunde s-ar afla. Economiile realizate sunt de miliarde de euro. Iar în cazul în care un cetățean cheamă salvarea, paramedicii au acces la o aplicație cu ajutorul căreia pot accesa istoricul medical al victimei în timp real, înainte să ajungă la pacient. 93% dintre apelurile de urgență primesc un răspuns în sub 10 secunde. În România, sistemul medical este gâtuit de vestita aplicație SIUI, iar medicii de familie sunt subjugați în activitatea lor de un program care mai mult nu merge. În privința spitalelor, informatizarea este aproape inexistentă, se lucrează în continuare cu fișe pe hârtie, iar SMURD este singurul serviciu medical aparent funcțional aproape de standarde europene.

E-rezidență

e-Rezidența este noul serviciu de rezidență online destinat cetățenilor oricărui alt stat. Cu ajutorul său, oricine poate deschide o companie, 100% online în Estonia și poate accesa serviciile publice estoniene. Cine aplică pentru e-rezidență obține toate instrumentele pentru a conduce activitatea comercială de oriunde din lume. În România, pe lângă timpii și birocrația necesare pentru obținerea rezidenței și pe lângă faptul că nici nu visăm la rezidență electronică, înregistrarea unei companii durează în jur de 30 de zile iar documentele necesare sunt: set de 3 – 5 formulare completate cu pixul, de cele mai multe ori cu aceleași date, copiate pe fiecare (Cerere de înregistrare, Anexa 1/2 privind înregistrarea fiscală, Declarație tip potrivit căreia nu / se desfășoară activități la sediul social, Declarație tip potrivit căreia sunt îndeplinite condiții de protecție a mediului și alte condiții sanitar-veterinare, Declarație tip că persoana are calitatea de asociat unic doar într-o singură societate, Declarații tip cu privire la respectarea altor condiții ale sediului social, și altele); Contract de închiriere sau comodat; Acordul asociației de proprietari sau al vecinilor; Statut / act constitutiv în „n” exemplare; Dovada de depunere în bancă a capitalului social (se obține de la bancă, unde pentru a obține dovada sunt necesare: Statutul persoanei juridice în curs de înregistrare, Copie după C.I., Dovada sediu social); Fișa fiscală a imobilului în care urmează să se desfășoare activitatea, Chitanțe după achitarea diferitelor taxe la Oficiul pentru Registrul Comerțului, Dovada rezervării denumirii, Dosar cu șină. Cu acestea se obține certificatul ORC, cu ajutorul căruia se merge înapoi la bancă pentru deschiderea unui cont curent, iar apoi la ANAF pentru eliberarea Codului de Identificare Fiscala, după completarea unui formular și a unei cereri. După obținerea acestor acte, se realizează procedura de „autorizare” a fiecărei grupe CAEN specificată în statut, procedură ce presupune alte costuri și formulare depuse. (Sursa)

E-Protecția datelor personale

Asigurarea protecției tuturor acestor sisteme s-a realizat atât prin implementarea tehnologiei blockchain, cât și prin distribuirea bazelor de date în cloud și inversarea paradigmei datacenter-ului pe teritoriu național. Astfel, Estonia a implementat sistemul ambasadelor – cloud. Toate sistemele electronice sunt stocate atât in țară cât și în ambasadele din afara țării, și ele considerate tot teritoriu național dar izolate de eventuale cataclisme, atacuri sau alte vulnerabilități. Astfel, serviciile online estoniene pot fi susținute și protejate chiar și în cazul dezastrelor sau stării de război, beneficiind de backup-uri multiple. În cazul României, din nou, dezastru. Cu excepția STS, care, din informații publice înțelegem că deține o infrastructură la standarde actuale compatibile NATO, toate ministerele funcționează pe baze de date invechite, unele dintre acestea programate acum peste 30 de ani – da, acum peste 30 de ani – gen Fortran. Acestea nu sunt și nici nu ar putea fi interconectate și cu siguranță nu sunt stabile. Cel mai recent exemplu este sistemul ANAF care, așa cum susțin specialiștii dar și utilizatotrii, este în cădere liberă, în acest moment fiind încă în procesare dosare din 2014.

E-ducație

Sistemul de educație se află în plin proces de reformare. Estonia a înțeles că cea mai importantă investiție este aceea în proprii copii. De aceea, transferă online întreaga infrastructură școlară iar toate materialele didactice vor fi disponibile într-un ghiozdan electronic, peste 2 ani. În cazul sistemului de educație românesc, deși au existat tentative de implementare a catalogului electronic și au fost introduse sistemele de supraveghere în timpul examenului de Bacalaureat, suntem departe de ceea ce vedem prin alte părți. Copiii cară zilnic ghiozdane de kilograme bune, iar metodele de predare sunt în continuare cele de acum 20 de ani, fără tablete, fără calculator și fără internet. În plus, în sistemul românesc de învățământ se adună, pe parcursul unui an, absențe nemotivate echivalente cu 7.000 de ani.

E-Centenar

Nu pot decât să urez la mulți ani ideilor radicale precum „stat mic”, „liberalism”, „eficiență instituțională”, „transparență decizională”. Mult curaj celor în măsură să și le asume. Eu am făcut-o demult. Și la cât mai puțini ani acestui tip de stat în care suntem azi prizonieri și de care fug atâția dintre noi.

În 1918, Estonia obținea Independența. În 1918 România, obținea Unirea. Două țări europene. Amândouă foste comuniste. Amândouă aflate mulți ani sub influență sovietică. Estonia și România. Două țări atât de diferite și totuși, de aceeași vârstă. 100 de ani.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am aflat cum si-au reorganizat Estonienii tara.
    Felicitari.
    Inainte de a incerca sa le urmam exemplul, ar trebui sa ne gandim si la cateva aspecte de natura practica.
    Este evident ca partidele politice - toate, se vor opune. Si se vor alia, in mod firesc, cu cei angrenati deja in 'sistem'.
    Pentru a putea fi pusa in practica, restructurarea trebuie mai intai 'vanduta'.
    Atat 'marelui public' - cel care va beneficia de flexibilizarea sistemului si de economiile de la nota de plata, cat si celor direct implicati.
    Trebuie sa avem in vedere ca 'omul de rand' are de a face cu 'statul' doar de cateva ori pe an in timp ce 'angajatul la stat' depinde in mod esential de slujba lui.
    Cuvantul de ordine este 'alternativa'.
    Ce alternative vor putea fi deschise - si de catre cine, celor care vor fi 'eliberati' din sistem?
    Si sa nu uitam ca angajatii la stat au si ei familii... nu e vorba doar de 'un om, un vot'. Pentru a obtine acordul societatii pentru o astfel de miscare radicala este nevoie de luarea in calcul a mai multor nivele de interese.
    Pana la urma, actul de guvernare trebuie sa tina cont de cat mai multi dintre locuitorii unui anumit teritoriu... daca ne marginim la costructia unei minime majoritati electorale - oportunista, adica fragila si temporara, dam in altceva...
    • Like 0
  • citesc de ani despre japonia, Israel, dar e prima data cand ma uit si mai aproape de ograda noastra: Estonia.
    Oare cat ar plati Romania daca ar cumpara softurile de la ei si facut o instalare la noi? Perioada de trecere ar fi de 1-5 ani, functionarii extra ar avea ce munci si copia documente din hartie in sistem, suficient sa ajunga la pensie sau sa se "respecializeze".
    • Like 0
  • numai training-uri sa fie :)
    • Like 0
  • Iar un articol cu lozinci de IT -st mărunt ,faci degeaba o platformă tehnologică fără o reformă administrativă ( avem un miliard de comune) a statului ,fără metodologii administrative şi fiscale pe model occidental altfel ne mutăm prostia pe NET şi-l stricăm şi pe ăla. Un exemplu banal de care ne lovim cu toții ,inmatricularea unei maşini ,la noi metodologia e noaptea minții ,mergi la RAR ,la fisc ,la poliție iar in vest te duci la un singur birou şi in 15 minute sunt gata actele şi numerele şi asta fără vreo mare platformă pe care să o acceseze cetățeanul ,importantă e metodologia şi sistemul informatic al instituțiilor. P.S. Am uitat că trebuie să treci şi pe la poştă . Noaptea minții.
    • Like 0
  • Presupunând că s-ar realiza toate aceste reforme într-un timp scurt și ar fi eliberate din funcții 500000 persoane care nu-și vor găsi un loc de muncă în sectorul privat din România. Acest fapt ar spori cu încă un milion numărul emigranților români.
    Fără un program național viguros de modernizare și dezvoltare, program ce nu poate fi elaborat și implementat de un ,,stat mic” zbârcit și semidemocratic , România își va menține cursul spre periferia lumii civilizate.
    • Like 1
    • @ Gheorghe Anton
      Uite aici greșim... fie ca vorbim de stat, fie ca vorbim de privat. Presupunem ca dacă modernizăm procesele de baza, dacă găsim soluții sa automatizam activitățile simple, oamenii își vor pierde locurile de munca. Nu ia nimeni in calcul câta resursa folosim in momentul de fata pentru lins timbre la ghișeu când am putea cu oamenii aia sa facem altceva. Avem foarte mult de construit in țara asta și in mod sigur avem domenii unde am putea folosi resursa umană eliberată din activități rămase in trecut.
      • Like 1
    • @ Gheorghe Anton
      gresit, nu ar spori numarul migrantilor, caci, sa recunoastem, daca nu toti care lucreaza acum in aparatul de stat, dar poate 80%, daca ii muti la privat nu-s in stare nici sa dea cu matura pe holurile firmei, avand in vedere cate familii si rude sunt angajate... si cum s-a mostenit "timpul trece leafa merge". mai degraba ar spori numarul somerilor, probabil, si al protestatarilor indarjiti din piata victoriei. Iar incompetentii de la guvernare nu vor in niciun caz sa se sinucida politic prin implementarea acestui sistem, care, apropo, trebuie implementat inca din faza educatiei, astfel, cand copiii de azi vor ajunte ceva mai mari, sa inteleaga ca e nevoie de sisteme care sa ne usureze interactiunea cu institutiile statului. Oricum, am ajuns la concluzia , dupa 3 ani de stat prin alte tari, ca doar cine nu vrea nu face... Un exemplu recent: unde stau eu, la terminalul 2 al aeroportului (are 3 in total), s-au mai pus 100 de porti electronice... intri ca la metrou, iti face detectare faciala, pui pasaportul biometric la scan, si ai trecut. in Romania lui 2018, asta ar inseamna ca e mana lui satana...
      • Like 1
    • @ Gheorghe Anton
      deloc. Chiar de se cumpara soft-ul maine e nevoie minim 1 an pt instalare si pregatit baza de date si implementare cititoare de card peste tot, apoi de introducere toate documente si date existente, manual, de catre acei 500 mii functionari. In cativa ani multi se vor pensiona sau re-orienta profesional.
      Altfel, mai tineti minte centralistele de alta data? ia ziceti, au murit a 2a zi cand au aparut centralele automate? sau de stenografe? lustragii? pantofari sau alte meserii pierdute...
      • Like 0
  • Felicitari pentru articol !
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult