De la Filemon şi Baucis, la Călin şi Cristela

În cuferele istoriei şi ale literaturii universale, încă din perioada mitului şi a povestirilor biblice, întâlnim cupluri care s-au impus memoriei umanităţii drept o pildă de iubire şi respect necondiţionat între parteneri.

Fie că ne referim la Iacov şi Raahela, Isaac şi Rebeka, Penelopa şi Ulise, Maestrul şi Margareta, Marie şi Pierre Curie, Frida Kahlo şi Rivera, Johnny Cash şi June Carter, Michelle şi Barrack Obama, Regele Carol I şi Regina Elisabeta a României (desigur, mai sunt o duzină), ei au rezistat în timp, arătându-ne că dragostea poate dăinui şi baza de la început până la final pe sentimente profunde. Totuşi, cuplul meu favorit a fost şi va rămâne cel format din Filemon şi Baucis, care mi-a rămas întipărit în minte din vremea când, copil fiind, citeam Legendele Olimpului de Alexandru Mitru. 

Pe de altă parte, nu am crezut vreodată că asemenea cupluri există în realitate, la tot pasul şi că este necesar doar să caşti bine ochii. Să găseşti sufletul pereche cu care să te înhami la „lanţul dulce al căsniciei” este o loterie. Întâlneam, în diverse ocazii, la câţiva ani, una, două perechi care îmi demonstrau că mariajul se poate apropia, ca intensitate şi durată, de idealul romantic, dar realitatea de zi cu zi mă îndemna să păstrez o distanţă circumspectă în faţa acestor exemple. Apoi, au apărut brusc, pe TikTok, Călin şi Cristela Georgescu. A fost o lovitură în plex pentru scepticismul meu.

De la bun început, am fost uimit de gradul de comuniune existent între ei. La nivel spiritual, am constatat, opiniile lor se află într-o perpetuă rezonanţă. Se aprobă cu încredere şi aviditate unul pe altul. Oricare ar fi natura afirmaţiilor, nu le tresăltă niciun neuron critic. Gândesc la unison şi nu îi desparte o contradicţie. Amândoi plutesc, mână în mână, în atemporalitatea eternităţii banalului şi ridicolului, dar asta nu îi supără, dimpotrivă, le întăreşte mai mult relaţia, înţelegând că doar rămânând alături unul de altul şi sprijinindu-se reciproc pot merge mai departe şi înfrunta gura rea a lumii obtuze.

Impactul asupra preconcepţiilor mele a fost puternic. Atunci am şi realizat că povestea dialogului dintre Regele Decebal cu fârtaţii de arme şi preotesele din turn este posibil să nu se fi născut spontan, la podcastul lui Gojira, iar geneza acesteia să se fi petrecut mai devreme, în iatacul conjugal.

 „- Ştii, Cristela, probabil i-a spus într-o seară, în timp ce stăteau la palavre bând cu nesaţ dintr-o carafă cu apă rece de izvor, acum două mii de ani, când Decebal a fost trădat, el și-a strâns ultimii oşteni, ultimele căpetenii…

- Oh, aşa a fost? Nu ştiam asta.

- Mda, cum mă vezi şi cum te văd. Şi Decebal i-a întrebat „Ce facem?” și fiecare a spus, uite, asta e strategia, îi atacăm, îi terminăm, facem asta. Şi marele rege a ascultat și era nemulțumit de ce a auzit. Şi după ce i-a ascultat pe toți cu mare atenție, le-a zis „Așteptați-mă aici” şi s-a dus în turn și acolo îl așteptau marile preotese dace şi ele au spus „Ce s-a întâmplat, mărite rege?” …

- Incredibil, Călin. Acum aflu pentru prima oară.

- Iar măritul rege zice: „Sunt înconjurat, spuneți-mi ce avem de făcut”.

- Şi ele ce au spus, Călin?

- Ele au spus, s-au gândit puțin și i-au zis așa: „Dă-le aurul”.

- Ce tare!

- Exact. De aceea, Cristela, noi azi suntem într-o groapă psihologică, noi suntem dezarmați moral.

- Aşadar, acesta era motivul pentru care poporul nostru şi-a pierdut strălucirea. Recunosc, nu m-aş fi gândit. Dar oare dacă nu am fi dat aurul, am mai fi fost noi dezarmaţi moral?

- Problema e că l-am dat.

- Atunci, ca să ajungem pe un pisc psihologic, ar trebui să recuperăm aurul?

- Tu, Cristela, trebuie să înţelegi că azi, o omenire întreagă e îngenuncheată material, și-a pierdut spiritualitatea. Ele, marile preotese dace, știau ce spun, pentru că au decăzut toți moral. Aici nu se pune problema doar de salvarea unei națiuni, care este esențială, se pune problema să ne salvăm umanitatea din noi.

- Este evident, da. Şi cum reuşim asta, Călin?

- Dacă preluăm ceea ce observăm în jurul nostru în mod profund şi adânc, da, deci nu pecuniar, avem o şansă.

- Înseamnă că, pentru a salva umanitatea din noi, aurul trebuie să rămână acolo unde e, am dreptate? Fiindcă, luând grija lui, ar împovăra şi mai mult eforturile noastre de salvare a naţiunii.

- Ai ghicit. Lasă-mă, Cristela, să pun puţin problema şi altfel: noi suntem o ţară bogată. Ca ţara noastră bogată să aibă parte de o trezire în conştiinţă uluitoare, de aur ar avea ea nevoie?

- Nu înţeleg, Călin.

- Tu eşti femeie, da?

- Bineînţeles.

- Bun. În atâţia ani de căsnicie, ţi-am oferit eu vreodată flori?

-Nu.

-Te-ai întrebat vreodată de ce?

- Da.

- Ei bine, îţi spun acum motivul. Gândeşte-te puţin, unei flori îi oferi o floare?

- Ha ha. Nu, de ce aş face-o? E absurd.

-Păi, vezi! Tu, Cristela, eşti o floare pentru mine, eşti cea mai minunată dintre flori. Prin urmare, de ce ai oferi unei ţări bogate, aur? Unui ceasornicar, un ceas? Unui câine, un căţel de pluş? Părului, o perucă?

- Doamne, nu, asta ar mai lipsi. Părul este o antenă, o prelungire a sufletului. Cu el, tu comunici, primești niște mesaje! Dacă i-ai ataşa o perucă, l-ai transforma într-un degajament al unei extorsiuni…

- Ei, te-ai lămurit acum?

- Da, totul se limpezeşte în mintea mea, devine clar...

- Bun. Atunci, lasă-mă să revin la ce am spus mai devreme.

- Te rog, Călin.

- Feminismul este o mizerie absolută care i se atribuie femeii.”

Nu sunt sigur dacă discuţiile lor se înscriu pe această linie argumentativă, dar, pentru mine, este mai presus de orice bănuială că toate afirmaţiile lui Călin Georgescu găsesc o aprobare sinceră din partea soţiei lui şi viceversa. Nicio opinie a unuia nu scurtcircuitează sistemul nervos al celuilalt, în ochi, la auzul unei năzbâtii, nu li se strecoară o singură undă de suspiciune, iar pentru mine, asta e definiţia sufletelor pereche. Să sfidezi bunul simţ al interlocutorului prin aproape orice afirmaţie găsind, în acelaşi timp, o aprobare entuziastă şi deplină din partea acestuia e piatra de încercare a oricărei relaţii.

Cu asemenea conversaţii lejere, altminteri, poate ar trebui începută astăzi, în mileniul al treilea, orice tatonare între două persoane care se cunosc în speranţa întemeierii unei familii. O interogare subtilă a celuilalt cu privire la un subiect exotic, ba chiar halucinant, e o condiţie esenţială, pentru că numai o adeziune fără rezerve a jumătăţii la orice bizarerie rostită sentenţios de partenerul său poate asigura linişte şi pace într-un cămin conjugal.

Aşa că, dacă eşti în căutarea sufletului pereche şi cunoşti pe cineva, ai putea începe, la prima întâlnire, cu o întrebare de încălzire, extrem de banală şi al cărui răspuns e la mintea cocoşului antarctic:

Ce crezi despre teoria că monstrul din Loch Ness ar fi descendentul unui ţap şchiop care s-a rătăcit în tunelurile energetice din Munţii Bucegi?

Dacă răspunsul lui/ei este că întotdeauna a luat în calcul această ipoteză şi te convingi că nu e un simplu bluf, eu zic că se califică cu şanse mari pentru runda următoare, care ar putea consta în următoarea întrebare:

Te-ai gândit că, dacă apa e informaţie, branhiile şi solzii unui guvid adăpostesc mai multe date vitale pentru omenire decât se află stocate pe serverele NASA?

Dacă şi aici răspunsul este afirmativ e un semn mai mult decât palpabil că pretendenta(ul) valorează pentru viitorul tău romantic cel puţin cât coiful de la Coţofăneşti pentru trecutul sentimental al României. Urmează faza a treia, finală.

Prin urmare, te îndrepţi tu către concluzia indestructibilă a silogismului, eşti de acord că extratereştrii se află în spatele lojelor masonice?

Dacă şi aici răspunsul este cel scontat, gata, puneţi-vă pirostriile! Nu mai pierdeţi o secundă! Ea/el este aleasa/alesul. Iar prietenii şi rudele voastre – aşa cum, în vremuri imemoriale, tinerelor care se măritau li se ura să fie fericite precum Baucis, iar tinerilor care se-nsurau să fie iubiţi ca Filemon de credincioasa lui soţie – să vă facă urări asemănătoare, dar cu referire la Călin şi Cristela.

Este nivelul maxim de comuniune spirituală la care un cuplu din zilele noastre poate spera. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp