De singurătate

Foto Facebook/Cristina Țopescu

Recunosc că m-a afectat moartea Cristinei Țopescu. Fiindcă a murit singură, în urmă cu atât de mult timp și nimeni, dar absolut nimeni nu a sesizat dispariția ei. Fiindcă asta vorbește exact despre societatea în care trăim și despre noi, ca oameni. 

Când am scris despre ipocrizie, lipsă de atașament și chiar obediență, am deranjat. Dar așa ne-am pervertit, am devenit falși în relații, nu mai suntem capabili de sentimente și implicit de o prietenie adevărată, sinceră, deschisă. Facem complimente gratuite, nu știm, ne e frică să spunem „nu" de teamă, din lașitate. Apreciem pe cei obedienți și nu pe cei deschiși, sinceri, care chiar dacă spun vorbe care câteodată deranjează, au curaj și sunt direcți. Ne place superficialitatea, nu analizăm în profunzime. 

Ne înconjurăm de cei care ne laudă, ne periază cu orice ocazie. Ne apropiem oamenii în funcție de interese. Nu mai suntem capabili de sentimente, nu mai investim sentimente în relații, indiferent de natura lor. Constatăm că suntem singuri atunci când ne este greu, când trecem prin perioade nefaste. Nimeni nu ne caută, nimeni nu ne ajută. Ne lamentăm că nu avem timp, e mereu scuza pe care o folosim. Dar știm bine că lucrurile nu stau tocmai așa. 

Ne este mai ușor să pierdem mult timp, comunicând online, dar nu ne facem timp să ne întâlnim, să trăim „realitatea" unei relații. Ne-am închis în noi, am devenit egoiști, dar declarăm că avem o groază de prieteni. Este doar o amăgire, fiindcă tocmai când ai nevoie mai mare de acești prieteni, constați că ești singur. 

Am uitat să spunem un „mulțumesc" unui om care merită, dar apreciem falsul și imaginea strălucitoare, fără nicio consistență. Ni-i apropiem pe cei de care ne putem folosi, sau care ne cresc „acțiunile", dacă suntem văzuți în prezența lor. Ar trebui să fim atenți la calitatea umană și nu la numărul de așa-ziși prieteni. Dar să ne și asumăm riscul de a ne implica sentimental, fiindcă de multe ori ne impunem bariere. Tocmai aceste bariere ne abrutizează și ne mențin la distanță de oameni și umanitate în general. 

Și da, trebuie să avem așteptări, fiindcă fac parte tot din ceea ce este uman. Cu riscul dezamăgirii ulterioare. Să îi apreciem pe cei care merită și să avem grijă să le transmitem asta. Până nu este prea târziu. Iar eu mă folosesc de aceste rânduri și le mulțumesc tuturor celor care mi-au fost aproape când au simțit că am nevoie!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp