Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

De singurătate

cristina topescu

Foto Facebook/Cristina Țopescu

Recunosc că m-a afectat moartea Cristinei Țopescu. Fiindcă a murit singură, în urmă cu atât de mult timp și nimeni, dar absolut nimeni nu a sesizat dispariția ei. Fiindcă asta vorbește exact despre societatea în care trăim și despre noi, ca oameni. 

Când am scris despre ipocrizie, lipsă de atașament și chiar obediență, am deranjat. Dar așa ne-am pervertit, am devenit falși în relații, nu mai suntem capabili de sentimente și implicit de o prietenie adevărată, sinceră, deschisă. Facem complimente gratuite, nu știm, ne e frică să spunem „nu" de teamă, din lașitate. Apreciem pe cei obedienți și nu pe cei deschiși, sinceri, care chiar dacă spun vorbe care câteodată deranjează, au curaj și sunt direcți. Ne place superficialitatea, nu analizăm în profunzime. 

Ne înconjurăm de cei care ne laudă, ne periază cu orice ocazie. Ne apropiem oamenii în funcție de interese. Nu mai suntem capabili de sentimente, nu mai investim sentimente în relații, indiferent de natura lor. Constatăm că suntem singuri atunci când ne este greu, când trecem prin perioade nefaste. Nimeni nu ne caută, nimeni nu ne ajută. Ne lamentăm că nu avem timp, e mereu scuza pe care o folosim. Dar știm bine că lucrurile nu stau tocmai așa. 

Ne este mai ușor să pierdem mult timp, comunicând online, dar nu ne facem timp să ne întâlnim, să trăim „realitatea" unei relații. Ne-am închis în noi, am devenit egoiști, dar declarăm că avem o groază de prieteni. Este doar o amăgire, fiindcă tocmai când ai nevoie mai mare de acești prieteni, constați că ești singur. 

Am uitat să spunem un „mulțumesc" unui om care merită, dar apreciem falsul și imaginea strălucitoare, fără nicio consistență. Ni-i apropiem pe cei de care ne putem folosi, sau care ne cresc „acțiunile", dacă suntem văzuți în prezența lor. Ar trebui să fim atenți la calitatea umană și nu la numărul de așa-ziși prieteni. Dar să ne și asumăm riscul de a ne implica sentimental, fiindcă de multe ori ne impunem bariere. Tocmai aceste bariere ne abrutizează și ne mențin la distanță de oameni și umanitate în general. 

Și da, trebuie să avem așteptări, fiindcă fac parte tot din ceea ce este uman. Cu riscul dezamăgirii ulterioare. Să îi apreciem pe cei care merită și să avem grijă să le transmitem asta. Până nu este prea târziu. Iar eu mă folosesc de aceste rânduri și le mulțumesc tuturor celor care mi-au fost aproape când au simțit că am nevoie!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult

Florin Negruțiu și Sergiu Ion

„De vină pentru creșterea prețurilor e lipsa de investiții în capacități noi de producție. Este atât de simplu: când ai ofertă pe piață, e ca la piață, primul care vine cu roșii o să le vândă cu 50 lei kilogramul. Când apar mai mulți, o să scadă la 10-15 lei. E natural, e lege economică”, spune Sergiu Ion, Director Media Relations & Data Insights PPC Romania.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro