Foto: Profimedia
Luni, David Popovici a reușit o performanță unică pentru România și impresionantă pentru lumea întreagă. La doar 17 ani, a câștigat titlul de campion mondial la proba de 200 de metri liber și a stabilit un nou record mondial la juniori. La Campionatul Mondial de Natație, talentul tânărului înotător a sclipit din nou, într-un fel propriu lui. Dincolo de admirația pe care o stârnește atunci când e în bazin, David Popovici place, pur și simplu. Trezește în ceilalți o simpatie autentică, spontană, care are legătură cu felul lui de-a fi și cu zona luminoasă din care intuiești că își hrănește motivația.
Cu o săptămână înainte ca sportivul să obțină aurul la Budapesta, site-ul publicației SwimSwam Magazine a publicat o scrisoare deschisă a înotătorului, în care acesta vorbește despre izvorul performanței lui sportive și mentalitatea pe care și-a dezvoltat-o pentru a face față provocărilor.
„Scopul meu este să nu-mi schimb niciodată mentalitatea, să nu uit cel mai important lucru dintre toate: că sportul este distractiv. Cine sunt astăzi reprezintă suma tuturor lucrurilor care mi-au fost oferite, cu răbdare și atenție, de oamenii care mă iubesc. În plus, există ceva ce este doar al meu.
Familia mea a fost, este și va fi întotdeauna stânca mea. M-au călit, mi-au modelat modul de a gândi, de a vedea lumea și, de asemenea, de a aborda sportul. Mama mea, tatăl meu și Adrian, antrenorul meu, sunt adulții de la care am învățat cel mai mult. Și îl putem include și pe fratele meu, cu 8 ani mai mare decât mine, pe această listă a profesorilor de viață”, a mărturisit David Popovici.
A povestit că s-a născut la București - „un oraș mare și plin de viață și a fost punctul meu de plecare pentru întreaga lume” și că a fost un copil foarte activ, care nu și-a dorit niciodată jucării și jocuri.
Era fericit să fie lăsat să se joace cu pietre, bețe și cu orice putea fi găsit în parcuri și grădini. Îi plăcea să se joace cu gândăcei, iar ochii săi căutau să capteze noi și noi stimuli, „în încercarea constantă de a descoperi cum este făcută lumea, pornind de la chiar piesele care o compun”, își amintește sportivul.
Dormea puțin. „Pe când ce ceilalți copii dormeau ore întregi, eu simțeam în mine o alarmă biologică, de parcă zilele erau prea frumoase ca să le irosesc așa. Erau încă prea multe lucruri de descoperit.
Chiar și astăzi, în ciuda eforturilor pe care le fac la antrenamente, la școală și în viața pe care o duc, nu mă pot odihni niciodată după-amiaza. Încerc, dar cel mult dorm două minute înainte de a simți dorința de a începe să fac altceva. De ceva vreme, am găsit calea de a-mi recupera energia. Sting lumina, opresc telefonul, închid ochii și mă relaxez. Nu dorm, dar folosesc acest timp pentru mine — un fel de meditație în care găsesc puterea de a înfrunta restul zilei.”, se arată în relatarea la persoana I publicată de SwimSwam Magazine.
„Cu apa, a fost dragoste la prima vedere. Punct. Îmi amintesc fiecare moment din prima mea lecție de înot. Îmi amintesc că m-am simțit imediat în locul potrivit - ca un pește. Poate părea banal, dar e adevărat. Sunt slab, am brațe lungi și mâini mari. În apă, trupul meu slăbănog găsise încrederea care este greu de găsit la acea vârstă pentru cei care sunt ca mine, Din acea zi, apa nu a fost doar locul în care mă simt bine, ci și fabrica în care îmi pot construi visele, îmi pot alimenta pasiunea”, a povestit David Popovici.
În timpul în care nu înota, urmărea fără încetare legendele înotului. În fiecare dimineață în care nu se ducea la școală, se uita, îndată ce se trezea, la probele de la Olimpiada de la Beijing din 2008, și îl privea pe Michael Phelps în toată gloria lui. „I-am studiat mișcările și tata îngheța imaginea pentru a-mi arăta greșelile pe care le-am făcut în apă, pentru a-mi explica că între mine și acel monstru sacru au fost „doar” multe ore de antrenament. Am urmărit acele videoclipuri până le-am învățat pe de rost. Le-am urmărit cel puțin cinci ani consecutiv, de la 7 la 12 ani”, a spus el.
„Obiceiurile mele alimentare nu au ușurat situația. Sunt obișnuit să iau micul dejun cu două ore înainte de a înota. Iar antrenamentul de la 5:00 însemna mă așez la masă la 3:00 dimineața. Nu a existat nici măcar o singură dată când părinții mei nu mi-au făcut micul dejun, arătând dragoste infinită pentru mine și respect enorm pentru visele mele”,
Apoi diminețile lui nu au mai fost atât de libere, pentru că a început să înoate de două ori pe zi, prima dată de la 5 dimineața. Îi era teribil de greu să se trezească.
„Obiceiurile mele alimentare nu au ușurat situația. Sunt obișnuit să iau micul dejun cu două ore înainte de a înota. Iar antrenamentul de la 5:00 însemna mă așez la masă la 3:00 dimineața. Nu a existat nici măcar o singură dată când părinții mei nu mi-au făcut micul dejun, arătând dragoste infinită pentru mine și respect enorm pentru visele mele”, a rememorat sportivul.
El a mărturisit că tehnica lui Ian Thorpe, cel care a regândit stilul liber, e a fost o sursă de inspirație pentru el.
David Popovici a vorbit și despre experiența de la Jocurile Olimpice de la Tokyo și de monologul interior pe care l-a avut în momentul în care s-a simțit, în preajma marilor campioni, precum o furnică sau precum unul dintre gândăceii cu care se juca în copilărie. Și-a spus atunci: „E adevărat, cei din jurul meu sunt giganți ai înotului; au scris pagini importante ale acestui sport — aceleași pagini pe care unii copii le vor vedea și revedea la televizor până le vor fi învățat pe de rost. Dar și eu sunt aici și sunt și eu un uriaș. Am câștigat acest loc, iar Jocurile Olimpice învață că fiecare culoar are o șansă”.
S-a distrat de minune la Tokyo. „În timpul celui de-al doilea 50 de metri din acel 100 de metri liber, m-am trezit vorbind în apă. Nu în capul meu, ci chiar în apă - sau poate vorbeam cu apa. Spuneam, la fiecare, două lovituri: „Îmi place al naibii de tare!””, a povestit David Popovici.
Citiți textul integral pe swimswammag.com.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Iata un model de familie, modesta, serioasa, performanta; sa priveasca si indestulatii, lenesii, profitorii, parazitii, care nu sunt capabili sa se experime intr-o limba straina nici cand le sunt platite cursurile de NOI. L-ati auzit pe David vorbind in engleza? Va admir, familie Popovici! Sa va ocroteasca dumnezeu
Ne place sa ii vedem campioni ii felicitam dar pana la urma e un copil chinuit de la varste fragede.
Nu mi-as chinui copilul in halul asta nici mort pentru tot aurul din lume .