Alimente, medicamente, detergenţi, acarieni, mucegai, praf de casă, praf din aer, aditivi alimentari, polenuri etc.
Sunt duşmanii lumii moderne care, pentru unii dintre noi, pot transforma o zi normală din viaţă într-un coşmar. Strănuturi repetate, mâncărimi de nas, de ochi, secreţii nazale abundente, umflarea şi înroşirea ochilor, tuse, uneori sufocare, toate sunt simptome extem de supărătoare pentru cei diagnosticaţi cu rinită alergică şi aflaţi la un pas de astm alergic.
14 martie 2018
În Monitorul Oficial al României nr. 227 se publică Legea nr. 62 privind combaterea buruienii ambrozia.
Publicarea legii şi statusul „în vigoare” sunt privite ca soluţie salvatoare pentru toţi cei ce se ştiu de ani de zile alergici la ambrozie şi prevenţie pentru cei sănătoşi. De parcă nu ar fi fost destul de lungă lista cu alergeni, mai adăugăm şi polenul de ambrozie, o plantă care produce o mare cantitate de polen puternic alergenic, scăpată de sub control în România şi privită ani de zile cu indiferenţă de cei ce ar fi putut să combată dezvoltarea ei.
Dar, în sfârşit, după ani de aşteptare respirăm uşuraţi şi ne gândim că strănutul, tusea, dificultăţile în respiraţie, vor deveni istorie. Ca doar avem o lege!
6 luni mai tarziu - 2018
Plantaţii întregi de ambrozie pot fi văzute peste tot în zona Bucureştiului: în Berceni, în Vitan, în Prelungirea Ghencea, în zonele limitrofe, în zonele rezidenţiale, în poarta vecinului din comuna Pantelimon, lângă benzinaria din zona Morarilor, în Militari Residence, în Bragadiru, în zona Bazilescu, în Străuleşti şi chiar în parcarea din strada Buchetului nr.10, sector 3. Aici, ironie, tufele de ambrozie se învecinează cu sediul Companiei Eco Igienizare Bucuresti. Înmulţim cu numărul de judeţe din România şi avem o imagine de ansamblu a situaţiei în care ne aflăm.
O vacanţă la Cazanele Dunarii, o deplasare cu trenul până la Constanţa, o fotografie într-un lan de floarea-soarelui sau un drum până la Timişoara îți pot transforma existenţa în coşmar. Tot mai agresiv de la un an la altul, polenul ambroziei a devenit o bombă biologică găzduită cu succes de terenurile din România. O singură plantă matură poate elibera până la 8 miliarde de grăunţe de polen, spun specialişti alergologi, şi până la 30.000 de seminţe, care îşi păstrează calitaţile germinative timp de 40 de ani.
Se dezvoltă peste tot, neafectată de Legea nr. 62, dar alimentată de urbanizare, schimbari climatice, poluare şi indiferenţă. De la un an la altul, teoretic din iunie până în octombrie, cu menţiunea că temperaturile mai calde din toamnă îi pot prelungi sezonul, teritoriul României devine casă pentru o plantă toxică, catalogată de experţii Comisiei Europene „specie periculoasă pentru sănatate”.
Cui îi pasă? Nimănui
În plin sezon de ambrozie, oamenii afectaţi într-un număr tot mai mare de la un an la altul, de la copii la adulţi, de vârste şi profesii diferite, au creat grupuri pe reţelele de socializare, unde pe lângă faptul că încearcă să se ajute între ei cu sfaturi cum să treacă peste lunile cele mai grele, cele de maximă polenizare, încurajează şi sesizarea autorităţilor, care teoretic ar trebui să intervină în baza legii publicate. De la Ana la Caiafa, răspunsurile oficiale în general pasează responsabilitatea de la garda de mediu la primărie, de la primărie la prefectură, de la prefectură la poliţia locală etc. Probabil că pentru toate autorităţile este mult mai important să ofere un răspuns oficial în cele 30 zile conform legii, nu o rezolvare concretă a problemei.
Cum îngropi o lege?
Avem o lege, dar şi un articol cu sancţiuni care pot îmbogăţi bugetul statului cu sume de bani numite amenzi. Atunci, este momentul potrivit pentru înfiinţarea unei comisii. O comisie formată din specialişti, prin ordin dat de prefect. Scopul comisiei? Ar trebui să organizeze controale, să aplice sancţiuni şi evident, să fie finanţată din bugetul statului - buget pe care îl alimentez şi eu, dar şi tu, lună de lună cu 45% din leafă.
Dar cum să funcţioneze, dacă nu avem Norme de Aplicare a legii? Mai răscolim puţin după informaţii şi aflăm ca au fost elaborate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 62/2018, dar Hotărârea pentru Aprobarea Normelor Metodologice va intra în vigoare la 1 ianuarie 2019 şi numai după ce va fi publicată in Monitorul Oficial. Normal, publicarea în Monitorul Oficial întârzie, pentru că, nu-i aşa, ţara are acum alte priorităţi.
Cu siguranţă, vă sună cunoscută denumirea de Ordonanţă de Urgenţă. Actul normativ care poate fi adoptat de Guvern conform dispoziţiilor art.115 din Constituţie, ar fi putut să pună în mişcare toate instituţiile statului pentru combaterea situaţiei excepţionale în care ne aflăm. Dar, OUG-ul nu este pentru noi, muritorii de rând!
Şi uite aşa, am mai adăugat încă un an la cei deja existenţi, în care din nou nu se va întâmpla nimic. S-a bifat o lege şi cam atât. Printre căpuşe, tânţari, insecte cu denumiri exotice, mult praf şi multe noxe, respirăm cum putem.
În timp ce în Europa s-au luat măsuri drastice pentru combaterea ambroziei, noi ne încurcăm în hârtii, comisii, norme, alte priorităţi şi nepăsare. Problema există de cel puţin 10 ani, iar statul român nu a făcut nimic în tot acest timp, de parcă problema nu ar exista.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Lăsând la o parte că alergia la polen este o afecțiune relativ ușor de controlat, chiar și în formele ei mai grave -față de alergia la praf, de exemplu, de care n-ai cum să te ferești - abordarea din articolul de mai sus, ca și din legislația în vigoare, este absurdă: nu se combate alergia prin distrugerea alergenului, care este agresorul vizibil, ci prin reducerea altor factori nocivi, care au avut o contribuție primară la dezvoltarea alergiilor, de la bun început. Mă refer aici la poluarea de toate felurile, mai ales din mediul urban. Așa că lăsați buruiana aia în pace, dacă n-o fi vreun monstru, care provoacă și alte probleme culturilor obișnuite, și hai sa ne uităm la mizeria pe care o respiram în fiecare zi, și noi și copiii, viitorii alergici, și o sa vedem că, dacă o reducem pe cea din urmă, și numărul alergicilor o să scadă.
În ce privește modul de aplicare a legilor în România, chiar nu este nici o surpriză ce s-a întâmplat cu ambrozia, atâta numai că, de data asta, chiar mai bine că s-au mulțumit să facă ce știau ei mai bine, adică nimic.
Ca un om care vin din afara doar cateva saptamani pe an, nu pot sa nu vad ca Bucurestiul a ajuns o ghena, un oras infect (sunt din Bucuresti, ca sa nu ne intelegem gresit), jegos, neorganizat, nimanui nu-i pasa de nimic. Am incercat sa platesc noile tarife de parcare puse de duamna firea pe strada Mendeleev, nu am gasit nici un automat de parcare, dar nici un angajat al PMB cu borseta care strange banii. NIMENI.
Comparativ cu 4 zile petrecute la Sibiu si imprejurimi, unde zici ca esti in ALTA TARA.
Ca termen de comparatie, vin dintr-o tara unde autostrazile au 6 benzi pe sens iar totul se face online.