Declinul Cinematografiei și ascensiunea TV-ului. O analiză a Erei de Aur a Serialelor. Partea I

De la începutul mileniului, serialele și modul în care sunt produse suferă o renaștere culturală. Apărut din cenușa mediocrității producțiilor precedente, show-ul modern se află astăzi la apogeul său creativ. Din acest motiv, în ultimii ani este vehiculată tot mai frecvent sintagma “TV is the new Cinema” iar fanii și criticii afirmă că ne aflăm în Era de Aur a Serialelor.

Însă ce presupune Era de Aur a conținutului vizual și mai important, de ce este ea relevantă culturii contemporane? În lipsa unei discuții complexe pe aceasta temă, propun o analiză comprehensivă a lumii show-urilor TV care astăzi depășesc în calitate cinemaul și se află la zenitul influenței lor culturale.

Într-un articol precedent am observat cum un show poate schimba percepții și porni conversații importante. Am demonstrat că prin excelență în arta vizuală, audiența poate întelege probleme profunde precum inegalitatea claselor sau disfuncționalitatea și eșecul instituțiilor.

Următorul articol este secționat în două părți - prima, dedicată înțelegerii contextului și influențelor sociale care au inflamat renașterea show-urilor TV iar a doua parte, este axată pe evoluția și dezvoltarea celor mai prolifice perioade creative. 

Context

La începuturile TV-ului în SUA, industria a fost dominată de “The Big Three”, cele trei mari televiziuni - ABC, NBC și CBS, cu FOX alăturându-se lor în 1986. Ani de zile ele au dominat micul ecran și au stabilit regulile jocului - ce este difuzat, cum este difuzat și când este difuzat. 

Principala sursă de venit a acestor trusturi a fost dintotdeauna reclamă. Astfel, orice se difuza era supus unor standarde stricte, gândite pentru a nu leza audiența responsabilă de rating-uri. Iar audiența, încă nefamiliară cu potențialul canalelor TV, s-a mulțumit cu singurul conținut valabil în acea perioadă.

Serialele produse în perioada pre-1999 sunt caracterizate de câteva trăsături general valabile: repetivitate, siguranță și predictibilitate. Majoritatea aveau loc în apartamente, spitale, secții de poliție sau orice alt cadru restrâns. Ele erau produse în același format repetitiv - durată medie și fir narativ ușor de rezolvat până la finalul episodului. Astfel, dacă audiența rata un episod, puteau oricând să se uite la următorul fără să fie complet pierduți. 

Serialele erau produse astfel încât cel care le privește să nu depună prea mult efort pentru a înțelege ce se petrece. Firul narativ era simplu - unul dintre motivele pentru comediile au funcționat superb în acea perioadă.

Mediocritatea acestui sistem a dus la marginalizarea industriei serialelor - cei care își doreau libertate creativă nu voiau să scrie sau să regizeze pentru TV. Creativitatea, prin definiție caută inovație și libertatea de desfășurare iar trusturile capitaliste nu voiau să schimbe o rețetă deja dovedită profitabilă.

Problemele au venit atunci când audiența s-a plictisit de acest format repetitiv și a început să ceară altceva. Iar privitorul avid, cum îl numește Anna Leszkiewicz, a devenit interesat de o altă formă de conținut și s-a dovedit dispus să plătească pentru el. Astfel, totul s-a schimbat când pe piață au apărut serviciile premium de TV - când a apărut HBO.

HBO și Începutul Erei de Aur

HBO a exploatat o nișă tânără, cea a persoanelor dispuse să plătească pentru conținut premium neîntrerupt de publicitate. După o tentativă în 1997 cu Oz - Închisoarea Federală, au decis să își asume un risc iar în 1999 au comandat un episod pilot dintr-un scenariu refuzat deja de toate televiziunile - The Sopranos.  

Riscul asumat s-a concretizat într-un succes răsunător. The Sopranos a devenit nava amiral HBO, a rulat timp de 6 sezoane în care a câștigat 21 de Emmy-uri și a atras milioane de noi abonați. În trei ani de la lansare, Sopranos a transformat HBO în cel mai profitabil canal TV.

Datorită ambiției sale de a fi luat în serios, Sopranos a schimbat modul în care show-urile erau percepute. A devenit un standard cultural care a dominat lumea TV-ului pentru perioada în care s-a difuzat. 

A fost pentru prima data când o poveste realistă, impecabil scrisă și regizată, a fost transpusă pe micile ecrane. Prin The Sopranos, HBO a arătat lumii că TV-ul poate fi un mediu relevant pentru derularea unei povești cu fir narativ complex și inteligent. A fost primul pas către maturizarea show-urilor în producții relevante și un nou concept s-a născut - conținutul de calitate poate fi segmentat și oferit sub forma unei ore săptămânale de entertainment premium.

Însă cui și-a datorat The Sopranos succesul, s-au întrebat la început producătorii de film și TV. Ce a determinat atracția față de el și unde se ascunde inovația? Răspunsul corect a fost libertatea creativă pe care HBO a oferit-o producătorilor, în special lui David Chase scriitorul și producătorul The Sopranos.

Scriitori și arta povestirii

Perioadele de prosperitate creativă apar la intersecția banilor cu talentul și pasiunea. Odată realizată această uniune, talentul are siguranța și libertatea să se manifeste în forma sa brută, naturală. Astfel, Era de Aur a Serialelor a început în momentul în care scenariștii și scriitorii au realizat că TV-ul poate fi un mediu profitabil unde să creeze.

Ce a fascinat mereu audiența a fost o poveste bine spusă - în esență fundamentul tuturor marilor opere de artă. Poveștile atrăgătoare nu sunt simple și mai ales în artele vizuale, ele trebuie să producă un impact emoțional, să genereze sentimente și să ridice întrebări.

Astfel, capacitatea de a expune pe larg un fir narativ este exact ingredientul care a făcut industria filmelor și serialelor să explodeze. Într-un fel, mediul vizual a fost următorul pas logic după cărți, o variantă nouă de spune o poveste.

Privind retrospectiv, se poate observa cum în ultimul deceniu abilitatea filmelor de a nara eficient a involuat. Producțiile hollywoodiene de trei ore, cu plan narativ larg și personaje dezvoltate s-au transformat încetul cu încetul în block-busterul standard de 90 de minute. Astăzi, acest format cinematografic reprezintă filmul pe care îl vezi Sâmbăta la cinema iar până Luni îl uiți.

Însă la case precum HBO, care au oferit scriitorilor și regizorilor libertate, creativitatea nu a cunoscut constrângeri și idei importante au luat viață. Durata mai lungă a unui serial oferă flexibilitate și permite unui scriitor să experimenteze cu povestea și să construiască personaje verosimile până în punctul în care audiența se îndrăgostește de ele.

Astfel, de la situația în care nimeni nu își dorea să scrie pentru TV, s-a ajuns la o infuzie de talent creativ, nerăbdător să își încerce propriile idei. Scriitorii au realizat că noul mediu urmează să ia amploare iar ei pot face parte din mișcarea care schimbă jocul. Este perioada în care scenariști ca Aaron Sorkin, David Simon sau David Chase cimentează fundația Erei de Aur și pregătesc lumea entertainmentului pentru răsturnarea status quo-ului.

Începând de la ideea scenariului până la modul în care show-ul evoluează sezon după sezon, întregul efort creativ este al scriitorilor. Ei sunt responsabili pentru modul în care firul narativ angrenează audiența sau dimpotrivă o alienează. O poveste originală, un dialog substanțial sau un personaj bine scris vor fi mereu elemente esențiale unui show atrăgător. Iar abilitatea serialelor de a experimenta cu variabilile creative a reprezentat un avantaj care le-a situat deasupra filmelor - cu un film ai maxim două ore să convingi audiența. Cu un serial ai un întreg sezon.

Unul dintre cele mai cunoscute și apreciate seriale moderne reprezintă exemplul perfect pentru a ilustra evoluția creativă a firului narativ. Breaking Bad (2008), a avut un prim sezon haotic. Cu doar șapte episoade, primul sezon a fost scris și difuzat în timpul unei greve a scriitorilor - efect observabil în modul inegal în care acțiunea se desfășoară. Deși a avut rating-uri acceptabile, Breaking Bad și-a găsit drumul și respectiv succesul, abia la jumătatea celui de al doilea sezon.

Serviciile de streaming

Digitalizarea și în special apariția serviciilor de streaming au fost fundamentale în evoluția serialelor ca și nouă formă de expresie a entertainmentului vizual.

Un tipar comportamental unic se răspândește în toată lumea civilizată - tinerii nu mai cumpără televizoare și cablu. Consumul de media a crescut însă internetul este primara sursă de informații și entertainment pentru generația tânără. Iar în ultimii ani, serviciile de streaming au dezvoltat o piață care în curând o va depăși pe cea a TV-ului.

Poate cel mai important reprezentant al noului trend este Netflix. Prezent în 130 de țări Netflix a schimbat modul în care audiența consumă conținutul vizual. Accesibile și ușor de folosit, serviciile de streaming afectează până și modul în care consumul de media este realizat - Netflix a devenit asociat termenului de binging - consum excesiv de episoade într-un timp scurt. 

Tiparul clasic de a lansa un episod pe săptămână suferă o inovație à la Netflix iar sezoanele sunt lansate cu toate episoadele simultan pentru a instiga audiența la “binge watching.”

Următorul pas natural al serviciilor de streaming fost investiția în producții originale, decizie care a dus la diversificarea conținului și apariția unor show-uri precum House of Cards (2013), Orange is The New Black (2013), Narcos (2016), Making a Murderer (2016) și multe altele.

Pe modelul de business Netflix, HBO și Amazon s-au grăbit să își lanseze propriile platforme de streaming online. HBO Go a fost lansat între 2010 și 2011 și cuprinde o bibliotecă completă cu toate show-urile HBO - selecții indisponibile pe Netflix.

Amazon a lansat Amazon Video între 2012 și 2016 iar în ultimii doi ani s-a concentrat pe lansarea de producții originale debutând cu aproape 10 serii originale printre care The Man in The High Castle (2015), Bosch (2014), Goliath (2016) și evident, Transparent (2014) cu Jeffrey Tambor (prima producție Amazon premiată la Emmy-uri).

Cursa pentru abonați continuă iar competiția se câștigă prin atragerea celor mai talentați scriitori, regizori și actori din lumea hollywoodiană. Un public pretențios și o armată de critici trecută prin ultimul deceniu de televiziune vor analiza la sânge orice încercare contemporană de a comercializa banalul. Pentru că astăzi, barometrul calității este mai ridicat ca niciodată.

Migrația

Saltul de la proeminența filmelor la cea a show-urilor TV nu s-a făcut subit, ci treptat, de-a lungul unei perioade în care producătorii, regizorii, scriitorii și actorii și-au asumat riscuri și au testat formulele succesului. Iar în acest transfer de influență culturală, mulți reprezentanți de seamă ai lumii hollywoodiene au ales să facă migrația înspre TV.

Acest pas, odată considerat de neconceput de către elita show business-ului, este în prezent o recurență. Primii care l-au făcut au fost scriitorii și regizorii insă succesul TV-ului i-a convertit până și pe cei mai reticenți - actorii. Implicarea actorilor a reprezentat etapa finală de comercializare a noului mediu, un consensus general că polurile creative ale Hollywood-ului au fost inversate.

Netflix au dat tonul în 2013 cu drama politică House of Cards, o instanță remarcabilă în care un actor de Oscar (Kevin Spacey) preia rolul principal într-un show care acum se află la cel de al cincilea sezon. În următorul an HBO lansează un show superb, True Detective (2014), cu Matthew McConaughey și Woody Harrelson în rolurile principale pentru primul sezon iar în sezonul doi îi cooptează pe Vince Vaughn și Collin Farell.

Odată depășită convenția, casele de producție s-au aliniat la semnat contracte cu vedete și produs seriale cu bugete convingătoare. Liev Schreiber semnează cu Showtime pentru Ray Donovan (2013), Billy Bob Thorton, Kristen Dunst și Ewan McGreggor cu FX pentru Fargo (2014), Don Cheandle apare în House of Lies (2012), Clive Owen în The Knick (2014), Taraji P. Henson și Terrence Howard în Empire (2015), Viola Davis în How To Get Away With Murder (2014), Cuba Gooding Jr. în American Crime Story (2016) și mulți alții.

Vechile echipe de pe platourile de filmare ale studiourilor de film se reunesc astăzi pentru a produce show-uri TV. În 2006 Martin Scorsese regiza primul episod din Boardwalk Empire iar în 2016 s-a întors la HBO pentru Vinyl. Jonathan Nolan, fratele regizorului Christopher Nolan și scenarist la multe dintre filmele acestuia, scrie și regizează împreună cu J.J. Abrams Westworld (2016) tot pentru HBO. The Walking Dead (2010) produs de AMC îl are ca și creator pe Frank Darabont, regizorul Shawshank Redemption.

În esență, migrația talentului dinspre cinema înspre TV a reprezentat una dintre principalele contribuții în legitimizarea serialelor ca formă calitativă de entertainment.

Însă pentru o viziune circulară completă, o analiză propriu zisă a show-urilor și evoluției lor este necesară. 

Pentru ea, poți citi partea a doua. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp