Declinul Cinematografiei și ascensiunea TV-ului. O analiză a Erei de Aur a Serialelor. Partea a II-a

Partea I poate fi citită aici.

În analiza ascensiunii serialelor ca nou mediu al entertainment-ului vizual trebuie luată în considerare evoluția creativă a show-urilor de la debutul Erei de Aur și până în prezent. Astfel, am segmentat perioada post-2000 în trei perioade a evoluției serialelor.

Perioada de Început

Prima parte a anilor 2000 a fost sesizabil marcată de un curent realist manifestat prin expunerea artistică în mod corect și exact a unei realități care nu a avut nici un interes în a-și scuza caracterul dur.

Marile show-uri din această perioadă au pus fundamentul Erei de Aur și au educat audiența cu privire la potențialul TV-ului. Triumviratul revoluției TV de la începutul anilor 2000 este constituit din cei trei Davizi - David Chase (The Sopranos), David Simon (The Wire), David Milch (Deadwood). 

Produse de HBO aceste show-uri au dezvoltat și perfecționat cele trei dimensiuni ale realismului cinematografic care apoi au influențat în mod direct evoluția televiziunii.

The Wire a rulat concomitent cu The Sopranos și s-a concentrat pe realismul social. Deadwood, pionier al realismului istoric a înfățișat lumea dură și primitivă a vestului sălbatic. The Sopranos a demonstrat cum un serial poate fi la fel de complex precum un roman prin realismul său individual manifestat în personajele impecabil scrise.

Începutul anilor 2000 a văzut o explozie în producții originale HBO, bugetate considerabil și supuse unei libertăți de creație fără precedent. A fost începutul perioadei de aur pentru HBO, iar dacă te uitai la seriale în acea perioadă, ai văzut fără îndoială unele dintre cele mai bune producții TV.

În 2001 HBO a introdus conceptul de mini-serie cu buget mare și a comandat 10 episoade din Band of Brothers. Mișcarea a inițiat primii pași în colaborarea Hollywood și TV întrucât proiectul a fost realizat de către Tom Hanks și Steven Spielberg.

În 2005 HBO a bugetat cea mai scumpă producție de până atunci, Rome, o dramă istorică bazată pe Războiul civil Roman din 40 BC și începuturile Imperiului Roman. HBO a fost cea mai prolifică casă de producție de la începutul mileniului, însă nu singura. NBC debuta în 1999 The West Wing iar, după modelul pionierilor, altele precum AMC și Showtime au început să se ridice.

Perioada Intermediară

Succesul înregistrat de primele producții mari a încurajat alte canale să se implice în proiecte de mare anvergură. Asumarea riscurilor și tratarea unor subiecte seriose au devenit rețeta succesului, un model care a dat naștere multor show-uri de substanță.

Una dintre cele mai prolifice televiziuni din perioada post 2005 a fost AMC. În 2007 au lansat drama dedicată perioadei de aur a publicității, Mad Men iar în 2008, Breaking Bad.

Mad Men și Breaking Bad reprezintă, pentru mulți, unele dintre cele mai de calitate show-uri. Sărbătorite cu zeci de premii, cele două au rulat timp de șapte respectiv cinci sezoane și au cimentat ideea că arta povestirii s-a mutat pe mutat pe micile ecrane. 

Pe lângă AMC, se mai remarcă Showtime cu Dexter (2006) și FX cu Sons of Anarchy (2007). Este o perioadă mai liniștită pentru HBO care trăiește de pe urma noilor sezoane din serii deja lansate. În 2010, HBO fac echipă cu Martin Scorsese pentru pilotul din Boardwalk Empire o serie care continuă timp de cinci sezoane.

În această perioadă audiența, cât și cei direct implicați, încep să remarce atât varietatea de show-uri disponibile precum și faptul că pretențiile publicului cresc. Calitatea începe să fie un criteriu crucial și din ce în ce mai mulți oameni încep să urmărească show-uri.

Este perioada în care rețele de socializare se dezvoltă și cresc iar distribuția și publicizarea părerilor devin accesibile global. Deși încă în stadiile incipiente, Facebook și Twitter reprezintă pentru producțiile originale un avantaj pe care show-uri ca The Wire și Sopranos nu l-au avut niciodată.

Astfel, pe lângă schimbări de atitudine în comportamentul audienței, se face cunoscută o abilitate nouă de a influența succesul show-urilor - comunicarea online.  

Era Modernă

După primul deceniu al anilor 2000 toate experiențele caselor de producție se concretizează colectiv în marile drame produse post-2010. Concomitent cu explozia serviciilor de streaming, show-urile au pătruns în mainstream și au devenit un element cultural greu de evitat.

Premierele de sezon ale show-urilor populare sunt anunțate milioanelor de fani în direct pe rețelele de socializare iar replici și scene sunt reproduse în variate moduri pe internet. Oamenii vorbesc luni dimineață despre episodul de duminică seara și până și cei neinteresați știu de Game of Thrones (2011).

Confruntați cu o avalanșă de lansări și producții, consumatorii și-au dezvoltat un sistem de filtrare inexistent în urmă cu doar câțiva ani. Astfel, calitatea noilor producții se datorează atitudinii pretențioase a consumatorilor care, inconștient, au învățat criteriile după care se orientează în alegerea unui nou serial. Imaginea, complexitatea firului narativ, actori remarcabili și efecte speciale sunt doar câteva dintre ingredientele pe care noua generație de consumatori le caută.

Cel mai de succes serial contemporan vine indiscutabil din partea HBO. Game of Thrones este serialul care a popularizat serialele, un succes fără precedent în atractivitatea sa la mase. Părinți și copii se uită la Game of Thrones, în esență un serial de natură drama/fantasy, deci vorbim despre o coagulare unică a audiențelor.

Admirabil scris și produs, Game of Thrones este unul dintre serialele care s-au impus datorită calității sale. Și, deși nu poate fi vorba despre un scenariu original, povestea este probabil principalul motor din spatele succesului Game of Thrones.

Cu titlul de cel mai premiat serial din istorie, Game of Thrones pășește încet în ultimele sale două sezoane, însă show-uri substituente sunt pregătite să preia ștafeta. Deși abia lansat primul sezon, Westworld a stârnit multe speranțe din partea publicului și criticilor iar în spatele său se aliniază multe altele - vezi American Gods (2017). 

Mini Seriile

Dacă în trecut formatul unui show presupunea un fir narativ de 40 de minute la finalul căruia venea inevitabilul deznodământ - format repetat săptămânal - astăzi lucrurile stau diferit. Scopul este prezentarea faptelor într-un format bulgăre de zăpadă în care se avansează către momentul climactic în care liniile narative se întâlnesc.

Mini-seriile vor să transmită povești mai lungi decât intră într-un film însă îndeajuns de scurte încât să nu depășească un sezon. Astfel, ele câștigă teren pentru că reușesc să ofere o experiență captivantă care menține atenția trează pentru 8-10 ore. 

Formatul a prins repede la cei care își doresc să consume TV însă nu dispun de timpul necesar unei producții de lungă durată. Sunt un mediu ideal pentru transmiterea unei povești de dimensiuni scurte sau medii - audiența știe din start ca se angajează într-un show cu final prestabilit. Printre cele mai remarcabile putem menționa True Detective (2014), American Crime Story - The People V. OJ Simpson (2016), Fargo (2015) sau The Night Of (2016).

Seriile limitate sunt o dovadă a modului revoluționar în care show-urile au fost nevoie să se adapteze pentru a prinde priză la public. Conceptul unei povești de dimensiuni medii care poate fi separată în părți, în loc de a fi redusă și transformată în film, dezvăluie inovație și respect pentru arta povestirii.

Impact

Consensul general despre show-uri este că sunt un “un mod de relaxare” - percepție susținută de varietatea mare de comedii sau sci-fi fantasy existente pe piață. Însă, există și acele producții care refuză să se supună normelor și rămân ferme în misiunea lor de a livra conținut de calitate.

Din acest motiv show-ul modern cere privitorului atenție și răbdare. Adesea, el alege să înșele audiența, mascând un subiect profund într-un format digerabil - cu scopul ultim de a livra substanță. Așadar, o întrebare pertinentă este - Cu ce scop dedicăm 40,50 sau 60 de ore unui serial?

Răspunsurile pot varia însă al meu este legat de educație și lărgirea orizontului cultural. O producție serioasă se diferențiază de mediocritatea generală prin atenția minuțioasă la detalii. Astfel, în prezentarea unor culturi, spații, perioade și evenimente, cele mai bune dintre show-uri vor încerca să reproducă cât mai bine realitatea, oferind audienței ocazia să arunce o privire în lumea prezentată.

Elementele de autenticitate sunt oferite de machiaj și costumație, nivelul de cercetare care s-a făcut înainte de elaborarea scenariului și în mod evident jocul actorilor. Aceste elemente contruiesc un show cu adevărat relevant din punct de vedere educativ. În varietatea disponibilă, oricine poate găsi un show care să rezoneze cu pasiunile și interesele sale.

Spre exemplu, o audiență fascinată de trecut și interesată de evenimente istorice va găsi un mix de acuratețe și entertainment în Rome (2005), Band of Brothers (2001), The Pacific (2010) (HBO), The Borgias (2011), The Tudors (2007) (Showtime) sau The Crown (2016) (Netflix).

Bugetele mari și libertatea artistică le permit regizorilor de seriale să transpună o viziune personală cu baze în realism. Iar impactul direct asupra audienței este incontestabil - odată ce vezi o astfel de producție te poți considera mai informat.

Aspectul informării și percepției este mult mai important atunci când discutăm despre show-uri care fac vivisecție pe probleme de importanță socială și politică (The Wire) iar cele mai bune au tendința să le îmbine. Show-ul politic The West Wing (NBC) poate fi privit ca o lecție în cum îmbini entertainment-ul de calitate cu o expunere simplă a vieții politice.

Apoi sunt show-urilor de tip “slice of life”, cele a căror ambiție este prezentarea realistă a comunităților (actuale sau trecute). Mad Men (AMC) și The Sopranos și Deadwood sunt pilonii pe care restul show-urilor din această categorie se sprijină. Produse la standarde foarte înalte, aceste show-uri au fost lăudate și premiate pentru acuratețea lor. Privite per ansamblu, ele iau forma unor studii de caz - prezentarea în limbaj, imagine și costumație este fără cusur.

Documentare și serii biografice

Un trend actual, dezvoltat în ultimii ani este acela de a abandona scenariul original și a merge pe povești adevărate. Show-urile despre și inspirate din viața reală prind din ce în ce mai bine la public iar casele de producție se întrec în a oferi conținut cât mai impactant.

În 2015, HBO lansează The Jinx: The Life and Deaths of Robert Durst, un documentar mini-serie în 6 episoade care investighează viața tumultoasă a miliardarului new yorkez, Robert Durst. La doar câteva luni mai târziu, tot în 2015, Netflix lansează Making a Murderer, o altă producție biografică bazată pe eșecurile instituționale și legale care au dus la încarcerea pe nedrept a lui Steven Avery.

Iar în acest punct putem discuta despre un alt efect direct pe care producțiile calitative îl au asupra audienței și societății. Making a Murderer a intrat cu rapiditate în mainstream unde a stârnit o discuție relevantă cu privire la eficiența sistemului de justiție american. 

Fascinația pentru genul crime a fost ulterior alimentată și prin mini-serii artistice - American Crime Story - The People v. OJ Simpson (FX) și The Night Of.

Inițierea unei discuții în spațiul public poate fi considerat unul dintre cele mai mari realizări ale unui show și sunt câteva care au reușit să ajungă acolo. Mai mult că niciodată forța culturală a televiziunii este astăzi sesizabilă.

Dispersia aproape instantă a informației și algoritmii rețelelor de socializare care aduc oameni cu interese comune, împreună, au facilitat dezbaterea în online și offline a unor probleme de ordin social. Astfel, în același mod în care luni dimineață colegii de birou dezbat ultimul episod din Game of Thrones, pot la fel de ușor discuta situații și evenimente mult mai importante.

Unele producții, deși nu deservesc educației audienței, au rol de influență asupra celor care le produc și regizează. Game of Thrones este o influență evidentă pentru multe producții noi, Westworld (HBO) și American Gods (Starz) fiind doar cele mai recente. Prin trasarea unei linii pentru viitoarele show-uri, ele contribuie activ la evoluția artei.

Avantajul show-urilor este că au parte de timpul necesar pentru a dezvolta firul narativ și forma o relație cu audiența. Cele mai bune dintre ele cer implicare emoțională și intelectuală - o provocare dificilă pentru un film de lung metraj. Fără îndoială, sunt regizori și scriitori de film a căror muncă și carieră este compleșitoare: Martin Scorsese, Quentin Tarantino, Christopher Nolan sau David Fincher sunt doar câțiva dintre cei ale căror filme continuă să fie relevante în această Eră a televiziunii. Același lucru poate fi spus despre cinematografia europeană și asiatică. Însă la finalul zilei, într-o industrie dominată de rating-uri și sume la box-office, serialele dețin coroana calității în creativitate.

Așadar, lecția zilei este că indiferent ce decizi să urmărești în seara asta, optează pentru calitate pentru că ai de unde alege.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp