„V-am spus că trebuia să venim aici!” spune un tânăr către gașca lui, privind cu ochii mari către rafturile pline de cărți. La un alt stand, tinerii vin și-i roagă pe angajați să le facă o poză la sigla editurii.
Într-o țară în care peste 90% din populație nu citește, să vezi tineri pe al căror buletin nici nu s-a uscat cerneala că sunt entuziasmați că au ajuns la o...editură este o adevărată știre. Acest fapt valorează infinit mai mult decât noutățile literare, pachetele promoționale sau lansările. Începând de vineri, m-am plimbat printre standurile editurilor de la Târgul de carte Gaudeamus ca să văd, pur și simplu, ce se întâmplă. Vineri, După ce i-am lăsat pe tinerii entuziaști în urmă, m-am oprit la editura Humanitas, unde l-am găsit pe Mircea Cărtărescu.
- Domnule Mircea Cărtărescu, care este relația dumneavoastră, ca scriitor, cu cititorii tineri?
Eu nu fac o distincție între cititorii de toate vârstele, pentru mine cititorul e cititor, adică cu tot dragul scriu pentru toată lumea, dar distincția pe care o fac este între un cititor competent, un cititor de literatură, și un cititor amator care citește astăzi o carte, mâine o carte, fără să facă legătură între ele, și care o face pentru divertisment, pentru „entertainment”, scriu și pentru oameni de felul ăsta și aș fi bucuros ca ei să îmi citească măcar o parte dintre scrieri sau o parte din fiecare scriere. Însă, firește că aș fi foarte încântat ca tot mai mulți cititori ai mei să fie competenți în literatură, să înțeleagă ce înseamnă literatura, ce înseamnă acest efort intelectual și artistic. Acum există o prejudecată a faptului că cei din generațiile mai tinere nu prea mai citesc și cred că este o greșeală, să spunem lucrul acesta, pentru că, în definitiv, cauza revoluției tehnologice în mijlocul căreia ne aflăm, de fapt nimenu nu mai citește atît cât citea înainte. Noi am trăit într-un context în care lectura era una dintre puținile plăceri ale vieții, în perioada comunistă și în anii ’90, care au fost îngrozitori. Și de aceea nu aveam altceva de făcut decât să citim. Pe când tinerii astăzi sunt trași în toate părțile de nenumărate ispite care arată mai bine, mai modern decât cartea ce a început să arate puțin obsolescentă. De aceea, eu nu fac nicio vină tinerilor. Tinerii au fost și sunt întotdeauna minunați, sunt oameni cu voința de a merge mai departe și de a duce mai departe patrimoniul umanității și, între ei, după părerea mea, și nu doar dintr-o părere subiectivă, pentru că i-am întâlnit, sunt și oameni străluciți, sunt tineri minunați care nu numai că încă citesc, dar citesc extrem de aplicat și extrem de competent. Eu am întâlnit ca profesor astfel de tineri, au fost studenții mei, de asemenea, soția mea îmi spune că și la nivel de liceu sunt foarte mulți, că au cercuri și cenacluri literare în licee. Știu despre ce e vorba, deci nu mă supun acestei prejudecăți a faptului că oamenii tineri sunt cu ecranele, nu mai sunt cu cărțile...și pe ecrane se citește, nu contează suportul pe care putem avea literatură, literatura este un „software” care merge cu orice „hardware”, indiferent dacă este electronic sau vechea și buna noastră carte.
Pornesc mai departe și-mi iese în cale istoricul Damian Anfile, cunoscut tocmai pentru că știe să predea istorie pentru toate vârstele.
- Domnule Damian Anfile, credeți că, în contextul progresului tehnologic, va dispărea cartea clasică?
Cartea nu are cum să dispară indiferent cât de perfecționate vor ajunge mecanismele de sortare ale informației, adică și dacă mergem ipotetic la ideea că la un moment dat, toată informația scrisă vreodată va fi stocată undeva, eu cred că în continuare vor rămâne oameni care vor vrea, pur și simplu, să aibă obiect fizic, dacă din punct de vedere al necesității informaționale poate să fie surclasată la un moment dat de mijloacele tehnice, ceea ce privește cel puțin bibliofilia, oameni care sunt doritori să aibă biblioteci. E adevărat că există și exemple triste de amatori de biblioteci care nu le-au citit, asta e altă discuție. Dar, cu siguranță va fi întotdeauna măcar obiect de lux și tot va rămâne.
I-am dat dreptate a doua zi, sâmbătă, când am văzut că din ce în ce mai multe vedete TV, adică oameni care lucrează în domeniul acuzat că omoară cărțile, au început să publice. Vedeta a fost Florin Piersic, la lansarea căruia a fost o mare de oameni.
Continuându-mi traseul prin târg, mi-am amintit că suntem în plin campionat mondial, așa că l-am căutat pe scriitorul Radu Paraschivescu, care reușește să vorbească și despre fotbal, și despre cărți.
- Domnule Radu Paraschivescu, există vreo legătură între fotbal și literatură?
Da, există, pentru că pe de-o parte avem practicanți și de literatură, și, în același timp, iubitori de fotbal, dacă nu chiar practicanți de fotbal, să ne gândim...Camus a fost portar, Mario Vargas Llosa este membru al fan clubului Real Madrid și a dat lovitura de începere la un meci al lui Real acum câțiva ani, Umberto Eco era un fan ardent al lui Juventus, iar la noi avem oameni care au scris despre fotbal, fiind scriitori. De la Camil Petrescu la Eugen Barbu, de la...cine vreți la Radu Cosașu. Nu e nicio incompatibilitate, lumea încă judecă în categorii fixe și consideră că fotbalul este ceva frivol, în deosebi pentru cineva care se ocupă de cărți. Nu, nici vorbă. Cosașu a spus, și eu i-am repetat de multe ori definiția: sportul este forma corporală a culturii, ori fotbalul fiind totuși sport, pe lângă că e și o afacere, intră în definiția asta. Prin urmare, nu văd absolut nimic nefiresc între a-ți plăcea cărțile, să le scrii sau să le citești, și a-ți plăcea să te uiți la un meci.
Și, bineînțeles, pentru că unul dintre cele mai de succes genuri literare este cel polițist, l-am rugat pe George Arion să mă lămurească legat de tipul acesta de scris.
- Domnule Arion, voiam să vă întreb: într-o lume plină de crime, ce nevoie mai avem de ele în literatură?
- În literatură se petrec crimele fictive, care ne dezvăluie modalități de a le descoperi și de a-i pedepsi pe făptași, prin urmare, aceste cărți „crime”, „noir” sau cum vreți să le numiți, folosesc la agerimea cititorilor și, uneori, acești cititori sunt chiar anchetatori și astfel bagajul lor de cunoștințe crește, se descurcă mai ușor atunci când anchetează diverse cazuri. Deși, nu aș jura că sunt printre polițiști mari fani ai literaturii polițiste.
Până duminică, lumea a continuat să vină la târg, fiind plin de oameni. Cu toate astea, în loc de încheiere, repet ce am spus la început: peste 90% dintre români nu citesc, iar oricât de mult ne plac aceste târguri, ele nu arată realitate. Realitatea ne-o arată Ileana Mălăncioiu:
„Lumea e tot mai tristă si mai grăbită
Pâinea e tot mai scurtă si mai turtită
Fără ca nimeni s-o vadă
Poezia a coborât în stradă.
Se uită-n toate părțile deodată
Orice drum tot acolo duce
Timpul melancoliei a trecut
Ea încotro s-o apuce.
Poezia a coborât în stradă
Poezia șade încă o dată pe baricade
Dar lumea e grăbită, dar strada e pustie
Dar cine să mai citească acum poezie”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.