foto Profimedia
De când s-a adus în discuție unirea Moldovei cu România nu încetez să mă crucesc de ceea ce citesc scris de unii români prin comentarii pe internet. Ca să fiu sinceră până la capăt, trebuie să recunosc că îi și aud pe unii spunând: Ce ne trebuie Moldova?! Cât să îi ducem noi în spate pe sărăntocii aceia? Maia Sandu - după numele ei sunt spuse un șir lung de epitete deloc onorante și deloc adevărate - se vrea președintă și la noi! Să stea în țara ei!
Vai de mine, câte nu îmi aud urechile și nu îmi vine a crede cât de jos s-a ajuns!...
Bunicii și părinții noștri lăcrimau când vorbeau de Moldova, de parcă ar fi vorbit despre o soră mai mică a României răpită de acasă. Tot lacrimi în ochi aveau când visau nesperat la o posibilă unire, despre care spuneau: Să vină Moldova acasă...
Nu am auzit niciun om bătrân din satul copilăriei să vorbească cu ură împotriva unirii și a Moldovei.
Bunicul patern, Moșu Gavril, împreună cu alți cinci frați ai lui au plecat pe frontul din est cu visul de a elibera Moldova. Doi dintre frați care nu făcuseră armata și nu aveau vârsta necesară înrolării au plecat voluntari. Au trăit toți. S-au întâlnit la Sevastopol, după ce nu au știut nimic unii de alții mult timp. Au plâns, s-au strâns în brațe și s-au fotografiat. Acolo au făcut poze toți frații Ungureanu cu generalul Corneliu Dragalina, apoi au plecat mai departe pe front, fiecare la arma lui. Doi dintre ei au ajuns în Siberia. Povestea tata cu lacrimi în ochi că, atunci când s-a întors uncheșul Neculai din Siberia, a îngenuncheat și a sărutat pământul țării, după ce a trecut de vama Ungheni.
- Copchilă, când vii acasă din Siberia, simți că pământul ți-e mamă! și-a încheiat tata povestea despre unchiul, care a îngenuncheat pentru a săruta pământul.
...
Tata avea un picior tăiat, în urma unui accident. Viața lui nu era prea ușoară, dar nu se văita niciodată. Nu se simțea sărac. Totul la el era bogăție.
...Se trezea dimineața. Se ruga afară, cu fața spre răsărit, și vorbea direct cu Dumnezeu. Mulțumea pentru tot, punea calul la căruță, mama îi punea într-o traistă o bucată de mămăligă, o bucată de brânză, un pic de scrob cu tochitură, lapte într-o sticlă și pleca la drum. Ajungea la un ogor și se punea pe cosit. Când obosea se punea la umbra unei tufe și scotea mâncarea pusă de mama în traistă. Uneori înainte de a mânca își dădea jos proteza, apoi desfăcea cârpele îmbibate cu sânge, căci proteza îi rodea carnea până la os, le așeza mai bine cu gândul că nu o să-l mai doară și nici nu o să-l mai roadă, mânca mâncarea, mulțumea lui Dumnezeu pentru tot și se ridica din nou pentru coasă.
Seara ne povestea fabulos cât de bine a mers coasa, cum a fâșâit înaintea ei iarba, cum au cântat nebune păsările prin lanuri și cât de rece și bună a fost apa de izvor băută din pumni. Niciun cuvânt nu era despre carnea roasă până la os, despre cârpele îmbibate cu sânge...
...
Eram în Poiană la făcut fân. Eram mică și de-abia puteam aduna fânul cu grebla. Mâinile mă dureau. Între degetul mare și arătător aveam bășici, așa cum se fac de la coada greblei. Mi s-a părut că tata a gemut. M-am uitat la el. Avea fața neclintită. Mi-am zis că mi s-a părut. Tata s-a furișat sub niște tufe. Am văzut cum și-a desfăcut proteza, cârpele acelea pline de sânge și capătul tăiat al piciorului tot numai rană. Cu ochii măriți am privit cum își îmbracă montul acela în cârpele însângerate, își leagă proteza, se ridică, vine, ia un prepeleac și îl izbește în pământ cu o putere de zeu.
Mergeam năucă prin iarba înaltă și mă întrebam: Oare îl doare? Nu cred că îl doare... Uite cum muncește...
Cumva m-am forțat să nu mai simt durerea bășicilor de la greblă...
...
Și tot seara repeta rugăciunea. Întotdeauna mulțumiri pentru pâine, pentru răsărit, pentru pace, pentru roade, pentru tot.
De ce povestesc eu azi toate astea despre tata?
Pentru că nu l-am auzit niciodată vorbind de rău țara, pentru că l-am văzut plângând pentru Moldova, pentru că nu se simțea nedreptățit de soartă, pentru că iubea România cu toată ființa lui.
...
Ce s-a întâmplat cu o parte din generația noastră de nu poate simți mulțumire pentru nimic?!
Cum poate să nu se bucure pentru unire - visul părinților și bunicilor noștri?!
...
Simt nevoia să vă mai povestesc ceva...
În urmă cu mai mulți ani, la un text de-al meu postat pe facebook, mi-a comentat fostul meu profesor de istorie din liceu, domnul profesor Mihai Vitcu. Mă felicita pentru felul în care am scris despre istorie.
Imediat i-am răspuns:
- Sper să nu vă supărați că vă spun, dar primul și cel mai bun profesor de istorie pentru mine a fost tata!
După ce am scris comentariul am simțit o undă de regret. Îmi era frică să nu se supere domnul meu profesor. Dumnealui mi-a răspuns:
- Nu mă supăr, Luminița! Și pentru mine a fost tot tata!
...
Oare acum tații ce fel de profesori de istorie sunt pentru copiii lor?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cu cea rurală vorbitoare de română sau cu cea urbană majoritar rusificată? Cu cea a lui Grigore Vieru sau cu cea a lui Dodon?
Pentru că,ce să vezi, și unii și ceilalți vin la pachet, nu poți să-i filtrezi!
Cei mai aprigi susținători ai unirii cu Republica sunt ăia care n-au călcat vreodată pe acolo, n-au habar de situația de acolo și doar regurgitează aceeași propagandă predigerate de alții.
O țară în care chiar și președinta își începe campania electorală cu un discurs în rusă...
În fine.... Eu ca naționalist / conservator / suveranist convins și consecvent sunt absolut de acord cu unirea României cu Basarabia, actuala Republica Moldova. România Mare de la 1918 așa era, cu teritoriul întreg. Însă actula Republica Moldova nu e exact vechea Basarabie. Lipsesc gurile Dunării, Bucovina de Nord și ținutul Herța, în schimb a apărut Transnistria (actualmente cu un statut incert) care nu a fost niciodată ținut românesc. Dar așa au făcut rușii în mod parșiv: au modificat teritoriile acaparate, au amestecat teritorii, pentru a face mai dificilă recuperarea lor de către posesorii inițiali. Și totuși, România merită să se reîntregească. Când e să te reunești cu frații tăi, nu mai contează că apar tot felul de noi probleme odată cu reunirea. Te bucuri de regăsire și punct.
De ce nu mai sunt patrioți și naționaliști tinerii de azi? Asta vă întrebați doamnă autoare? Păi fiindcă așa au fost educați / dresați în spirit globalist de către amicii Dvs întru ideoloie, care au fost mereu la putere în ultimii 35 de ani. Deci de ce vă mirați, în mod ipocrit? Ce istorie se face acum în școală? Se mai vorbește cu înflăcărare de NAȚIUNEA română, sau se ni se împuie caapul numai cu ideea de ”comunitate”, adică ceva amorf și nedefinit? Mai vorbim noi de interesul național sau doar de ”calea europeană”? Mai vrem noi să cunoaștem tradițiile noastre, ne mai interesează cultura noastră, valorile noastre solide, sau dacă avem ”banane și blugi” ne e suficient?
Ca o concluzie, eu zic că unirea cu Moldova e oricând binevenită. Deși nu oricum. De exemplu nu sub conducerea sorosiștilor precum Maia Sandu. Ne sufocă destul globaliștii / progresiștii / sorosiștii noștri ca să-i mai acceptăm și pe ai lor. UNIREA ar trebui să fie un proiect NAȚIONALIST, nicidecum soroșist. Și din păcate se pare că aici e șpilul. Interesul soroșist e să-și extindă și consolideze influența în cele 2 țări care se unesc, altfel nu văd de ce ar fi pusă pe tapet chestiunea unirii ACUM, după ce s-a evitat clar de către moldoveni până acum. În plus, chiar Maia Sandu a spus că la un referendum, deși ea ar vota ”pentru” (oare de ce până acum nu?) în populație nu există o majoritate pro-unire. Asta fiindcă și structura etnică a Moldovei a fost modificată, precum teritoriile, de către politica parșivă a rușilor, în aceleași scopuri. Deci? Se pare că proiectul ACTUAL al unirii, venit dinspre Moldova, este unul sorosist. ȘI deci ce e de făcut? Eu zic că sosorist sau nu, proiectul unirii trebuie realizat. Dar NU cu Maia Sandu președinte. Mai apoi, vedem noi cum scăpăm de sorosism și la noi și în toată Europa. Că sorosismul a pornit din America și s-a extins ulterior în Europa. Iar odată apărută schimbarea anti-sorosistă la ei în SUA, se va petrece cu siguranță și la noi. În Europa și în România deja unită! Doamne ajută!
Bre, tu chiar ești obsedat.
Când e vorba de orice suspiciune în legătură cu Rusia (chiar nejustificată) te-apucă strechea, nu mai gândești lucid, vezi numai roșu în fața ochilor. Ești de-a dreptul pur și simplu.... De unde și până unde ai scos-o că aș fi eu rusofil / putinist? Fiindcă nu o agreez pe Maia Sandu? Păi nu o agreez cum nu-i agreez pe niciunii dintre sorosisti. Nici în Moldova, nici în România, nici în Europa și nici în SUA (ce a mai rămas din ei pe acolo). Dar asta nu înseamnă că țin cu rusofilii, nu mai fii obsedat și extremist. Că NU țin nici cu rusofilii. Eu vreau unirea Moldovei cu România, chiar în condițiile în care mozaicul etnic de acolo e unul care nu e decisiv pro-România, fiindcă o parte chiar sunt rusofili. Ciudat rusofil și putinist mai sunt eu! Dar de unde ai scos-o că aș simpatiza cu alți lideri moldoveni, precum Voronin sau Dodon? Nici pe ei nu-i agreez deloc. Și eu îmi doresc ca Moldova să scape de sub talpa Rusiei și să se unească cu noi, cu patria mamă. Dar dacă se face unirea eu vreau ca președintele acestei Românii mari să fie din Romania actuală. Și nu oricine, nu vreunul din tabăra sorosistă (precum Mucușor sau Bolovan sau Ciolacu sau Grindeanu etc) ci din tabăra suveranistă patriotică. De exemplu Georgescu. Sau Dungaciu. Sau Piperea. Sau Dorel Vișan. Sau Florin Zamfirescu. Sau Dan Puric. Sau chiar Simion etc etc etc
Deci lasă bre obsesiile la o parte că vezi numai rusofili și putiniști peste tot, cam cum vedeau americanii numai comuniști peste tot în anii 50 și duceau vânătoarea aia ineptă de vrăjitoare. Tot așa de inept te dovedești și mata, în ciuda formării intelectuale superioare. Din păcate :-( :-(
P.S. Acum numără până la 5, răsuflă adânc, calmează-te și apoi mai citește o dată, cu obiectivitate postarea mea. Și o să vezi că nu e absolut nimic în neregulă și blamabil în ce am scris. Am militat PENTRU unire. Așa ceva nu e rusofilie sau putinism punct. Asta dacă poți să fii obiectiv, ceea ce sincer mă îndoiesc....
2) Rău României au făcut MULȚI, foarte MULȚI. Matale nu ai ochi acuzatori decât pentru ruși. Nu știu ce traumă personală ai suferit matale în legătură cu ei, dar ceva ți s-a întâmplat, că altfel nu se explică. Deci da, rușii au făcut rău României. Dar rău au făcut și vechii romani dacilor, apoi poparele migratoare, apoi turcii, apoi austro-ungarii, apoi rușii, apoi germanii, apoi iar rușii etc Încă o dată, a-i vedea doar pe ruși și-n culcare și-n sculare, în timp ce răul din partea altora e neglijat (inclusiv răul indirect, de natură economică și administrativă, provenit AZI de la UNII stăpâni europeni neocoloniali precum Franța, Germania, Austria), indică un subiectivism extrem provenit, cum ziceam, dintr-o traumă personală. Dacă e așa, îmi pare rău pentru asta, dar mai departe nu puteți avea pretenția de obiectivitate.
Dar e clar.
Doi: este evident ca Rusia in general si Putin astazi nu au mopopolizat toate faptele rele de pe Pamant si nu sunt singurii care au facut rau Romaniei. E o mare diferenta in ceea ce au suferit romanii din partea rusilor si din partea altora. Voi publica un articol detaliat, destul de lung, pe aceasta tema.
Trei: Repet, armistitiu se va semna la linia de demarcatie ucraineano-chineza. Si, posibil ca razboiul sa dureze 10 ani sau mai mult
2) Într-adevăr e o mare diferență între ce au suferit românii din partea rușilor și din partea altora. În sensul că din partea altora au suferit mult mai mult. Dar repet, Dvs sunteți subiectiv la modul extrem. Dacă proveneați nu dintr-un spațiu dominat de ruși (precum suspectăm datorită numelui Dvs) ci din Ardeal, să zicem, atunci cel mai probabil ați fi avut boală pe unguri și austrieci, nu pe ruși. Rușii atunci nici n-ar fi intrat în discuție. Înțelegeți ce vreau să zic sau e prea complicat?
3) Mie sincer MI SE RUPE pe ce granițe se va semna armistițiul dintre Rusia și Ucraina. E războiul LOR, NU AL NOSTRU, NU AL MEU. Indiferent dacă Rusia se întoarce pe vechile granițe dinainte de 2014, sau dacă Ucraina e cucerită total, sau dacă linia de demarcație va fi undeva la mijloc, pentru mine e la fel de irelevant. Important e să SE TERMINE odată acest război stupid, care ne afectează într-un fel sau altul pe toți, fie și din considerente psihologice.... Dacă Dvs vreți ca Ucraina să cucerească Rusia și să ajungă la granița cu China (oare cum ar putea-o face, dar în sfârșit....) așa să fie, n-am nimic împotrivă :-) :-) Doar că să o cucerească naibii mai repede și cum ziceam, să se termine odată acest război stupid....
Eu tot sper că îmi înțelegeți poziția mea nuanțată, dar se pare că pentru Dvs nuanțele nu există, ci doar judecățile extremiste, cu barda, în alb și negru.....
Foaie verde de batista
Uite o teza putinista