Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Despre parizer, cu dragoste

Mama și bunica se țineau de banchetele acoperite cu scai maroniu și se bălăngăneau odată cu mașina care lua viraje strânse și dădea-n gropile din asfalt. Vorbeau despre mine. Oare și ieri făcusem pipi roșcat? (habar n-aveam, nu mă uitasem) ; o fi de la ce mâncasem cu o seară înainte? (ciulama de ciuperci) ; poate de la vizita la vară-mea care se îngălbenise ca o turtă (da, de la ea luasem). Pentru că era mijlocul anilor ´70 și nimeni nu știa cum arată Arsenie Boca iar brăduții odorizanți nu existau, oglinda retrovizoare nu avea nimic agățat de ea. Vedeam clar lumea prin parbriz, cum unii fugeau din calea ambulanței, alții stăteau pe margine și se uitau. Sirena urla, noi treceam pe roșu iar eu mă credeam important și deloc bolnav.

Ne apropiam de spital când a început să miroasă a salam. Nu am văzut când l-a scos, nici de unde, dar șoferul avea acum în mâna stângă volanul, pe care-l ținea cu degetul mic făcut cârlig și un sandviș. Mezelul tăiat gros ieșea din cele două felii de pâine ca o limbă Rolling Stones și tremura. A început să mănânce. Îi puteam vedea în oglindă ochii care se alungeau și se subțiau de plăcere în timp ce mușca; îi zvâcneau tâmplele iar vârfurile urechilor urcau și coborau. Mirosul apetisant de parizer băgat în pâinea aia caldă cu coajă maronie și troznitoare umplea Salvarea, iar mie-mi ploua-n gură. 

M-am răsucit brusc către mama să mă asigur că ia parte la vis - nimic, ea continua să vorbească cu bunica despre simptome, spital, regim. Niciuna nu băga-n seamă epifania, universul care se deschidea la jumătate de metru de noi. Atunci a fost pentru prima dată când am simțit cu-adevărat ce înseamnă poftă de mâncare. Tocmai aflasem, fără să-mi pot explica, că există o diferență mare între poftă și foame.

Aveam șapte ani.

Păstrez încă această amintire tandră - poate că de-asta, de câteva ori pe an, cumpăr și mănânc (întotdeauna singur, ce ciudățenie) pâine proaspătă și parizer înecat într-o băltoacă de muștar. Ce ocazie extraordinară ratează snobii de a ieși din bula în care trăiesc… Pentru că, să fim înțeleși, parizerul este disprețuit atât de ratații cu bani, acriturile alea cărunte care se închină la roaba cu Dom Perignon cât și de cei fără bani, filfizonii care vorbesc in vârful limbii, disprețuiesc tot ce nu e jazz în muzică și oftează des. Toți ăștia s-ar jura că n-au mâncat așa ceva niciodată dar îți răspund imediat, clipind a prietenie, dacă-i întrebi ”bro, da´ cuie ai fumat în Amsterdam?”. Hai sictir!

S-au făcut studii despre parizer. Că unde se face? Procesatorii zic că producția respectă normele internaționale, că e în conformitate cu bla-bla-bla… Nu m-ar mira dacă aș ști că terciul acela roz e frământat manual de imigranți clandestini plătiți cu ziua, care lucrează în trei schimburi, în hale rapid de demontat și de luat în spate. Că ce conține? În principiu carne (a se citi zgârciuri, șorici, cartilagii, vase de sânge, nervi și țesut conjunctiv) și ”aditivi”. Adică mai tot ce înseamnă element din Tabelul lui Mendeleev, conservanți suspecți, uraniu îmbogățit și ce a rămas din niște inconștienți care n-au plătit taxă de protecție după ce au fost dezosați mecanic și-apoi transformați în pastă, prin zdrobire în mojar cu pistilul. Ce se bea lângă? O halbă de bere, un lichior, o cană de lut plină cu vin de țară, un țoi cu prună? Cu ce merge?…Cu nimic (nu-i așa că e înduioșător?); pur și simplu nu intră nimic. Hai, apă, dar doar așa, dacă ești la prima întâlnire și vrei să impresionezi fata, altfel n-ai de ce să bei ceva după un parizer în doi.

Că e sau nu e toxic? Deși azi se trăiește mai bine, se moare mai mult și mai variat decât acum 50 de ani; oamenii mor din greșeală, din boală sau că așa vor. Din cauza junk-ului apar boli ale aparatului digestiv care ucid copii, tineri, adulți, bărbați și femei; da, știu toate astea. Și totuși, de ce sunt aproape fericit când mănânc parizer? De ce aș investi într-un documentar ”Despre parizer, cu dragoste” in lectura Marianei Zaharescu?

Eram de peste o săptămână internat în Spitalul Colentina. Analize, mâncare fără sare, măsurat temperatura de două ori pe zi. Nu știam să citesc încă, nu aveam voie să fac efort așa că tot ce puteam era să stau lungit în pat și să mă uit pe tavan; să îmi imaginez cum, atunci când voi ieși de acolo și voi putea să fac tot ce vreau, am să înfulec de unul singur un salam întreg - fixasem și locul, în gangul de pe Bulevardul Duca.

În timp ce scriu textul ăsta, mănânc parizer la sute de kilometri de gangul ăla - de altfel, spitalul și gangul sunt singurele lucruri care au mai rămas de-atunci. Și, preț de un sandviș, încă mai există acel copil de șapte ani.

Pe Mircea Radu îl puteți urmări și pe pagina sa de Facebook.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Corina check icon
    Variantă: cu roșii de grădină vara, în loc de muștar și cu pâine multicereale în loc de albă.
    • Like 0
  • interesant creierul lui mr : el vede doar 2 categorii de oameni care "dispretuiesc" parizerul. Cam asa e si universul lui... bicolor
    • Like 0
  • Cristi check icon
    Cica in Coreea de Nord se fabrica un parizer.. Sanatate curata, nu alta.
    • Like 0
  • Bravo! Man, ai scrisul frumos. Unul dintre cele mai misteaux articole pe care le-am citit ]n ultima vreme. Plec să-mi iau 200 gr de parizer, că muștar am!
    • Like 1
  • Dan Dinu Dan Dinu check icon
    Ani de zile ai ţinut emisiunea aia de toată jena, Din dragoste. Te alintai în ea ca un motan castrat pe trei sferturi. Rafinamentul pe care îl exhibi acum e martorul acuzării pentru prostituarea ta de atunci. Câtă vreme credeam că n-ai nimic la bilă, te priveam cu îngăduinţă. Acum, eşti acuzat pentru complicitate la crima de infantilizare şi imbecilizare a unei generaţii prin lăturile siropoase al căror manechin vorbitor erai. Ai făcut mai puţin rău decât Andreea Marin cu emisiunea ei, "Surprize surprize". Dar asta a fost şi a rămas Andreea Marin în forul ei interior : o gospodină cu televiziune în loc de bucătărie şi cu microfon în loc de tel. Cu care mesteca ifose şi emoţii contrafăcute, mai pline de E-uri decât parizerul ăla al dumitale. Atâta o ducea pe ea capul. Tu, în schimb, puteai ceva mai mult. Acum, te căzneşti să titrezi, să înnobilezi cocota de odinioară care, cu fiecare articol scris de tine strigă sus şi tare: "Sunt o doamnă! Sunt o doamnă respectabilă. ... ." Stai liniştit, să te mai uite lumea şi publică postum !

    Reproşurile astea le-am mai postat o dată, cam în aceeaşi formă, la o altă gâdilare de sine a acestui individ pe care, recunosc, nu îl agreez. Să mă scuze cititorii care îi apreciază gâdilăturile, mă rog, scrisul. Şi, apropo de parizer: greaţă! Pare apetisant la început, mulţumită E-urilor. Dar după, resimţi greaţă, resimţi neplăcerea cu care stomacul toceşte tabelul lui Mendeleev.
    • Like 5
    • @ Dan Dinu
      Domnule Dan Dinu, excelent.
      • Like 0
    • @ Dan Dinu
      Colea check icon
      Lasa atacurile de persoana pentru campania PSD. Iar pentru toti oamenii destepti care pomenesc Euri, acidul citric, carotenul, sunt Euri. se gasesc natural in legume si fructe. Da' tu nu manca, ca are Euri. Ca si cum unul s-ar plange ca mancarea contine metale. Aceeasi prostie. Pa.
      https://en.wikipedia.org/wiki/E_number#E300–E399_(antioxidants,_acidity_regulators)
      • Like 0
    • @ Colea
      Dan Dinu Dan Dinu check icon
      N-am atacat nicio "persoană", man.
      Am atacat un individ ale cărui leşinături televizate le socotesc la fel de dăunătoare ca parizerul dumitale din hârtie igienică. Nici nu spun că e prost. Nu e. E o lichea egolatră care se şterge la ... (să zicem la "egocentrism") cu admiratorii dumisale. Să fie sănătoşi!

      https://evz.ro/socant-parizer-din-hartie-igenica-la-o-fabrica-din-alba-autoritatile-ancheteaza-cazul-103.html

      Din partea mea eşti liber să înfuleci lături cu "nostalgie" şi să acuzi pe alţii de snobism că nu poftesc la troaca dumitale.

      Nu poţi pune semnul egal între acidul citric sintetic, cu care sunt îndopate unele alimente şi acidul citric natural conţinut de fructe.

      http://www.food-info.net/ro/qa/qa-fi13.htm
      • Like 0
  • Si ca sa se stie barbatii adevarati mananca parizerul pe ziar, altfel n-are nici un farmec si eventual intr-un loc non-conformist in aer liber pe banca bordura schela capota masinii iarba etc. Nu mai stim ce sa cumparam pentru ca sunt tot felul de oameni de stiinta care se joaca cu eprubete cu elemente cu amibe si molecule si care dau stiri ca daca mananci de-aia mori. Sau daca-ti face bine la ficat iti omoara inima, daca e bun pentru creier iti buleste articulatiile daca face bine la piele iti strica prostata si tot asa. De-aia cateodata e bine sa uiti de oamenii in halate albe si sa-ti faci pofta cu ce vrei si cu ce-ti place. Bunicii nostri au 70-80 ani mancand zi de zi fix ce interzic astia sa mananci si mai mult mancand cu placere.
    • Like 2
    • @ Magotu Enigmatic
      Difereau, un pic, mai mult, rețetele. Și in privința legumelor și fructelor sunt mari diferențe.
      • Like 0
  • Dorin check icon
    Parizer .Care parizer ?Poate otravă.Am cumpărat un baton de la un mare Market pentru pisicile străzii iar ele nici nu s-au atins de el.
    • Like 1
  • Parizerul de calitate este o raritate. Pentru cei care au posibilitatea le recomand parizerul de Cristurul Secuiesc. Veti renunta la orice delicatesa pentru acest parizer. Cu paine alba proaspata si un mustar adecvat este absolut demential!
    • Like 1
  • slab articol, nu inteleg de ce trebuie luati la misto toti cei care nu mananca sinistra pasta numita parizer... Ori am fite ori sunt un drogat(!?) daca nu mananc, tare logica!
    Te descurcai mai bine la "Din dragoste"....
    Pofta buna mai departe!
    • Like 0
  • Lăsând deoparte muștarul, care, în opinia mea, nu face decât să-i strice gustul, sunt total de acord cu autorul.
    • Like 0


Îți recomandăm

litoral 2021

Totul a pornit de la o simplă aluniță pe care o avea pe spate, din naștere. Mereu râdea cu părinții ei - era alunița după care o puteau recunoaște imediat, în cazul în care ar fi pierdut-o pe malul mării. (Foto: Rob Wilkinson / Alamy / Alamy / Profimedia)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Echipa de fericire

„Am tras de mine cât am putut și la 11 și 50 de minute știu că a venit pe lume Teodor. I-am auzit pentru prima dată glasul, l-am simțit pe pieptul meu, i-am văzut pielea, am știut că i s-a pus sângele în mișcare... că a venit pe lume, de fapt”- Alexandra povestește zâmbind cele mai intense 40 de minute din viața ei.

Citește mai mult

Silvia Demeter

Acel grajd avea să capete, în doi ani, o nouă funcțiune - living, dining și bucătărie în ceea ce avea să devină, prin măiestria arhitectei, reședința de vară a Prințului Charles. Totul cu un mesaj – păstrarea tradiției, salvarea patrimoniului arhitectural din zonele rurale ale României. Foto opiniatimisoarei.ro

Citește mai mult