1. Sunt țări în lumea asta care au început să reglementeze accesul minorilor la rețelele sociale. În Australia, de pildă, adolescenții până în 16 ani au acces interzis pe orice rețea socială.

În România, nu există centre dedicate minorilor delincvenți decât în trei județe: un centru rezidențial în Brașov și două centre de zi în Brăila și Dâmbovița. În restul județelor, copiii făptuitori sunt găzduiți în centre împreună cu copiii victimă

Noi românii avem, așa, o sensibilitate specială pentru infractori, greu de explicat rațional. Apoi ne mirăm că instanțele de judecată fac tot ce pot pentru a-i face scăpați. (Aproximativ 200 de persoane din Comuna Sânmihaiu Român au protestat zilele trecute în fața presupusei locuințe a autorul crimei de la Cenei, cerând să fie judecat și să plece din localitate/ foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu)

Trăisem 21 de luni împlinitoare, pline de iubire, de îmbrățișări, de plimbări și sute de ore petrecute în parc la joacă. Trăisem în același timp 21 de luni obositoare, cu puține ore de somn, cu o rutină împovărătoare, mai ales pentru mine, cu supărări între noi, părinții. Foto: Profimedia

„Stimați pasageri, în timp ce ne pregătim pentru decolare, vă rugăm să vă asigurați că toate dispozitivele electronice... sunt închise sau setate pe modul avion.” Acest anunț , un laitmotiv al călătoriilor aeriene, ne introduce într-o realitate paradoxală.

Știu că Universul se învârte acum pentru Trump... și totuși, aici, lângă noi, zeci de copii (despre aceștia am aflat, câți or mai fi fără să știm?)sunt ținuți în condiții inumane și nimeni nu face nimic. foto captura digi24

De cele mai multe ori, scufundarea în muncă si material este pentru părinte o surdină pentru propriile dureri din trecut, încă neclarificate. Foto: Dmitriy Shironosov/ Panthermedia/ Profimedia

Părinții sunt cei care aduc coerență sau haos în mediul de hrănire parental. Prin acțiunile lor, ei hotărăsc cât de ecologic este habitatul familial în care cresc copiii și cât de hrănitor este cocktail-ul de comportamente și valori pe care îl administrează prin educație și model personal. Această dimensiune este peste gene (epigenetic) și are potențialitatea de a face suprascriere pe echiparea naturală a copilului. Foto: Max4e Photo/ Alamy/ Profimedia

Iată 4 variante, fiecare dintre ele fiind, de fapt, modelul după care conținem sau eliberăm energia apelor vii, libere şi năvalnice ale primei copilării. Foto: Tatyana Tomsickova/ Alamy/ Profimedia

Principala problemă cu care se confruntă părintele căruia îi pasă este cea a frustrării ce se poate acumula în adolescent, confruntat cu un anturaj cu o mai mare libertate din partea familiei. Este frustrarea că prietenii lui pot ieși noaptea în oraș până la ore mici, frustrarea că amicul X are pachet de țigări cumpărat de propria mamă, că ceilalți pot merge în cluburi și la festivaluri fără nicio restricție. Este întrebarea „eu de ce nu, când toți ceilalți au voie?”. În atare situație, care provoacă o reală suferință, părintele ar trebui în primul rând să știe că există și anturaje care sunt altfel, copii care sunt altfel, la fel ca ai lui. Foto: Antonio Guillen Fernández/ Panthermedia/ Profimedia