Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Mai sunt câteva minute până fac cincizeci de ani. Nu mai sunt tânăr și niciodată n-am să mai fiu. Dar nu îmi mai este teamă de nimic

E un nou mijloc de noiembrie, e frig și burnițează fin ca de fiecare dată în perioada asta a anului. În cameră e întuneric iar undeva pe hol arde un bec chior; abia se văd treptele. Nu se aude decât scârțâitul întrerupt al peniței cu care scriu iar de jos, din bucătărie, vine un miros dulceag de pâine.

Când voi trece dincolo de miezul nopții voi intra în ziua mea; mai e puțin.

Voi face cincizeci de ani. Nu mai sunt tânăr. Și niciodată n-am să mai fiu. Dar am trăit, am văzut, am simțit fiecare minut din tot ce a fost - chiar și despre cele neînchipuite mi-am făcut o idee.

Știu cum sunt dorurile.

Îmi vin repetitiv, din ce în ce mai des, înainte de somn, scene din copilărie. Sunt imagini fără sonor, în altele se râde colorat și zgomotos. Îi am alături, la masă, pe toți ai mei și pe tanti A, aproape 80 de ani, prima ospătăriță cu școală din București - îl servise pe Constantin Tănase din care ținea minte cuplete întregi, plus pam-pam-ul ăla care sublinia poanta; era o femeie care încă scotea dopul cu tirbușonul dintr-o singură mișcare, circulară, bruscă și bărbătească. Ședea de fiecare dată lângă prietena ei de-aceeași vârstă, tanti B, franțuzită, se dădea cu parfum în păr, fuma cu portțigaret și moțăia după felul doi - se trezea când pocnea vreun dop; atunci întindea mâna spre pahar și miorlăia ça suffit. Familia mea de-atunci și marii singuri, prietenii adulți ai copilăriei mele, toți suntem strânși la masa din mijlocul camerei, pe care se mânca, se așezau sticle, scrumiere și cești de cafea întoarse, în întâlniri unde fiecare îi asculta amintirile celuilalt și toată lumea vorbea în același timp - nu știu cum făceau asta, dar se înțelegeau.

Toți viii ăștia sunt risipiți acum care prin cer, care pe sub pământuri. Datorită lor știu că a fi în Rai înseamnă să fii cu toți ai tăi, într-un timp care să nu fie întrerupt de reclame la nimicuri. Iar eu, Mircescu, copil așezat într-un colț, priveam la draperiile cu imprimeu oval în diferite nuanțe de ocru cum pendulau în bătaia vântului venit dinspre Bulevardul Duca. Simplu. Cald. Perfect. Așa arăta Universul.

Știu cum e moartea.

Am trecut prin chinul de dinaintea fiecărei vieți ce mi s-a luat. Îmi amintesc perfect fiecare zi în care vedeam cum se smulgea de la mine tot ce iubeam mai mult. Urma însingurarea, măsurată în ani. Și handicapul permanent pe care oricine îl cară cu sine după ce moartea i-a luat pe cineva drag.

Timpul vindecă orice - am auzit asta des. Nu-i adevărat, timpul nu vindecă nimic pentru că amintirile nu pleacă din nimeni, niciodată. Se poate trăi ca mort, umblând fără țintă și sens, o umbră care șterge zidurile pe lângă care trece. Am fost o umbră.

Dragostea. Da, știu cum e. Are un infinit de fețe. De stări. De profunzimi. Nu seamănă cu nimic din ce ai visat vreodată și din ce ai gândit treaz; singura legătură cu creierul e că imaginile pe care, zice-se, le vei plăsmui în ultimele clipe, vor fi despre iubire.

Una dintre acestea va fi cea de-acum câteva ore când am dansat cu copiii mei purtați pe brațe în timp ce mama lor stătea pe canapea, râzând a drag, cu gura până la urechi.

Cu Dumnezeu e cel mai simplu - dacă nu mi-am pierdut mințile până acum, prin toate câte am trecut, El trebuie să existe.

Mai sunt câteva minute până fac cincizeci de ani.

Nu mai sunt tânăr și niciodată n-am să mai fiu.

Dar nu îmi mai este teamă de nimic.

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Domnu Radu e un om grozav, dar l-a stricat perioada aia in care facea emisiunea Surprize Surprize. A devenit pasionat de femei foarte batrane:
    https://imgur.com/a/Ipe2qWD
    • Like 2
  • Dan Dinu Dan Dinu check icon
    Ani de zile ai ţinut emisiunea aia de tot c... jena, Din dragoste. Te alintai în ea ca un motan castrat pe trei sferturi. Rafinamentul pe care îl exhibi acum e martorul acuzării pentru prostituarea ta de atunci. Câtă vreme credeam că n-ai nimic la bilîă, te priveam cu îngăduinţă. Acum, eşti acuzat pentru complicitate la crima de infantilizare şi imbecilizare a unei generaţii prin lăturile siropoase al căror manechin vorbitor erai. Ai făcut mai puţin rău decât Andreea Marin cu emisiunea ei, "Surprize surprize". Dar asta a fost şi a rămas întotdeauna Andrea Marin în forul ei interior : o gospodină cu părul plin de bigudiuri şi ifose. Atâta o ducea pe ea capul. Tu, în schimb, puteai mult mai mult. Acum, te căzneşti să titrezi, să înnobilezi cocota de odinioară care, cu fiecare articol scris de tine strigă sus şi tare: "Sunt o doamnă! Sunt o doamnă respectabilă. ... ." Stai liniştit, să te mai uite lumea şi publică postum !
    • Like 4
  • Gresit. Asta cu nu o sa mai fiu tanar niciodata. Secretul e sa mori tanar. Cat mai tarziu posibil. Cred ca dumneavoastra o sa va iasa.
    • Like 2
  • Trist și frumos! Mulți ani buni înainte, ai trecut de vârsta tinereții, urmează cea dificilă, cea a maturității! Mai târzie puțin pentru tine dar asta e!....toți trecem prin asta, nimic nou sub soare, chiar plictisitor!
    • Like 0
  • mike mike check icon
    La multi ani! Vrem sa stim cum va fi si la 80 de ani. Apropo de cei dragi pe care i-am pierdut , se spune ca Dumnezeu doar ni i-a imprumutat si intr-o zi trebuie sa-i lasam sa plece.
    • Like 2
  • La multi ani! Frumoase ganduri pentru aceasta varsta. Sa fiti sanatos si sa va bucurati de fiecare clipa de viata impreuna cu familia.
    • Like 1
  • Sa fii sanatos! M-am regasit in scrierea ta!
    • Like 1
  • Da,amintirile nu se șterg dar avem norocul că se cern și rămân de obicei cele pozitive.Am lucrat aproape 50 ani cu copii și tineri și am avut ocazia să verific acest lucru.Am trăit vremuri când mulți dintre noi (poate cei mai mulți) a trebuit să rabde frig,foame și umilințe pentru a ieși din marea sărăcie dar peste ani am uitat de ele și am rămas cu bucuria reușitei.
    Dacă suntem credincioși și corecți trebuie ca generația care ne urmează să treacă peste acestea Constat însă ca aceasta se îndeplinește doar parțial iar vocile celor ce trec de 70 ani se aud mai rar și se au mai puțin în seamă și asta este un mare păcat al neamului.
    • Like 0
  • Multi ani fericiti in continuare . Abia incepe o noua etapa (am 62).
    • Like 0
  • Da. Scriem cu 'penita' in semi-intunericul casei noastre luminata de lampa cu gaz. Ce frumos si adevarat era odata Ion Creanga!
    • Like 0


Îți recomandăm

Nicolle Birta

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?). Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă. - Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Citește mai mult

Povestile Cristinei autografe

„Pe cerul albastru, într-o casă de nori mare și albă, trăiau șase norișori frați. Cinci dintre ei erau gri, iar unul era roz. Cei gri făceau mereu glume pe seama celui roz, pentru că era altfel. Nu numai că era roz, dar atunci când norișorii făceau ploaie, el nu putea să stoarcă nici măcar o picătură. Oricât de tare se străduia. Și toți norișorii râdeau de el...”

Citește mai mult

Eataly

„Am lucrat mulți ani pentru a alege mici furnizori excelenți din Sicilia, Sardinia, Calabria, din toate regiunile din Italia. Am reușit să conving furnizorii să producă mai mult, dar la același standard de calitate. Și să le scriu și spun povestea, să le creez noi ambalaje și tot programul tehnic pentru a face față birocrației. Acum avem 2.000 de furnizori, foarte, foarte mici”, spune Oscar Farinetti.

Citește mai mult