Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Despre trup și suflet în tenis

Simona Halep.

● Într-o viață de peste jumătate de veac în tenis, n-am văzut ceva asemănător cu ce i s-a întâmplat Simonei. Știu că există fractură de stres – Horia Tecău a avut așa ceva la laba piciorului – dar ruptură musculară de stres nu mi se părea posibilă. Adică, fără să faci vreo mișcare deosebită, fără sprint, frână sau șpagat, mergând sau stând pur și simplu pe teren, să plesnească mușchiul. Lacrimile, pe care i le-am văzut cu toții prima dată Simonei, le înțeleg – durerea e cruntă și a mai fost și uluiala, și sentimentul nedreptății: „Se poate, așa, din senin, fără să fac nimic?”.

Cauza care a dus la cedarea „din senin” a gambei Simonei cred că este enorma acumulare de eforturi din organismul acestei fete micuțe în decursul celor aproape 10 ani în care s-a menținut, cu o constanță ieșită din comun în istoria tenisului, în top 10 și top 5 mondial.

 A înfruntat mai mereu adversare mult mai înalte și mai puternice decât ea, a făcut față loviturilor ca din tun și meciurilor întinse pe ore întregi, a jucat mult, pentru că a atins de atâtea ori fazele finale ale turneelor. O mare jucătoare, cu un fizic asemănător, Justine Henin, a fost îngenuncheată de accidentări la 27 de ani. Firava și îndemânatica Agnieszka Radwanska a fost nevoită să abandoneze la 29 de ani. Nu ne rămâne decât să sperăm că spiritul Simonei Halep va reuși încă o dată să-i împingă trupul mai departe.

Nu pot să închei această însemnare despre Simona fără a mărturisi că m-a impresionat profund ce-a făcut marea campioană Angelique Kerber: n-a părăsit terenul decât în spatele Simonei dusă pe brațe, purtându-i termobagul.

●Tot aseară, am mai văzut o probă de tenis extraordinar, făcut cu un fizic mai degrabă fragil. Foarte tânărul italian Jannik Sinner a luptat de la egal la egal cu Rafael Nadal, pe zgura Romei. E de necrezut cum subțirelul Jannik reușește să țină raliuri lungi și dure cu ciocanul lui Thor, mânuit de superatletul Rafa. De la Roger Federer n-am mai văzut un jucător care să imprime mingii o asemenea accelerație, în regim de precizie, folosindu-se aproape exclusiv de forța adversarului și de un timing fantastic. Procentajul loviturilor soft spot în punct optim ale lui Jannik Sinner e poate cel mai mare din circuit. Și mai are și o maturitate sobră în joc care anunță un mare campion...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Cristian Păun - ASE

„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun

Citește mai mult

Educatie-

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult