Din 6 au rămas 5: Reducerile din administrație s-au blocat la cifrele reale și posturile „pe hârtie”. Guvernul Bolojan, prins între politicile pro-ciclice, populismul IMCA, rezistența la schimbare și lipsa criteriilor pentru restructurări

foto: Profimedia

Din 6 „pachețele” cu reforme ce le vor adoptate prin asumarea răspunderii au mai rămas 5.

„Pachețelul” 6, cel care e legat de restructurări și reduceri de cheltuieli în administrația publică, s-a blocat după ce premierul Bolojan a cerut cifre necosmetizate, reale, iar cei din coaliție s-au opus creșterii numărului de posturi tăiate.

Remodelarea Pachetului II în 6 „pachețele” a fost realizată cu scopul de a micșora probabilitatea „picării” la Curtea Constituțională a întregului vraf de modificări legislative. Dacă e respinsă una, măcar să treacă celelalte. 

Problematica restructurărilor din aparatul de stat e complexă. Din ce citim, ieri s-a blocat discuția pentru că cei din administrația locală și centrală încercau să-l „prostească” pe premier- adică taie 40 mii, dar aproape toate sunt posturi pe hârtie. De la ce ar trebui să plecăm:

1. Există o rezistență deosebită. Acesta este, contrar tuturor înjurăturilor, un comportament normal uman, acela de a bloca. Am trecut (în sensul de participat) prin valuri de restructurări în companii private- experiența este una traumatizantă din toate punctele de vedere. Iar prima tendință limpede a tuturor șefilor era să-i „pitească” pe oameni prin organigrame, să-și conserve posturi vacante pe hârtie, să taie cu greu din cele care existau chiar și numai în scheme, nu și ocupate fizic, să unească jumătăți de FTE -uri (full time equivalent) - ca să mai salveze cineva care în mod evident nu avea încărcare (de ce nu avea încărcare deși primea un salariu integral, aceasta e altă temă). Cum spuneam, e o atitudine normală- cine nu a trecut prin asta crede că procesul e unul facil. Nu e.

2. Unul din marile impedimente în astfel de restructurări este cine face propunerile de reduceri. Se întâmplă rareori ca persoanele care au decis lărgirea organigramelor și au patronat risipa să facă și restructurarea în mod voit responsabil, asumat. De obicei, ori o face altcineva, ori o realizează coordonatorul/ șeful/ executivul actual, dar cu „gardianul înarmat” (persoană care supraveghează) lângă. Nu vă așteptați ca partidele, care au tocat banii publici, care și-au pus oamenii peste tot la butoane, primarii care au angajat și crescut lefurile după bunul plac, să fie și în stare să reducă aceste cheltuieli, cu toate consecințele care vin de aici.

3. Lipsa criteriilor va stârni supărarea angajaților din mediul public. Cine, când, de ce, în ce mod, pe ce criterii decide care trebuie să rămână și care trebuie să plece. Temerea multora este că există un risc mare să plece singurii valabili de prin instituții și să rămână incompetenții, protejații partidelor, pilele diverșilor politicieni cu interese în instituții Nu am văzut din partea autorităților o listă de principii care se aplică în acest proces de restructurare ce vine acum sau va veni mai târziu în etape. Iar lipsa transparenței, lipsa unei grile aplicate vor stârni antipatie, revoltă, sentiment de răzbunare (inclusiv la vot).

Am comentat mult despre cât de adecvat / potrivit/ inspirat a fost ceea ce a făcut guvernarea Băsescu-Boc atunci când a anunțat, peste noapte, reducerea cu 25% a salariilor de la stat și pensiilor în plată.

Astăzi eu aș re-evalua măsura- dar e puțin probabil să mai poată fi hotărât ceva asemănător.

Marea întrebare este: tu ce-ai alege? Să ai veniturile mai mici cu 20-25% (deci o cădere clară a nivelului de trai) sau să fii dat afară și să fii nevoit să găsești un job cel puțin la fel de bine plătit la privat, pe timp de criză, când angajările sunt semi-înghețate?

Din păcate, aproape toate măsurile luate până acum și anunțate de acum încolo sunt pro-ciclice (adâncesc ciclul economic în care suntem).

Cu alte cuvinte, guvernul Ilie Bolojan ia măsuri pro-ciclice după ce alte guverne (Ciucă-Ciolacu) au luat tot măsuri pro-ciclice. 

Ilie Bolojan crește taxe și impozite, reglementează, restrânge, taie investiții, restructurează când economia e pe cădere cu o inflație enormă (probabilitatea unei recesiuni care va durea este foarte mare). Un alt risc este adus de faptul că toate aceste modificări sunt făcute pe repede înainte, fără dezbateri sănătoase, în adâncime și afectează mediul privat. 

Pe de altă parte, guvernele tăntălăilor veseli Ciucă-Ciolacu au crescut veniturile artificial, au pompat în consum, au impus plafonări, au creat deficite, s-au împrumutat, au angajat fără număr pe timp de creștere economică națională, regională, continentală, mondială. Ar fi trebuit să facă invers. Un om dat afară în perioada 2021-2024 era cu mult mai ușor de absorbit de piață decât un șomer astăzi. 

Cei din privat care-și freacă mâinile de bucurie că sunt concediați bugetarii ar trebui să aibă în vedere că un bugetar mai puțin = mai puțini bani = mai puține servicii și produse cumpărate din producția mediului privat (mâncare, restaurant, văruit în casă, vacanță etc).

Scriam cu alte ocazii că sistemul de stat a devenit, prin numărul imens de angajați, „too big to fail”- orice scuturătură mai zdravănă poate provoca unde de șoc în economie, cu procente pe minus la creșterea economică, dar și în procesul electoral (votul lor chiar contează, iar partidele știu asta).

Nu se poate vorbi la modul serios despre o restructurare adevărată a aparatului bugetar fără să dezbați despre reorganizarea administrativ-teritorială. 

Decenii la rând, niște politicieni mici, cu interese meschine, au evitat un subiect care ne face să pierdem pin toate conductele acestei rețele ciuruite: funcționăm după reforma lui Ceaușescu- or aceasta nu mai are nimic de-a face cu realitatea socială-culturală-economică-administrativă a României.

Discuțiile nu sunt decente și sunt lipsite de onestitate. Politicieni gen Adrian Câciu, care a fost la Finanțe (când „s-a greșit bugetul” și Fonduri Europene) țipă populist că de ce s-a scos impozitul IMCA de la multinaționale. Eu îi recomand acestui domn să meargă la o întreprindere mare, cum ar fi Continental de la Sibiu, să discute cu oamenii de acolo (majoritatea români) și să le spună de ce vor niște politicieni populiști să pună un impozit care poate provoca falimentul (și deci pierderea locurilor de muncă) unei fabrici care lucrează volume mari dar marje foarte, foarte mici. 

În astfel de cazuri (și sunt multe în economie) orice taxare a banilor rulați înseamnă faliment.

Un link lămuritor, cu analiză, cu cifre, despre administrație, aici.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp