Știrea că doamna Firea propune ca soluție la traficul din București gratuitatea transportului în comun mă consternează. Vă propun o analiză în speranța că există și alți concetățeni care ar lua în calcul variante alternative la pomana electorală. Aceste soluții pot deveni realitate doar dacă ele nu s-ar transforma într-o afacere de partid, după modelul bine știut.
Alternativele există și există banii pentru ele. Nu cred că vreunul dintre noi și-a permis vreodată luxul să nu plătească impozitul pe casă, mașină, înmatriculare, aer, apă și pe ce se mai poate plăti.
Deci primăriile au încasat. Acesta e argumentul zero.
Ca să pornim cu toții de la aceeași referință, vă invit să urmărim împreună acest clip, filmat în grabă pe 6 iunie 2016, în autobuzul 102, la orele prânzului.
Deși par dificil de corelat, toate lucrurile se leagă: de la corectitudinea mijloacelor de transport, la cea autorităților, până la creșterea calității vieții și a câștigului lunar al fiecărui cetățean în parte.
Am avut ocazia de a ajunge prin câteva locuri din Europa pe unde am observat detalii care ar schimba radical în bine mobilitatea, eficiența și respectul în București.
În Franța:
Transportul este absolut ireproșabil. Există în orașe de mărime medie puncte de schimb intermodale (PEM) care aduc în aceeași incintă autocarele interurbane, transportul feroviar, autobuzele din oraș și stație de taxi. Totul simplu, cu lifturi și piste, cu afișaje foarte clare și orare care se respectă.
Autobuzele, trenurile, tramvaiele sunt curățate zilnic și miros a proaspăt și a detergent. În autobuz se urcă doar pe la șofer, care verifică biletul sau încasează prețul unei călătorii. Biletul de autocar este sub forma unui card care se încarcă, iar cetățeanul așează cardul pe un cititor magnetic în fața șoferului.
Simplu, într-o secundă, o mini casă de marcat emite un bon fiscal.
Până și cele mai mici sătuce din creierii munților sunt unite printr-un autocar care circulă de 2 ori pe oră, la fel de curate ca acelea interurbane (ex. Isle-sur-la-Sorgue, în Provence-Alpes-Cote d`Azur, Franța).
În astfel de condiții, nu cred că ar sta cineva pe gânduri să circule cu transportul în comun. Este un transport high class şi accesibil în același timp.
În București, dată fiind delăsarea controlorilor și a șoferilor, cetățenii corecți împart aerul, încins vara şi îngheţat iarna, cu duhorile de tot felul și spațiul cu oameni ai străzii cărând saci cu gunoaie (video), unii pensionari care se îngrămădesc la orice oră pentru o stație, tineri-mâncători de seminţe şi pasionaţi de manele etc. Puţinii călători corecţi şi plătitori sunt obligaţi să suporte nesimţirea majorităţii sub privirile indiferente ale șoferilor şi controlorilor RATB. Nu-i de mirare că în aceste condiţii preferi să te baricadezi în mașina ta doar ca să scapi de murdărie și proastă creştere.
La capăt de linie CET Sud Vitan, controlorii care îşi fac apariţia în mod meteoric, dau cu cardul lor înainte să urce călătorii ca să apară pe raport că și-au făcut treaba. Pe traseu, controlorul vine direct la cei mai bine îmbrăcați, fiindcă ei sigur au bilet. Nici nu se mai obosește să-i întrebe și pe alții, fiindcă legislația e făcută pentru a fi încălcată sau răstălmăcită. Deși controlorul are autoritate să controleze biletul/plata acestuia, el nu are la îndemână și măsurile care să-i permită identificarea călătorului contravenient, recalcitrant care refuză să se legitimeze. Adică poate „să te roage frumos să plătești amenda”, dar dacă n-ai acte.…aia e. Dar poate să cheme pe cineva care are mijloace legale să o facă.
Și RATB este doar una din regiile autonome pe care o plătim de două ori, prin subvenție directă de la Consiliul General București, pentru că nu e în stare să devină productivă singură, și plătind și bilete pe călătorie.
În Italia:
La fel, transport ireproșabil care unește rapid până și sătuce de pe coasta Mediteranei (a se vedea trenul către Cinque Terre). În Veneția, transportul e bazat pe vaporetto, unde accesul se face cu un card preplătit. La fel, se urcă pe la șofer, se triază pasagerii și se păstrează ordinea.
Conexiunile între diferite mijloace de transport sunt rapide și intuitive. În plus, conform legii italiene, controlorul are grad de ofițer și poate efectua arestări dacă un călător vinovat devine agresiv sau refuză să ia act de contravenție. Regulamentul afișat în interiorul autobuzelor prevede reguli de igienă, staționare și comportament pentru călători. La drepturi egale, respect egal.
În Germania, la Dusseldorf
Încep prin a spune că știam cât e ceasul după cum trecea tramvaiul. Cu asta am spus tot.
Aceeași curățenie, simplitate în achitarea călătoriei, aceeași ordine și o atmosferă plăcută să călătorești.
În Portugalia sau Spania, ţări care nu se află în lista fruntaşă a UE, mijloacele de transport sunt curate, exacte şi, de multe ori, în staţii se află tablete electronice care îţi indică ce se întâmplă în trafic pentru a te ajuta să alegi cea mai bună alternativă. Am citit undeva - nu știu cât adevăr este în asta - că una dintre primele „indicaţii” pe care le-a dat Uniunea Sovietică proaspetelor republici comuniste a fost „transportul public să nu aibă orar exact”, ca oamenii să trăiască într-o nesiguranță. Dacă aşa a fost, atunci Bucureştiul a rămas lider în această privinţă. Aici este normal să treacă trei autobuze sau tramvaie unul după altul şi pe urmă să aştepţi fără speranţă să mai apară ceva. Aşteptarea aceasta trezeşte instinctele barbare dintre oameni care, disperaţi să ajungă undeva, sunt dispuşi, exact ca pe timpul Republicii Socialiste, să se calce în picioare pentru a urca. Oare cât de greu este, cu toate mijloacele tehnologice de control inventate sau perfecţionate între timp, să verifici plecarea şi frecvenţa mijloacelor de transport? În ţările menţionate există o bandă marcată pentru mijloacele de transport pe care nu circulă nimic altceva. În felul acesta, cetăţeanul poate ajunge rapid, liniştit şi în condiţii civilizate la locul de muncă sau la altă destinaţie. Pentru asta nu e nevoie de bani, e nevoie de o simplă decizie care, în plus, ar aduce bani la bugetul primăriei din amenzile impuse celor care sunt mai greu de convins cu vorbă bună.
Dar la capitolul transporturi, cel mai mult m-a impresionat metroul din Londra. Circulă cu o viteză amețitoare, până la 90 km/h, ceea ce înseamnă că parcurge distanța dintre 2 stații în 30 secunde. Am trăit asta. Intrarea se face cu o cartelă care intră într-o fantă a aparatului, se deschid 2 uși batante, călătorul se deplasează și primește cartela la capătul celălalt al aparatului. Sau există carduri NFC ca acelea de interfon. Fără bătaie de cap, apropii, treci și gata. Astfel, se elimină sacadarea generată de introducerea cartelei în aparat, validarea ei, retragerea de către călător, rotirea turnichetului etc.
Ar mai fi un detaliu tehnic de adaugat: în multe dintre statiile de metrou din Londra nu exista decât scari rulante lungi si rapide, câte 2 sau 3 pe sens, astfel toți călătorii ies in același ritm susținut. Fără chioșcuri, fără cozi, fără călcat pe bombeuri. Stand on the right, walk on the left.
La ore de vârf, personalul metroului nu își face unghiile și nu privește absent în zare, ci există angajați care dirijează fluxul uriaș de călători, se asigură că se pot închide ușile, apoi comunică conductorului că poate să plece. Și se mai asigură că se respectă regula Walk on the left, stand on the right. Mergi pe stânga, stationezi pe dreapta. La noi e alandala.
Și nu fiindcă Metrorexul n-ar avea oameni. Fiindcă tot veni vorba de Metrorex, mă bântuie o dilemă absurdă. Deși e regie autonomă, adică independentă, adică un agent economic care se administrează singur și ar trebui să fie interesat de eficientizare ca să încaseze mai mulți bani și să facă investiții, se pare că primește subvenții de la stat. Adică de la noi. Și mai plătim și bilet, pe deasupra. Ori una, ori alta.
Unde mai pui că Metrorex are niște tarife exorbitante pentru reclamă, bani provenind din nenumăratele chioşcuri apărute ca ciupercile peste tot şi care împiedică traficul celor cale plătesc călătoria. Oare unde se duc banii? Câţi angajaţi are de fapt? Avem casieri, persoane care verifică introducerea cartelelor plus un paznic cu care să mai schimbe o vorbă, paznici în metrou care nu reacţionează cînd cineva aruncă resturi pe jos sau se bat ca în sălbăticie, şase oameni care vin să schimbe un bec etc.
Semnalizarea la noi e execrabilă. Străzi întregi fără nume, fără număr, fără habar. La metrou, aceeași poveste.
Numai la Piața Romană am ratat metroul corect de câteva ori fiindcă panourile sunt puse pe niște pereți laterali unde nu înțelegi nimic. Nesugestive, neintuitive, nici în față, nici la dreapta, nici la stânga, nimic.
La intersecțiile de magistrale nu există nicio planificare a sosirilor, deși metroul nu rămâne blocat în trafic. Nu te poți baza pe nimic.
O chinuitoare intersectare de cozi pentru magistrala X sau Y, pentru chioșcul de covrigi, sau pentru cel cu fructe la suprapreț. Te calci pe bombeuri tu, care vrei să prinzi metroul, cu cel care vrea să prindă ultimul covrig cu cârnat.
Pierderea de timp la metrou mă costă 6.25 lei
Poți rata două metrouri consecutiv cu lejeritate și pierzi 20 minute. O treime dintr-o oră. O oră lucrată pe mine mă costă 18.75 lei (un meniul zilei la un restaurant middle class, sau o plăcintă uriașă de ”La Plăcinte”/aproape un abonament de 10 călătorii la metrou), adică pierderea de timp la metrou mă costă 6.25 lei. O înghețată mai de soi, o pâine, un kilogram de portocale sau 2 mititei/1,5 beri sau orice-i mai trece prin cap românului.
Asta înseamnă pentru mine bani mai puțini în buzunarul meu, contribuții fiscale mai puține către stat, frustrare mai multă și productivitate mai scăzută pentru mine.
La capetele de magistrală Dristor 2 cu Dristor 1 este plin de chioșcuri peste tot, dar nu există o tabelă mare să arate simultan plecările și sosirile din ambele guri de metrou, ca să știi ce variante ai. Tabelele apar abia după ce mergi spre una sau cealaltă, dar n-ai de ales înainte. O chinuitoare intersectare de cozi pentru magistrala X sau Y, pentru chioșcul de covrigi, sau pentru cel cu fructe la suprapreț. Te calci pe bombeuri tu, care vrei să prinzi metroul, cu cel care vrea să prindă ultimul covrig cu cârnat.
Chioșcurile de ace, brice și „crăpelniță” (mâncare la metrou) nu prea există în Occident. Poate doar unul de ziare.
La Victoriei, unde e om pe om la orele 7-9 și 16-19, sunt chioșcuri peste chioșcuri, cozi de călători care schimbă magistrala care se intersectează cu cozile călătorilor flămânzi în căutare de merdenele. N-am nimic cu preparatele, doar că nu e locul lor acolo. Arată ca bazarul din Ierusalim: vânzoleală, călcat în picioare, miros și înghesuială. Și la Ierusalim am ajuns. Bazarul seamănă foarte bine cu Bucureștiul.
Dacă Metrorexul se preface atât de sărac încât are nevoie de comisioane din reclamă, atunci poate ar trebui să vedem ce fac cei 3000 de angajați ai săi. Frecvent observ 3 angajați cărând câte o cutiuță cu scule. Sau 2 stau de vorbă și unul ţine o mătură din inventar.
Este rețeaua interdependentă de servicii care-i generează cetățeanului mai mult timp, mai multă viteză, mai multă încredere că-și atinge obiectivele în 24 de ore. Și asta reduce frustrarea, crește creativitatea antreprenorială și calitatea serviciilor/produselor
Oare unde să fie problema?
Și, ca să închei, conductorii de metrou care fac opriri între stații ca să-și pescuiască colegii amețiti sau leneși, că ferească sfântul să se deplaseze ei 50 de metri ca să urce în vagon cu toți călătorii. Și asta inclusiv la ore de vârf. Sau care pun frâne bruşte la capăt de muşti cu dinţii de bară. Poate lumea nu ştie, dar în subteran nu există animale care sar brusc în faţa metroului, nici alte metrouri care iau faţa.
M-am întrebat cu ciudă și obidă care e factorul care determină valoarea muncii unui om în funcție de societatea în care trăiește?
Este rețeaua interdependentă de servicii care-i generează cetățeanului mai mult timp, mai multă viteză, mai multă încredere că-și atinge obiectivele în 24 de ore. Și asta reduce frustrarea, crește creativitatea antreprenorială și calitatea serviciilor/produselor pe care el, micul și marele întreprinzător le oferă, iar angajatul are și el aceleași beneficii rezultând din asta.
„La noi”, însă, inițiativa antreprenorială este secătuită de birocrație, instabilitate legislativă, degringoladă fiscală (se fac erate la Codul Fiscal de zeci de ori pe an), ceea ce denotă ”habarnism” și lipsă de plan la nivel înalt. Atunci când nu vorbim despre moguli și barter cu statul.
Astfel, prin comparație cu timpul în plus (dar la fel de productiv) câștigat de vestici, românul lucrează mai mult, mai greu și e plătit mai prost.
Și mai e și tărăgănat cu tot felul de hârtii de colo-colo.
Ce-am aşteptat în toţi aceşti ani de la primarii care s-au perindat pe la conducerea capitalei și sectoarelor? Ei bine, nu o călătorie mai ieftină, ci un mijloc de transport mai rapid şi mai civilizat (curat şi regulat). Să te poți baza pe el, nu să stai ca o oaie nedumerită în ploaie. Am așteptat şi sperat pînă acum, când vine d-na Firea şi ne spulberă orice speranţă.
Cu alte cuvinte, doamna Firea ne păstrează în aceeași mizerie dezorganizată și ”puturoasă”, dar ne-o dă gratis. Câtă mărinimie!
În loc de un transport în comun care să tindă spre cel european, ne flutură prin faţa ochilor proiectul de factură comunistă – transport gratuit pentru toţi. Stimată doamnă, el oricum este, în realitate, gratuit pentru marea majoritate a celor care urcă. Doar conștiința sau frica te fac să plătești bilet. Iar a doua lipsește cu desăvârșire în condițiile date. Noi, fraierii care plătim, eram dispuşi să plătim mai mult pentru a dispune de condiţii civilizate.
Matematic lucrurile arată așa, Bilet+Control cu Poliție/Jandarmerie+Amendă+îmbunătățirea serviciului de transport=Experiență decentă de călător și calitatea serviciului.
Cu alte cuvinte, doamna Firea ne păstrează în aceeași mizerie dezorganizată și „puturoasă”, dar ne-o dă gratis. Câtă mărinimie!
Mesaj către doamna Firea: Bănuiesc ca singurul contact pe care l-aţi avut cu acest tip de transport a fost atunci când aţi urcat într-un autobuz ca să scoateţi o poză electorală. Dacă aţi fi alături de bucureștenii obişnuiţi pentru care o călătorie prin minunata noastră urbe este un calvar zilnic și inevitabil, aţi fi înțeles ceva.
Vă provoc, în spiritul pe care l-ați lansat la Digi24, să mergeți dimineața incognito (fără machiaj, fără coafură, fără vestimentația office) la capetele lui 135 de la Vitan sau Pipera, să verificați dacă programul RATB de pe site corespunde cu realitatea. Să constatați că orarul mijloacelor de transport nici măcar nu există afișat undeva, darămite să mai fie și respectat.
Să observați cum stau de vorbă șoferii la capăt, mai ales cei de pe liniile cu frecvență rară și cu capete la periferia orașului. Să urcați într-un 135 sau 123 și să coborâți la jumătatea traseului la oră de vârf. Să verificați după ceas cât timp rămâne traseul gol până la următorul autobuz.
Să observați cu cât chef și acribie controlează purtătorii de vestă albastră și cum ridică din umeri când un călător n-are bilet. Să circulați cu autobuzul 102 la orele dimineții de luni până vineri și să vedeți cât e de confortabil să te strecori printre saci împuțiți cu doze de bere, vânzători ambulanți (fără autorizație, dar cu ajutor social). Dacă nu recunoașteți scena, vă invit să urmăriți videoclipul de mai sus. E filmat pe 6 iunie 2016 în autobuzul 102, la orele prânzului. Dar cum vă strecurați printre miros, doamna Firea?
Dacă circulați cu tramvaiele 27, 23 sau 40, e valabilă aceeași poveste, doar că se adaugă un factor nou: „zdrunco-masajul” cauzat de denivelarea liniilor și vechimea vagoanelor. Îl veți simți cu siguranță pe relația Dristor-Trapezului și nu numai. Doar întrebați călătorii. Plus aspectele menționate mai sus la categoria autobuze.
La final, vă provoc să răspundeți la întrebarea: dumneavoastră ați mai călători cu autobuzul/tramvaiul/metroul din București vreodată în viața asta, doamna Firea?
Îmi doresc să vă deranjeze foarte mult ce vă spun. Atât de mult, încât să schimbați ceva.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Asta e mare noastră revoluție ”Colectiv”? Am devenit mai egoiști decât eram? Păi nu asta era problema? Că ne vedem toți de mica noastră bulă? Pentru ce? Pentru 6lei?
Îl arătăm cu degetul pe Trump și facem fix ca el. Ia încercă să ceri de la Firea o soluție pentru acest om, nu pentru tine. Sau nu ți-a trecut prin minte că este un om?
Ia încearcă să le demontezi populismul arâtând că ție chiar îți pasă. Dar stai, ție îți pasă doar de acei 6 lei ai tăi. Nu văd diferențe între tine și un bugetar. Ei cer bani pentru propria persoană, tu ceri bani și beneficii pentru propria persoană.
Dacă tu crezi că ești diferit de Ponta, Firea sau Dragnea, zic să te uiți mai bine înăuntru. Nu în afară. Că în afară e ușor să construiești ziduri. Zic să-l vezi și pe Celălalt că altfel rămâi fără sine.
The self cannot be self without other selves.
(Poate folosești google să înveți cine și de ce a zis asta).
PS: E un Trump în fiecare. Și zic să-l scoatem cât mai repede.
La noi la Sibiu se respecta 99% orarul.
Dar in general sunt de acord cu ideea articolului
Cum și-a permis sa vina cu asemenea pomana?
Trebuia sa facă voluntariat la spalat autobuzele. Nu știați ca cei de la PSD le-au murdărit? Rușine! ...problema este ca vrem o "țara" ca afara", dar sa nu facem NIMIC!
Pardon, vrem sa comentam/înfieram/arătam cu degetul!
Constatari si comparati pertinente, felicitari. Sunt convins ca cele semnalate de Dumneavoastra, nu se regasesc in rapoartele de activitate, a celor care au atributi de indrumare si control a celor doua principale societati, (numai real comerciale nu sunt) care oficial au obiectul de activitate, transportul in comun din Bucuresti.