Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

GENERAȚIA B. Doi tineri fac afaceri de 7.000 euro pe lună vânzând bagels corporatiștilor din Pipera

Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.

Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.

Doi tineri din Râmnicu Vâlcea - Alexandru Petrescu (26 ani) și Ionuț Rusu (25 de ani) - au studiat marketing și management în Danemarca. Acum fac afaceri de 6.000-7.000 de euro pe lună vânzând bagels– un produs de brutărie - și bagelwich-uri (sandwich-uri din bagels, cu somon, prosciutto sau cotlet afumat) corporatiștilor din Pipera. Totul într-o rulotă „funky” - rulota Sunday Bagels and Coffee.

Totul a început în 2013, când Alex și Ionuț, care studiaseră marketing și management în Danemarca, s-au gândit să înceapă o afacere pentru a aplica tot ceea ce învățaseră.

„După liceu noi am studiat în afară și aveam numai experiență de studiu, ca să zic așa. Nu eram specializați în nimic. Doar în marketing și management. Dorința noastră era să învățăm făcând”, spune Alex, care are și un Master în inovație, strategie și antreprenoriat în Franța.

S-au gândit să-și deschidă un business în care să câștige know-how cât de cât repede, să aibă un cost inițial relativ mic, pentru că era primul lor business și nu voiau să-și asume riscuri prea mari. 

Au început să cerceteze ce industrii merg în România, și care nu. Și-au pus pe hârtie 30 de idei de business, „unele mai complicate decât altele”. Industria panificației era singura care crescuse în România chiar și pe perioada crizei, iar know-how-ul se obține relativ ușor.

Inițial s-au gândit la o boulangerie, dar acolo este mai complicat, e nevoie de un patiser priceput. Apoi au ajuns la bagels.

„Amândoi interacționasem cu bagels, eu am locuit în Statele Unite în liceu. Dar am interacționat cu bagels și în Danemarca și când am făcut un semestru în Canada, în Montreal. Am zis că e un produs în jurul căruia putem să construim un brand. Noi asta am învățat la școală, să construim un brand”, povestește Alex.   

Se întâmpla prin aprilie 2013. Luna următoare și-au înființat firma - Biz Manifesto SRL-D – fără să aplice pentru fondurile pe care statul le acordă pentru astfel de firme. Primul magazin – bagel shop – l-au deschis după fix un an.

Investiția inițială a fost de 23.000 de euro. „În industria restaurantelor, și nu numai, această sumă nu este una foarte mare pentru o investiție inițială. Noi am ajuns la 23.000 euro cu tot felul de greșeli și lucruri pe care a trebuit să le refacem”.

„Băieți, voi vreți să faceți din ea elicopter, eu elicopter vă fac!”

Prima dată s-au gândit la un restaurant, cu mai multe locuri. Ideea presupunea însă o investiție inițială de peste 50.000 de euro, prea mare față de bugetul lor.

După ce au stat de vorbă, la Impact Hub București, cu întreprinzători cu experiență și și-au testat fiecare idee nouă cu oameni de afaceri de acolo, au ajuns la concluzia că vor face o „rulotă funky, nici fixă, nici mobilă”.

„La Impact Hub am dat de antreprenori cu experiență. Eu scrisesem o dizertație despre crowdfunding ( tehnică de finanțare a proiectelor folosind resurse online, n.n.) - și așa am cunoscut multă lume de la hub. Noi am testat fiecare idee cu oameni de la hub, care aveau experiență. Când ne vedea o idee, stăteam cu cineva de vorbă, îi spuneam, <<uite, cam asta vrem să facem, cum ți se pare?>>. Am adunat toate părerile și ne-am dat seama că ideea noastră era un pic cam riscantă”, își amintește el.

Veneau cu un produs nou pe piață, nu știau ce piață există pentru bagel. Astfel că de la ideea unui spațiu mare au ajuns la o rulotă, care era o alternativă la o locație fixă. În loc să plătească 2.000 de euro pe lună chirie într-un imobil în Pipera, au ales, pentru același vad, să aibă propria locație, care în plus este una aparte.  

„Rulota, atunci când am luat-o, era precum o cutie cu două roți. Am modificat-o. A fost o aventură, una din primele lecții de business. Noi am dat 2.000 de euro pe ea, ne-am gândit să fie mai low cost. Am început să facem modificări pe ea cu un „’nea”, ‘Nea Auraș, din Câmpina. De la el am cumpărat-o și el a zis, <<băi, băieți, hai că eu pot să vă fac. Voi vreți să faceți din ea elicopter, eu elicopter vă fac!>>. Noi nu eram niște oameni foarte tehnici, niște meșteri. Ne-am zis <<uite, domnul știe ce face>>. Nu ne-am uitat la faptul că el nu avea cum să o facă, în atelierul lui”, își amintește Alex.

Meșterul le-a spus că modificarea rulotei va fi finalizată într-o lună. A fost gata în aproape 4 luni, iar produsul final a fost unul pe care au fost nevoiți să îl „dărâme” cu totul. Aveau să o ia de la capăt, în București.

„Ne-a livrat o rulotă cu o tablă ondulată, strâmbă, nici nu știam ce să facem. Am adus-o până la urmă la București, cu peripeții, că nu știam dacă ține până la București. Am aflat că era mai grea decât era legal, ne-am dus cu ea la RAR, cei de la RAR ne-au zis <<băieți, scoateți-o de aici, că nu e ok>>. Acoperișul rulotei este acum un semicerc. Atunci era un semicerc decupat de un copil mic cu mâna ruptă, cam așa arăta”.

Până la urmă au apelat la o firmă de construcții din București care le-a refăcut toată rulota. A mai durat vreo două luni.

În loc să îi coste 6.000 de euro i-a costat aproape 10.000 de euro. „Cam acesta este prețul pe care ar fi trebuit să îl plătim din start, dacă ne luam o rulotă bună, și nu mai pierdeam atât timp. Timpul ne-a costat cel mai mult, a fost și o lecție de business”.

Bagels făcut în cuptorul de acasă

Au început cu bagels făcuți în cuptorul de acasă.

Își amintește că erau foarte mulțumiți de cum le ieșeau. Apoi au început să îi testeze. S-au dus cu ei la un campionat de squash. „Acolo era un român care a locuit 20 de ani în New York, cel mai celebru oraș din lume în materie de bagel. Când a gustat din bagel-ii noștri a zis că sunt <<cam de nota patru>>. Ne-am hotărât atunci să mergem în New York să învățăm să facem bagel cum trebuie”.

Au stat o săptămână Manhattan, timp în care au mâncat la toate bagel shop-urile premiate pe TripAdvisor, cel mai mare site de turism. „Am mâncat câte doi- trei pe zi. Nu am mai mâncat în viața mea niciodată atât de multă pâine, dar măcar după săptămâna aia știam cum trebuie să fie la gust un bagel”.

La sfârșitul excursiei de documentare s-au dus la Kosher Culinary Arts, o școală de arte culinare, într-un cartier evreiesc din Brooklyn, unde au participat la un workshop despre bagels, care sunt la bază un produs evreiesc. Acolo au învățat rețeta pe care au preluat-o și s-au întors cu ea în România.

Estimează că investiția totală se ridică în prezent la peste 35.000 de euro. În ultimele luni au avut un proft operațional. Cea mai mare comandă a sărit de 2.000-2.500 de lei.

Principalele probleme ale unui întreprinzător cu startup

• „Atunci când ai un startup, întreaga construcție este una foarte instabilă. Parcă totul se strică undeva și tu trebuie să repari peste tot. Pui puțin scotch să mai țină, te duci în cealaltă parte, iar s-a stricat și fugi dintr-o parte în alta să o faci să stea locului. Când faci chestii de micromanagement este greu să te gândești expansiv, pentru că ești prins cu chestiile astea mici, să faci să funcționeze afacerea. Aceasta mi se pare că e principala problemă a micului întreprinzător. Trebuie să facă mult micromanagement la început și uneori acest lucru îi ia din viziunea expansivă”

• „Mai specific, problema micului întreprinzător în domeniul restaurantelor din România este lipsa resurselor umane. La noi salariul de început e același cu care începe și la McDonald's sau KFC, 1.100 de lei minim. Intrăm pe platforme bestjobs, ejobs. Chemăm, să spunem, 30 de candidați, care confirmă că mâine la ora 12.00 vor veni la interviu. Din cei 30 cred că vin unul sau doi. Și nici aceia nu sunt ceea ce ne-am dori. Și nu e doar la noi problema. Absolut toate persoanele din industria asta cu care am vorbit au spus că au exact aceeași problemă. Vorbim și de restaurante mari. Nu vin oamenii la interviu. În străinătate e bătaie pe orice loc de muncă. E mai mare cererea de lucrători decât oferta”

La început au fost doar Alex și Ionuț, care făceau și vindeau bagels și cafea. Nu orice cafea, pentru că amândoi au urmat cursuri de barista. Acum au patru angajați. Primul lor angajat, Anca, venit la două luni după ce au început afacerea, este în prezent asociat în afacere. Anca a lucrat în Barcelona, are experiență în managementul restaurantelor si un master in Business Administration. Ionuț Rusu s-a mutat în Danemarca din aprilie anul asta.

De ce Pipera? „Bagel este un produs pentru corporatiști. Am vrut să îl punem cât mai aproape de birouri. Ne-am fi dus și în Piața Victoriei, dacă am fi găsit teren pentru amplasarea rulotei”.

Taxa la primărie, cât pentru un restaurant cu 50 de locuri. „Plătim la primărie taxă de 3.000 de lei pe an - taxa de restaurant. Deși este o rulotă cu câteva locuri, e aceeași taxă pe care o plătește și un restaurant cu 50 de locuri.

Despre stat. „În cel mai bun caz statul este neutru. Și dacă nu e neutru, te încurcă un pic. Când plătești taxele ar trebui să te simți protejat și că statul face ceva să te ajute. Dar nu mă plâng nici de asta prea tare, nu am interacționat prea mult cu autoritățile.”

Cum se văd peste doi ani. „ Peste doi ani ne vedem cu mai multe locații. Nu știu dacă în rulote sau într-un imobil. Și cu cel puțin o rulotă mobilă, să putem merge și la evenimente”. În doi ani speră să mai aibă și un magazin în alt oraș. Visează chiar un magazin în Aeroportul Internațional Henri Coandă.  

„Ni s-a arătat că suntem vulnerabili”

Diverse autorități venite în control la rulotă au ținut să le arate că sunt vulnerabili.

„Ni s-a arătat că suntem vulnerabili. S-a pus des accentul că putem fi prinși oricând cu ceva. Pentru că așa e legea. Dar noi am fost în regulă cu totul și nu a trebuit să plătim amendă sau să dăm vreo șpagă”, spune Alex Petrescu.

Bagel cu somon sau cu cotlet afumat

Bagel cu somon, cel cu cotlet afumat de porc sunt printre cele mai căutate. La fel și cel cu ou și bacon. Alex se mândrește cu bagel cu unt de arahide și jeleu, care nu este deocamdată atât de popular, dar untul de arahide este preparat chiar de el. Cine nu are drum prin Pipera, își poate pune bagel în coș pe website. Prețurile variază între 7 și 11 lei.

Sfaturi de la Alexandru Petrescu pentru cei ce vor să deschidă o afacere

- Domeniul HORECA necesită multă atenție și mult timp petrecut în afacere. Există riscul de „work a lot in the business and not on the business”. Trebuie să fie atent să nu facă chestia asta prea mult timp.

- Nu aduce mulți bani, dar aduce vizibilitate. Se vorbea repede despre noi, chiar dacă nu avem un business mare. Aduce multă satisfacție pentru că interacționezi des cu clienții și vezi satisfacția lor.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Buna ziua ,
    Am citit cu mare interes articolul despre reusita voastra si nu m-am putut abtine sa nu va scriu pentru a va intreba daca exista o franciza pe care as putea sa o cumpar sau daca nu ati fi interesati de o asociere in Timisoara. Acum stau sa ma gandesc daca acest comentariu ajunge la voi sau doar in redactie dar.......totusi incerc. Multumesc anticipat pentru un eventual raspuns, oricare ar fi el. M O
    • Like 0
  • check icon
    Intrebare: acest articol a fost scris prin august-parca... de ce a fost reluat? Si de ce apar postarile ca si cum ar fi de ieri?

    Bug-uri sau malware pe server?!
    • Like 0
  • ...si completez, fiul meu a studiat ceea ce si-a dorit de cand avea vreo zece ani, arte plastice, design, animatie! A terminat si master in Comunicatii vizuale, a studiat mult si a facut work-uri nenumarate! Acum nu ar dori o rulota, ar vrea sa faca ceea ce a invatat de vreo 15 ani.....
    • Like 1
  • Cand esti f. tanar orice e posibil! Bravo acestor tineri, au inceput propria afacere cu elan, dar inteleg si cu niste bani, de la parinti!Nu inteleg de ce trebuiau asemenea studii si mastere, platite de catre parinti, banuiesc, ca sa-si deschida o afacere intr-o rulota!¡!!!! Dar, repet, tineretea spune cuvantul, alaturi de niste bani..
    • Like 1
  • check icon
    Prea puține studii pentru o asemenea afacere! Prea puține! Autoarea de fapt, a vrut să laude grataragiii din piețe şi marii fabricanți de covrigi de Buzău, dar cum nu-şi putea umple gura cu cuvinte de genul corporatişti, multinaționale sau generația b, a trecut la planul de rezervă, că doar nu era să scrie despre băiatul ăla care vinde shaorma cu de toate în gura metroului la BIG Berceni! Ăla prostul nu a investit o căruță de bani şi nici nu a studiat pe la dracu'n praznic! "Ce a scos din voi apusul, cănd nimic nu e de scos?"
    Simt o silă ...
    • Like 1
  • Da, felicitari pentru entuziasm si perseverenta. Dar dincolo de povestea frumoasa sta realitatea. 2 tineri au facut afacerea pentru ca au reusit sa investeasca 35.000 euro. Si s-au plimbat la New York , au mancat la toate locatiile si au facut si un minicurs acolo. Cu 35.000 pornire si know-how de la sursa poti face nenumarate mici afaceri care sa vanda de 7000 euro/luna ( venituri, nu profit). Nu intreprinzatori tineri cu vointa nu avem, 35.000 si documentari in strainatate le lipsesc.
    • Like 2
  • Vad ca luat-o si Republica pe urmele veteranilor in titluri senzationaliste precum zf si business magazin. De acord cu mare parte din articol dar nu ne explica cum fac ei 7.000 de euro pe luna. Poate suma reprezinta veniturile, din care se scad taxe, salarii, materie prima, etc, astfel incat la final sigur nu "fac" 7000 de euro, ci mult mai putin. Profitul nu este egal cu venitul.
    • Like 2
  • " Mai specific, problema micului întreprinzător în domeniul restaurantelor din România este lipsa resurselor umane. La noi salariul de început e același cu care începe și la McDonald's sau KFC, 1.100 de lei minim. Intrăm pe platforme bestjobs, ejobs. Chemăm, să spunem, 30 de candidați, care confirmă că mâine la ora 12.00 vor veni la interviu. Din cei 30 cred că vin unul sau doi. Și nici aceia nu sunt ceea ce ne-am dori. "

    Ok, 30 de candidati din cate CV-uri postate??? 300, 3000? Eu nu cred ca-s cerinte prea ridicate (ar fi si culmea, dar ma astept la orice in tara asta), insa totusi, citind statisticile de pe site-urile de recrutare, eu observ ca-s mai multi oameni fara loc de munca decat oferta de locuri de munca, deci cam dau chix in acel raport din articol. Evident, nu toti care aplica sunt fara loc de munca, poate au deja unul, dar vor sa si-l schimbe.

    Intelegeti voi ideea....
    • Like 2
    • @ Stelicapopescu
      check icon
      Sa stii, Stelica, ce au scris baietii astia e adevarat; Nu-ti vine nimeni la interviu daca nu le spui, eventual inainte, cam cati bani ii dai; Si- mai mult- f f adevarat- nici cei care-si trimit CV-ul nu se prezinta; Acum ceva timp am avut nevoie de o asistenta de director pentru o lumtinationala ( deci- nu vorbim despre mici vanzatori); Cerintele erau pe masura ( dar si banii si privilegiile deasemenea); Au venit cam 70-75 % din cele care si-au trimis CV-ul; In plus- desi scria negru pe alb- care erau pretentiile ( nici nu erau absurde) nu prea se "incadrau" nici cele ramase; S-au simtit jugnite cand le-am dat test de scriere dupa dictare, in limba romana; Evident...unele...greseli cu carul;
      Acum- de o luna- caut niste colaboratori - pe proeicte scurte; Cer doar sa stie sa faca niste teste de mistery shopper; ( asta inseamna sa le explic ce au de intrebat si sa bifeze intr-un tabel- ca la prosti); Nu a venit niciunul ( desi- pentru 1000 de lei- pentru 4 ore pe zi- lucrand "remote" mi se pare "jignitor" de bine);
      • Like 1
    • @
      Nu ma chemi si pe mine?
      • Like 0
    • @ Luminita Ciocazan
      check icon
      Luminita, proiectul in cauza a fost inchis deja de o luna. Pentru colaborari insa, desigur ca as avea.nevoie de oameni pe care sa ma bazez. Vedem. Ai adresa mea de mail si nu te costa nimic (mai putin un pic de timp) sa-mi trimiti un cv scurt. Oricum nu apreciez 30 de facultati ci mai ales aplicabilitatea celor aflate in facultate. Acum e pe sfarsit de an si nu am nimic deschis, dar daca s-o ivi si am nevoie de ce stii tu sa faci - cu placere!
      • Like 0
  • Pai poate platiti prea putin, v-ati gandit la asta? Pt ce ai accepta un salariu din care nu-ti poti plati nici chiria, intr-un domeniu in care oricum nu-ti foloseste experienta? Ca majoritatea celor care vin in orase mari nu vor totusi sa fie vanzatori sau chelneri. Daca accepta un salariu mic o fac pt a castiga experienta in domeniul in care ii intereseaza. Daca totusi nu au de ales, si trebuie sa accepte un salariu mic, sa stiti ca e mai bine la un KFC aflat in oras, decat la un butic aflat in Pipera, unde tre sa mai schimbi si 5 mijloace de transport sa ajungi. Deci nu va mirati ca nu va vin oamenii, daca ii platiti la fel ca la KFC (adica tot prost platiti), dar mai trebuie sa-si piarda si jumate de zi pe drum, ca sa va mearga voua afacerea.
    Fara suparare, dar cand spuneti ca in afara e bataie pe posturile alea, spuneti si cat se plateste in afara?
    • Like 2
    • @ Stefan Adrian
      Nu mai spun de faptul ca sunt locuri de munca mult mai bine platite decat sa stai in rulota aceea. Cel putin unele magazine de haine din mall-uri.
      • Like 0
  • Da felicitari☺☺☺
    noi care platim taxe sa schimbam
    oare sintem putini.⌛☺
    • Like 0


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult