Acesta este tributul Google de azi, după anunţul morţii uriaşei vedete americane Dolly Parton: fluturi zburând pe ecran şi o declaraţie pe care tot ei i-o datorăm, „I Will Always Love You” - titlul uneia dintre cele mai cunoscute melodii compuse de ea.
Recunosc că am privit cu invidie spre viaţa acestei femei, judecând după ceea ce am citit despre ea pe internet, atunci când am aflat cum a ştiut să şi-o construiască. Desigur, contează şi faptul că s-a născut cu talentul muzical, dar îmi pot închipui că ar fi realizat lucruri extraordinare şi fără el, într-o altfel de carieră.
Dolly Parton s-a născut într-o familie extrem de săracă, părinţii ei plătindu-l pe medicul care a asistat-o pe mamă la naştere cu un sac de mălai. Acum câţiva ani, averea ei a fost estimată la peste 600 de milioane de dolari. Nu a uitat niciodată de unde a pornit şi, imediat cum şi-a putut permite, a ajutat financiar pe cei în nevoie şi, mai ales şi mai ales, a ajutat copii, cu cărţi.
Tatăl lui Dolly era analfabet, ea şi ceilalţi 11 fraţi ai ei au copilărit într-o casă fără curent electric sau apă curentă, aşa că ştia prea bine ce înseamnă lipsa de condiţii civilizate de trai şi lipsa de educaţie. Acum 30 de ani, Dolly a fondat o asociaţie numită The Imagination Library (Biblioteca Imaginaţiei), prin care a trimis câte o carte lunar oricărui copil de vârstă preşcolară care este înscris în program, de oriunde din 5 ţări anglofone (SUA, Marea Britanie, Irlanda, Canada şi Australia). Până acum, au fost trimise aproape 300 de milioane de cărţi în lume, prin acest program – iar asta înseamnă că milioane de copii au avut parte de o copilărie puţin mai luminată, măcar cu o poveste, datorită lui Dolly.
Tot ea a donat foarte mulţi bani şi în urma unor catastrofe majore, totul cu plan judicios şi cu cât de multă discreţie s-a putut. Aici am putea include şi sponsorizarea generoasă pe care a făcut-o în timpul pandemiei, pentru cercetările în vederea obţinerii unui vaccin împotriva coronavirusului. Astfel, am putea zice că e posibil să îi datorăm şi viaţa acestei femei, nu o să ştim niciodată cum ar fi stat lucrurile cu noi şi cu lumea fără donaţiile ei (şi ale altora ca ea, desigur).
Deci cum să nu fii invidios pe o femeie mărunţică (avea doar 1,52 m), care şi-a construit o carieră extraordinară printr-o muncă neobosită, aducându-şi aminte de cei mai puţin norocoşi decât ea şi după ce a ajuns în vârful ierarhiei artistice şi sociale? O femeie care lumina orice loc cu zâmbetul ei generos şi îndulcea orice necaz cu muzica ei excepţională. O femeie care a lăsat lumea mai bună, mai frumoasă şi mai educată în urma ei, cum nu cred că s-au priceput să o facă prea mulţi oameni.
Mulţumesc pentru tot. Şi odihnească-se-n pace!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.