Foto: Daniel Mihăilescu/Profimedia
Nu a existat un plan B la Georgescu. Singurul plan al lui și al celor care îl susțin a fost să dea peste cap statul printr-o avalanșă de acțiuni în forță. Primul pas, după ce s-au organizat, a fost să obțină cât mai multe voturi prin fraudă. Au reușit dincolo de orice speranțe, beneficiind de criza de încredere a românilor în partidele politice, în instituțiile statului și de schimbările la nivel mondial. Bineînțeles că importantă a fost și susținerea sa, în cel mai bun caz, indiferența și incompetența unor oameni din structurile care ar fi trebuit să prevină situația.
Cum este domnul Greblă, șeful instituției care ar fi trebuit să se sesizeze prima și să oprească candidatura ilegală a lui Georgescu. Nu a făcut-o. Cauza reală a demiterii sale asta este. A fost complice, conștient sau nu, nu are neapărat importanță. Și ca el au mai fost câțiva.
Statul s-a repliat și a aplicat frâna de mână. Vă place, sau mai curând sigur că nu vă place în momentul ăsta, dar cei care au salvat situația în decembrie au fost serviciile și mai ales mult hulitul Iohannis. Au zburat pasagerii, care cu capul în geam, care cu capul în spătarul scaunului, dar altfel nu se putea. Era ultima resursă.
Georgiștii s-au adaptat imediat, pentru că erau oricum pregătiți de pasul doi: insurecția. Asta trebuia să fie preluarea puterii în forță beneficiind de "votul popular". Răsturnarea ordinii constituționale. Această parte a planului a reușit doar parțial. S-a reușit mobilizarea și datorită asocierii cozilor de topor mai vechi sau mai noi (AUR, POT, SOS). În vreme ce Potra strângea arme, oameni și bani, la suprafață s-a lucrat pe două linii.
Prima a fost aceea de a ”se scăpa” de Iohannis. Și cea de-a doua era dărâmarea guvernului. Au reușit-o pe prima, beneficiind, trebuie spus, de inconștiența proverbiala a forțelor pro-europene care, din lașitate și calcul electoral, l-au abandonat pe președinte. Mergeau în linie dreaptă și cu a doua, încercând să împuște doi iepuri deodată. Să provoace haos politic prin căderea guvernului și sa scape de Ciolacu, rămas singurul garant al stabilității coaliției de guvernare. Combinată cu presiunea din stradă, isteria că americanii "susțin" această ”mișcare” și mizând din nou pe tacticile de tip lovitură în forță. Bate fierul cât e cald. Asta și spune Georgescu în interceptări: ”dacă nu facem acum, nu se mai face”.
Urma pasul trei, preluarea guvernării și apoi aducerea lui Georgescu președinte. Game over.
Ce nu a mers? Mai multe. În primul rând, în lunile astea, în timp ce tot felul de persoane strigau că nu sunt dovezi, dovezile erau puse la lucru. Ele au devenit, în tăcere, cum se face de altfel, dosar.
Legăturile lui Georgescu și ale mercenarilor săi au fost documentate, rețeaua și strategia ei dezvăluită. Spre șocul serviciilor rusești, americanii nu au lucrat pentru Georgescu, ci împotriva lui, împreună cu celelalte servicii europene și cu ale noastre. Și rezultatul a fost o lovitură direct în plexul conspirației.
Acum băieții sunt precum căprioarele în bătaia farurilor.
Anemicul miting și prestația lamentabilă a Președintelui Nimănui arată că s-a cam dus planul pe apa sâmbetei. Ca soluție de avarie se încearcă un transfer de electorat către Simion și agitata de la POT. Slabe șanse. Pe Simion scrie "Sistem" cu S mare, iar doamna aia agent imobiliar nu prea are alte idei, decât să își aducă toata familia în Parlament. Cred că domnul Georgescu trebuie să își pregătească pantalonii maro, ca în bancul cu Ștefan cel Mare.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Europa a spus ok, o toană, un moft! Îi dăm Austria și gata, câștigăm pacea. Hitler și-a jucat și el cartea: a organizat olimpiade și a aruncat în înaltul cerului porumbei albi, simbol al păcii.
Apoi, din senin, Cancelarul naționalist a poftit la părțile Poloniei în care se aflau etnici germani. De abea atunci s-a înțeles că nu mai e de glumă, dar era prea târziu. Și de aici s-a dezlănțuit iadul.
Nu suntem departe de acest scenariu. Naționalismul apare peste tot și, odată cu el, se cer teritorii: Ucraina, Alaska, Canada, Transilvania, Moldova etc. E un butoi cu pulbere, mai ales că acum avem și o Americă naționalistă. Unul din visele negre ale lui Hitler, o Americă aliată cu Germania nazistă. Acum avem o Americă aliată cu Putin, o situație îngrozitoare.