Donație de 127.000 de euro pentru Cumințenia Pământului

Ma intreb in ce cont contabil a fost inscrisa donatia. Nu cumva in ala 2% marketing si protocol? Sau poate in cheltuieli cu sponsorizarea ( 3%o din C.A. sau 20 % din impoz pe profit- care e mai mic)? Plus ca ies in fata ( poate spera la vreo scutire pe termen mai lung de la controale...:-) )
Hai- ca se poate! Grupul Delhaize a impanzit toata tara ( in capitala sunt nu mai putin de 370-380 de magazine)- cred ca are de unde :-) (probabil astfel gandeste Guvernul- si cred ca la asta a vrut sa se ajunga);
Cat despre populatie....fiecare cu mintea sa. Unii dau altii ba;
Nici macar nu e vorba de cultura aici; Daca ar fi fost, asa cum primaria Bucuresti a 'decis" sa verse 11 milioane catre patriarhie sa contruiasca mareata catedrala, ( fara s apara ca a facut un efort- desi banii ii iau din buzunarele noastra)- tot asa si Ministerul Culturii ar fi facut fata cu brio la o astfel de cheltuiala;
Mai curand e un exercitiu de imagine;

Iată o companie care se respectă, tocmai am cumpărat de la ei o pompă submersibilă. Mă duc să mai iau ceva, nu știu ce, dar mai iau.

S-a creat un precedent. O entitate din România a donat o sumă, de data aceasta impresionantă, pentru achiziția unei lucrări de artă. Urmează carul cu boi.

Voi aprecia intotdeauna companiile care se implica in sustinerea cauzelor umanitare sau artistice. Sunt de acord si sustin deducerile fiscale oferite in aceste cazuri. Dar voi sustine mereu ca arta este nepretuita si nu ar trebui sa apartina nimanui exclusiv, dar sa poata fi admirata de catre toti. Cred ca artistii ar trebui apreciati mai mult in viata, nu dupa moarte, si ca este pur si simplu aberant ce se intampla in lume cu operele de arta. Punerea oricarei valori pe o opera al carui autor e mort, doar pentru ca urmasii acestuia sau ai vreunui colectionar sa traiasca ignoranti si lenesi in lux nu are sens. Vorbim de o bucata de piatra care nu are nevoie de haine, mancare sau medicamente. Sunt o impatimita de arta si oriunde ma duc imi place sa admir orice creatie a naturii umane. Cu toate acestea va pot spune ca aveam 29 de ani cand am aflat ca multe din operele expuse in muzee sunt doar copii, iar originalele sunt depozitate in locuri sigure din motive de securitate. Si stiti de ce? Tocmai pentru ca exista persoane dispuse sa ofere sume aberante pentru aceste obiecte. Va pun insa o singura intrebare: V-ati gandit vreodata cati din copiii si tinerii care mor zilnic in lume ar fi putut fi urmatorul Brancusi? Sau care dintre tinerii artisti traind la limita supravietuirii n-ar fi putut cu un ajutor financiar sa evolueze dincolo de Brancusi? Cate vieti se pot salva cu 11 milioane de euro intr-o tara cu salariul minim pe economie de 250 euro? Intr-o tara unde copiii au alocatie de 20 de euro? Intr-o tara unde doctorii n-au medicamente in spitale si profesorii materiale didactice in scoli? Unde mai sunt localitati fara apa curenta?
Si noi platim pentru pietre: una mica, Cumintenia lui Brancusi (care ne priveste indiferenta)?
Arta a aparut din nevoia oamenilor de a comunica, cu mult inaintea limbajului. Este o forma de comunicare ce implica toate simturile, deci orice opera de arta izolata de lume nu exista. Comunicarea interumana, cu natura, telepatica, de orice fel este parte din natura noastra si ne demonstreaza ca existam. Dar in acest moment mie Cumintenia lui Brancusi imi spune ca o piatra care nu are nevoie decat sa fie stearsa de praf din cand in cand are nevoie de mai multi bani decat da guvernul pentru aproximativ 5000 de copii romani intr-o luna, copii care nu vor privi de aproape sau atinge aceasta capodopera. In cazul asta prefer sa o admir reprodusa in albume. Ma intreb Brancusi ce-ar prefera?