Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Două probleme ignorate: salariile „la negru” și banii publici pentru viața monahală

Preoti - Foto: Inquam Photos / Alexandru Busca

Foto Inquam Photos/Alexandru Buscă

Nu mă pricep foarte bine la economie, dar am urmărit în ultimele zile diverse propuneri de soluții și am reflectat asupra unor lucruri despre care știu sigur că reprezintă o problemă. Prima problemă e discutată prea puțin, iar despre a doua nu am auzit nimic în dezbaterile publice recente.

Prima problemă:

Vă întreb sincer: câți oameni cunoașteți care sunt angajați cu salariul minim pe economie, dar în realitate primesc mult mai mulți bani „în mână”? Eu cunosc mulți. Iar toți cunoscuții cu care am discutat mi-au spus că sunt în aceeași situație sau cunosc persoane aflate într-o astfel de relație de muncă.

Cine are de câștigat din această practică? Statul, care caută acum soluții de redresare economică, are foarte mult de pierdut. Dar și angajații pierd, pentru că nu contribuie real la sistemul public de pensii și protecție socială.

Dragi antreprenori care ați mers la noul președinte al României: cât din ceea ce vindeți este fiscalizat? Câți dintre dumneavoastră procedați la fel ca George Simion, care a recunoscut public, cu nonșalanță, că a înșelat statul?

Știu că lucrurile sunt complicate, dar impresia mea e că ne aflăm într-un cerc vicios. Nu avem încredere în stat, iar statul, la rândul său, nu poate avea încredere în noi. Politicienii încearcă să-și ascundă averile cu ajutorul CCR, dar câți dintre noi nu facem același lucru, la un nivel mai mic, atunci când fraudăm statul? Putem relua întrebarea clasică: nu sunt politicienii oglinda societății? Suntem oare obligați, de circumstanțele create de ei, să procedăm la fel? Nu cred că există un singur răspuns la această întrebare.

A doua problemă:

Despre a doua problemă nu vorbește aproape nimeni. În România, monahii și monahiile din mănăstiri primesc lunar un salariu de la stat. Din acel salariu, o parte importantă este transferată către vistieria mănăstirii. Din discuțiile cu cei din jurul meu, am observat că mulți oameni nici nu știau acest lucru. Cu alte cuvinte, persoane care au ales să trăiască izolat de societate sunt, totuși, o povară financiară pentru ea. Personal, nu găsesc nicio justificare satisfăcătoare pentru această situație.

Pe lângă salariile călugărilor, ne plângem frecvent de pensiile speciale, dar rareori aducem în discuție salariile extrem de mari ale ierarhilor (episcopi, mitropoliți, patriarh). Ierarhi care, la origini, sunt tot monahi — oameni care, cel puțin teoretic, au ales să se retragă din lume.

Mi-ar plăcea ca această temă să ocupe un loc mai vizibil pe agenda publică în aceste zile, când vorbim despre „tăieri” și soluții. Și sper că va fi tratată mai profund decât am făcut-o eu aici.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • doar prin impozitare biserica scapă de ipocrizie și parazitism social.
    • Like 2
  • Andrei check icon
    Relevanța ierarhiilor clericale așezate în statele naționale este de a le susține (iarăși Sf. Augustin neglijat). Contra cost. Credința (manipularea) e pentru micimani și amărâți, foarte puțini popi și practicanți fiind altruiști deschiși. În majoritatea statelor civilizate (mai nou USA, nu), biserica își pierde relevanța, societatea civilă luându-i locul, asta fiind încă o spaimă a BOR...
    • Like 1
  • Andrei check icon
    BOR, un stat paralel, părerea mea. Ca de altfel toate ierarhiile clericale. Sf. Augustin nebăgat în seamă. Oare cum se întorc banii intrați în haznaua clericală, înapoi in civilie?
    • Like 2
    • @ Andrei
      Un stat paralel, total parazitar, cu mulți paraziți de lux și foarte mulți sclavi cărora li se asigură o subzistență minimă, dar care slugarasc o haită de îmbuibați inutili. Nu produc nimic și trăiesc în lux pe seama întregii societăți nu doar a habotnicilor prostiți cu vorbe goale. Da, biserica trebuie impozitata.
      • Like 3
    • @ Andrei
      maripos check icon
      Vile, mertane!
      • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult