Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Două tușe importante în cazul Andrew Tate: adevărul și ironia

Andrew Tate

Foto; Octav Ganea/ Inquam Photos

Există două tușe importante de evidențiat, înțeles și departajat în cazul Andrew Tate vs Greta Thunberg: adevărul și ironia.

Adevărul: Andrew Tate, anchetat pentru constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de persoane și viol, era de mult timp în România. Nu a fost dat de gol de două cutii de Pizza. Treaba cu Pizza a fost alimentată de presa britanică, dar nu e adevărată. Ca sa intri într-o țară e nevoie să prezinți un document de identitate valid, iar dacă statul român nu știa unde e Tate, afla imediat din moment ce acesta trecea vama. Însă statul român, adică în speța asta DIICOT, știa că Andrew Tate și fratele său sunt în România, dar nu poate și nici nu trebuie să explice public cum i-a monitorizat pe cei doi indivizi. Pentru că, da, frații Tate au fost monitorizați, ca orice infractor sau presupus infractor. 

Ironia: În urma informației că Tate a fost reținut, Greta Thunberg a postat pe Twitter un mesaj în care scrie: „asta se întâmplă când nu îți reciclezi cutiile de pizza”. E o ironie care are în vedere subiectul de la care au pornit aceste contre în online: poluarea. Ori activista de mediu din Suedia oferă o lecție prin mesajul său ironic: [reciclați] - pentru că așa ajutăm nautra. În schimb, având un comportament precum are Andrew Tate, nu facem decât să o distrugem.

În orice caz, atât Greta Thunberg, cât și Andrew Tate au avut de câștigat din controversata lor ceartă pe Twitter. Ambii au obținut mai mulți urmăritori. Contul lui Tate a crescut cu peste 108.000 de urmăritori pe Twitter în prima zi a contrelor, în timp ce contul Gretei Thunberg a crescut cu 163.000 de urmăritori în aceeași zi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Adi check icon
    În fiecare dimineață, frații Tate cântă Trei culori cunosc pe lume și în loc să facă live pe Facebook recită Manualul micului Utecist. Andrew și Tristan spun că gardienii le-au promis că vor primi și săpun ca să se spele, dar abia de ziua de naștere a lui Stalin, zi în care vor fi duși la mausoleul de la Mărășești ca să fie făcuți șoimi ai patriei.
    Sursa: Timesnewroman.ro
    • Like 2


Îți recomandăm

sala de asteptare

Marin simte un junghi care nu trece de câteva săptămâni și merge la medicul de familie. Primește trimitere pentru o investigație imagistică decontată de CAS, dar prima programare disponibilă este peste cinci săptămâni. Așteaptă. După investigație, mai trec alte săptămâni până la următoarea consultație. Diagnosticul vine după aproape două luni - un interval în care singura constantă este incertitudinea. foto: Profimedia

Citește mai mult

CTP--

Un exemplu admirabil de logică matematică dat de președintele Dan în legătură cu alegerile anticipate: „Toate sondajele ne spun că vom fi cam tot acolo, fără posibilitatea de a forma o majoritate. Nu ar avea niciun fel de logică. Plus încă 3-4 luni de alegeri, în care partidele, în mod logic, legitim, se vor ataca unele pe altele.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Călătorim, dar rămânem prizonieri în normalul nostru. Degeaba vezi lumea, dacă o judeci mereu cu aceiași ochi

Nu știu exact când mi-am dat seama de asta. Probabil undeva între o masă luată într-un loc în care nimeni nu se grăbea, o stradă pe care oamenii păreau să meargă mai încet decât eram eu obișnuit și momentul în care am realizat că mă enervez, în tăcere, pentru că lucrurile nu se întâmplau „cum trebuie”. Doar că acel „cum trebuie” era, de fapt, „cum știu eu”.

Citește mai mult