Dragă nefumătorule,
Recunosc, păcătuiesc. Și după canoanele bisericești, și în fața medicilor. Știu că în fața ta sunt un fumător mizer, care poluează aerul și care nu răspândește decât un fum nociv. Dar vreau să-mi păstrez păcatul, mic sau mare, pentru mine. Nu vreau să te îmbolnăvesc și pe tine, nu vreau să te supun mirosului oribil al țigării stinse într-o scrumieră plină.
Chiar și pe mine, fumător convins, mă deranjează fumul de țigară. Mi se întoarce stomacul pe dos când simt cum îmi miroase părul după ce am stat cinci minute într-un spațiu în care se fumează. E mai rău decât mirosul unei toalete publice.
Dragă nefumătorule, știu că acum te bucuri nespus că Parlamentul a adoptat legea care interzice fumatul în absolut toate spațiile publice închise, inclusiv în locurile de joacă pentru copii, fie ele și afară. În curând, dacă legea va fi promulgată, toate aceste interdicții se vor concretiza. Dacă nu le voi respecta și-mi voi aprinde o țigară în prezența ta, nefumătorule, primesc o amendă de 100 de lei până la 500 de lei. Și dacă, din fericire pentru mine, voi găsi un bar sau un restaurant în care mi se va da voie să fumez, acel local riscă și el o amendă între 10.000 de lei și 15.000 de lei, poate chiar inchiderea. Singurul loc în care fumătorii vor putea să-și aprindă o țigară este celula penitenciarului de maximă siguranță națională. Dar acolo, probabil, nu voi ajunge.
Nu mă supăr dacă mă vei trimite pe trotuar, în fața clădirii, să-mi savurez viciul. Accept și asta. Pentru tine, nefumătorule, și pentru sănătatea ta.
Dar știi ceva? Asupra sănătății mele ar trebui să am, totuși, dreptul să decid eu. Asupra utilizării spațiului închiriat sau deținut ar trebui să decidă proprietarul sau chiriașul. Ar trebui ca aceștia să aibă dreptul de a construi acele acvarii bine izolate, bine ventilate, exclusiv pentru fumători. O cușcă practic care, dacă nu are un sistem de aerisire foarte bun, poți să leșini doar inhalând fumul a zeci de țigări. Este decizia mea, fumător fiind, să decid cât de mult mă supun acestui risc imens. Este decizia mea, fumător fiind, dacă accept să-mi omor plămânii sau aleg să trăiesc sănătos.
Există un principiu filosofic care spune că libertatea mea se termină unde începe libertatea celuilalt. Așa este. Chiar nu am nici cea mai mică intenție de a-ți îngrădi dreptul la un aer curat, dreptul la sănătate, în definitiv, dreptul la viață. Dar consider că ar trebui să am dreptul de a decide asupra mea, fără a mă izola, de fiecare dată, inclusiv de fumători.
Dincolo de orice cuvânt sau rugăminte patetică, legea adoptată marți de Camera Deputaților, for decizional în acest caz, are exagerările ei. Sunt perfect de acord cu interzicerea fumatului în toate spațiile publice închise, nu sunt însă de acord cu interzicerea amplasării spațiilor delimitate, special dedicate fumătorilor. Potrivit legii, singurul loc în care se pot amplasa astfel de acvarii sunt zonele de tranzit din aeroporturile internaționale.
Or, nu cumva tocmai acest aspect îmi îngrădește mie o libertate? Nu cumva îi îngrădește proprietarului unui spațiu dreptul de a amenaja un astfel de loc închis, izolat, astfel încât să nu-i pună în pericol pe nefumători?
În Constituție, se precizează, la articolul 16, alineatul 1, că „cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”.
Mai departe, la articolul 53, scrie că unele drepturi pot fi restrânse prin lege doar dacă afectează, printre altele, și sănătatea, asta doar dacă măsura este proporțională cu situația care a determinat-o. Totodată, restrângerea trebuie să fie aplcată în mod nediscriminatoriu și fără atingere drepturilor sau libertăților. Or, în cazul de față, dreptul tău devine obligație pentru fumători. Oare această lege nu e tot o formă de discriminare a fumătorilor?
P.S. Acest text nu este o pledoarie pentru fumat și nici un elogiu adus fumătorilor. Cine fumează din plăcere, are un „hobby”. Cine fumează din dependență, are un viciu. Urăsc mirosul de țigară din toate spațiile închise în care calc, motiv pentru care sunt perfect de acord ca acesta să dispară. În același timp, nu cred în măsuri date pentru a proteja o anumită categorie de persoane, în detrimentul altora, atunci când păcatul comis poate fi restrâns doar la nivelul păcătosului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Din capul locului vreau sa fie clar ca sunt total de acord cu interzicerea fumatului in spatiile publice si mai ales in spatiile unde au acces copiii. Astfel, nu va fi nevoie sa omoram toti cainii vagabonzi cu bate (adica fumatorii) ci doar sa-i sterilizam pentru a opri inmultirea lor, ajungandu-se la o disparitie treptata (sper ca intelegeti analogia).
Sunt fumator de 10-12 uneori 5 alteori (la petreceri) 20 de tigari. Am fost in situatii in care nu am putut fuma cateva zile. Nu a fost nici o nenorocire. Am prieteni nefumatori pe care ii vizitez si pe durata vizitei, ma abtin. Fumez tigari aromate facute de mine. Le fumez de placere si am grija sa nu deranjez pe nimeni. Totusi s-a dat o ordonanta care interzice in mod expres tocmai acest gen de "sport". Mi se pare numai mie ciudat demersul asta?!
Cum de nu se sesizeaza nici un for din asta european sau mondial sa interzica alcoolul. Sau macar sa faca in asa fel incat sa diminueze consumul. De orice. De la bere la tarie trecand prin vin. Cum adica vinul e sanatos ?! Cum adica "savuram" un pahar....doua.....hai doua sticle de vin. Si dupa aia savuram cum Alex o snopeste putin pe consoarta.
Nu am auzit pe nimeni plangandu-se ca a trebuit sa coboare din autobuz ca mirosea unul a bautura si mai si vomase intre scaune. Asta nu ne deranjeaza ?! Asta nu e un exemplu rau pentru copii ? Ce, nu se poate bea suc sau ceai ?
Inteleg ca nu e nimeni obligat sa vina cu hainele putind a fum din oras dar trebuie cumva ca femeile sa se obisnuiasca cu pipaielile si remarcile impleticite ale unui grup abtiguit ? E normal sa-i astup urechile copilului ca sa nu auda ce debiteaza doi betivi?
Trebuie sa ma resemnez ca niste indivizi beti se urca la volan si omoara ce le iese in cale ?
Remarcati difernta de impact asupra societatii pe care o au cele doua vicii ?
Si atunci de ce asupra unuia se iau masuri asa vizibile si asupra celuilalt viciu nu se ia nici o masura ?
O fi antipopulara....... O fi si mai antipopulara acolo de unde pleaca in general ideile astea. In tarile "civilizate".
De ce nu vad imagini sensibilizante pe etichetele de vodca ? De ce nu vad copii obezi pe pungile de zahar ? Cica e, mai nou, dusmanul numarul unu al sanatatii.
Hai sa ne lasam de zahar ! Cum procedam ?
A trage pe nas, pe gat sau mai stiu eu pe ce este o optiune personala. Mi se pare echivalenta cu a te iubi singur sub dus. In ce cantitate "savarsesti fapta" te intereseaza strict pe tine. UNDE o faci, e o problema... Fiindca poti deveni un exemplu. Pustiul de 16 ani, aflat in aeroport, dincolo de sticla care ne separa in fumatori si restul lumii, s-ar putea sa vada in individul de 1,86/85kg/tatuat/barbos/cu bocanci de padurar o chestie "cool". Si sa incerce sa scape de cosuri dand rapid un copy-paste, cu prima ocazie.
De aia zic: faceti-va, oameni buni, placerile astea vinovate, mai pe la dos - ne vad copiii!
Legea e buna. Atata doar ca ii mai lipseste un articol important. Eu as fi de acord ca toti cei care fumam precum dracii sa dam cu subsemnatul de cate ori cumparam un pachet cu iarba. Ar exista astfel o baza de date - cei care dau in vreun soi de cancer de origine tabagica sa fie lasati sa moara pe mana lor, iar nu tratati din banii nefumatorilor.
Altfel, exista legi care spun ca nu ai voie sa parchezi pe iarba din fata blocului, legi care dicteaza la ce ora sa scoti bormasina din perete, legi care stipuleaza ca inainte sa traversezi trecerea de pietoni trebuie sa te asiguri, ca nu ai voie sa-ti pisi cainele in lift, ca e interzis sa-ti arunci gunoiul in intersectie, ca nu e permis sa claxonezi ca un tembel, in curtea spitalului... Ok, si?! Ca sa nu murim de-atata toleranta, abordam pe la spate fiecare dintre regulile de mai sus. Si pe celelalte, cate or mai fi, fiindca am inteles de la noi din cap ca, atunci cand "unii e jmecheri" si-si parcheaza matahala pe doua locuri de persoane cu handicap, apoi n-om fi noi aia mai prosti sa parcam la Gara... Poate scapam fara amenda, sau dam o spaga, dac-o fi.
Avem inca o lege, bun! Si cateva milioane de barosani mai mari si mai mici, dupa buget, care sa-si bage ...., scuze!, sa-si bata joc de ea, plus o droaie de tablagii care vad in litera si spiritul ei niste bani-spaga.
De-o tigara-acolo, sefu!....
Curtea Constitutionala s-a pronuntat pe chestiunea asta si a spus ca nu ai aces drept constitional, ca nu-ti da constitutia dreptul sa umplii alti oameni de fum in spatii publice pentru ca ai tu un viciu. Consider ca aceasta curte cunoaste mai bine constitutia decat o cunosti tu.
Mihai D. ti-a explicat foarte bine mai jos ca poate are si el niste vicii dar nu poate sa si le manifeste in public pe motiv ca ar fi "dreptul lui constitutional".
E insa un drept pe care ti-l da constitutia, sa scrii articole din astea.
L-am mai vazut pe un descreierat- la tv- pe nu`s ce post- cica e si avocat ( pre numele lui "Fenechiu") cu tot felul de enervari si contre...
Adica noi, cei car enu fumam, sa suportam in toate locurile publice fumul- da` el s anu se duca acasica la m`nealui sa -si umfle bojocii cat il cuprinde...nu? :-)
Si Sorina...daca nu are 'aer"- isi da si ea su presupusul; Ca asa e romanul- priceput in de toate ( si in drept constitutional si in stang- in dreptul...)
Să spunem că am mai multe vicii: 1. Alcoolul, adică beţia. Eu când mă fac muci am şi viciul de a merge pe gardul cuiva pe care nu scrie accesul interzis, că încerc să am bun-simţ. Poliţistul îmi îngrădeşte mie libertatea constituţională de a merge pe unde poftesc, nu? 2. Sexul: nu trebuie să vă explic cam pe unde mă apucă acest viciu. Fac apel la imaginaţia dv. 3. Cititul în bibliotecă, în locuri publice oricum. Eu când citesc, mă manifest zgomotos. E felul meu de a fi: râd câte 10 minute dacă e cazul, la „Insula preafericiţilor”, recunosc, am depăşit limita, înjur adeseori sau bocesc de ud pe cei din jur. Cine ce are cu mine? E dreptul meu constituţional!
Cam aşa puneţi dv problema... Incorect, adică.