DUBLU CLIC. Laburistul Andy Burnham, politicianul transformat în „sfânt” de un fotoreporter care a privit „în sus”

Nu am aflat însă care e programul. Care sunt asumarile. Care sunt reformele pe care acest guvern și le asumă. Tot ce am am aflat e că “timpul ne presează, avem un context internațional extrem de tensionat” și “obligația de a îndeplini reformele necesare pentru ca România să-și poată lua banii pe care îi primește gratis de la UE.” Foto: Inquam Photos /Octav Ganea

În 1998, după o vizită în Statele Unite, am publicat în Adevărul un articol cu titlul „Americii i s-a urât cu binele”. Descriam atunci, amuzat până la sarcasm, exagerările, unele grotești, a ceea ce se numea deja „political correctness” în ideologia stângii americane. Acolo erau rădăcinile victoriilor trumpului în alegeri și al plinului avânt al național-extremismului.

În jurul orei unsprezece fără un sfert, în fiecare zi lucrătoare, băncile din panel introduc cotația ROBOR într-un terminal Reuters.

Nu știu de ce sunt fascinat de Congo. În călătoriile mele pe continent african am vizitat trei dintre țările vecine, dar niciodată nu m-am încumetat să intru în Congo, țara care este blestemată să fie cea mai bogată de pe planetă în materie de resurse (metale prețioase, cobalt, coltan, aur, etc) dar cu o populație sfâșiată de sărăcie, război civil, foamete și boală.

Peste tot unde se adună lume în sat - la dispensar, la crâșmă, la piață vinerea sau chiar și la biserică dimineața, înainte de începutul slujbei, lumea discută politică. Majoritatea susțin că Șoșoacă e eroină, e curajoasă, spune adevărul.