Nu m-a mirat faptul că azi, în prima zi de luni de multă vreme încoace în care nu ni s-a luat apa caldă, ni s-a stricat liftul, căci întotdeauna trebuie să existe un echilibru între bune și rele. Nici faptul că s-a stricat pentru a doua oară liftul, la doar vreo jumătate de oră după ce a plecat băiatul care îl reparase, nu m-a mirat, sunt din ce în ce mai resemnată cu calitatea lucrărilor din ziua de azi. Singura mică nedumerire a fost să descopăr că liftul este blocat la etajul 18, din moment ce stăm într-un bloc cu doar 10 etaje.
Dar a fost OK și așa, am avut motiv să mă amuz un timp, cât am urcat pe jos etajele pân-acasă. Recunosc, aș fi apreciat încă un moment vesel pe la etajul 5, când am simțit că mă lasă genunchii, dar am supraviețuit.
Iar asta în urma unei zile când nu mi s-au legat prea multe lucruri și am bătut degeaba drumul la medic, pe vremea asta depresivă, după o rețetă compensată – mi-a scris-o greșit și tot din buzunar a trebuit să dau cârca de bani până la urmă, la farmacie.
Aș zice, însă, c-ar fi mai înțelept din partea mea să nu mă mai plâng acum, pentru astfel de nimicuri. Pentru că mâine e marți și e 13, întotdeauna e loc de mai rău.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.