E bine, domnule Bolojan

foto: Cristian Cristel / Xinhua News / Profimedia

Ce faceți dumneavoastră e bine. Aveți susținere mare, multă încredere investită în dumneavoastră și rezultatele vă recomandă.

Atitudinea dumneavoastră este intransigentă, transmiteți încredere, ați înțeles bine unde ne aflăm și încercați să răspundeți cât mai ferm și corect la întrebările, din ce în ce mai bune, ale jurnaliștilor.

Și eu și mulți alții vrem să ajutăm pe zonele noastre competență. Și tocmai pentru că avem încredere, ne întrebăm totuși ce e în spatele dumneavoastră și în câte încăperi din întreaga „Casă a Poporului” ați primit cheile pentru a face curățenie.

Ne îngrijorează, de exemplu, faptul că la întrebarea dacă ați numit miniștri în guvern, ați răspuns evaziv, spunând că vă asumați doar numirile făcute de dumneavoastră. Am înțeles, astfel, că jucați cu o echipă formată în mare parte de alții, din care puteți da afară jucători, dar nu puteți stabili cine intră.

Trăim — și trăiți — un paradox în care coexistă, pe de o parte, afirmații sforăitoare și patetice, precum multe dintre cele din programul de guvernare, și, pe de altă parte, mesajul dumneavoastră direct și încruntat cu privire la neregulile pe care le-ați întâlnit și pe care aveți curajul să le spuneți așa cum sunt, ba chiar să le și remediați. Pentru că, până ieri, ceea ce descoperiți dumneavoastră acum, erau deja lucruri cunoscute, dar considerate „neimportante”.

Un alt mare paradox este că trăiți momente în care moștenirea grea vine la pachet cu cei care au creat-o. Inclusiv partidul pe care îl reprezentați acum a avut un rol major în a ne aduce în această situație.

Să repari ceva în timp ce făptuitorii sunt partenerii tăi necesită o mare finețe: de a nu-i leza, deci de a-i convinge că este nevoie de schimbări, dar, în același timp, de a-i convinge că nu mai e cazul să-și „apere” cele vechi, și că este nevoie de o schimbare reală.

Mă întreb, însă, în câte locuri vi se permite acest lucru, până când, ori vi se va lua cheia de la încăpere, ori nu ați primit-o niciodată. Pentru că stilul dumneavoastră consacrat nu este unul „cu mănuși”.

„Casa Poporului” are multe încăperi în care este nevoie de curățenie și unde s-a acumulat mizerie în ultimii 35 de ani. Ideal ar fi să înceapă curățenia în toate. Dar măcar să înceapă. Și, după o primă lună de la învestirea lui Nicușor Dan, în care s-a gândit și s-a acționat doar în cheie politică, a ajuns la dumneavoastră să faceți mutarea următoare. Sau mutările.

Ce se aude, deocamdată, pe surse — că încercați să acoperiți hârtia scrisă de președinte în campania electorală, legată de cele trei litere, măcar pentru o perioadă — merge în direcții precum creșterea taxelor la cărți și spectacole. Sau de a încărca și mai mult antreprenorii cu impozit pe dividende. Lovim tot în zone sensibile, de care avem nevoie ca nație, pe termen lung. Și tot nu rezolvăm deficitul.

Poate găsiți mai întâi surse de alimentare a bugetului acolo unde banul public este abuzat (cum ați început deja cu câteva măsuri), sau acolo unde dările nu se plătesc la timp niciodată (noroc cu amnistiile), sau acolo unde datoriile sau prejudiciile reale nu sunt recuperate niciodată (eventual se prescriu). Sau acolo unde ANAF-ul, în ciuda excesului de date comerciale colectate, niciodată nu știe unde-i evaziunea.

Căci dacă ni se cere tot nouă, bunilor platnici, încă o „strângere de șurub”, înainte ca cei care încalcă legea măcar să aibă emoții de vreun fel, putem vorbi despre multe, însă nicidecum despre „solidaritate”. Și aici problema nu-i că ne supărăm între noi. Până la urmă români suntem toți și o singură țară avem. Problema este falimentarea economiei. Căci procente oricât de mari din zero tot zero înseamnă.

Iar pe lângă „echilibrarea bugetului” pe specific românesc, mai avem o zonă importantă de rezolvat, care ține de realitățile geopolitice ale momentului și despre care n-am prea apucat să vorbim.

Securitatea României este cu siguranță o prioritate. Avem o țintă NATO de 3,5% din PIB alocat apărării până în 2035 (deci încă +1,5% investiții conexe). Apoi mai este și alianța Weimar+ care va necesita și ea ceva eforturi din partea statelor membre UE. Care sunt calculele pe buget? Cum ne vom achita de aceste angajamente necesare?

Mai este și războiul de la granițe în care România, din rațiuni legitime care țin de propria securitate, are interesul să sprijine Ucraina. Contribuție despre care știm că am avut-o și până în prezent. Și pe care probabil o vom continua. Deci ar fi benefic să o și cunoaștem – și cât a fost, și cât va fi.

În orice caz, sperăm că veți reuși să căpătați spațiul și accesul necesar în toate camerele „Casei Poporului”. Și dacă așa va fi, veți face ceea ce știți foarte bine. Dacă, în schimb, vor apărea diverse restricții, cu încăperi unde nu aveți voie să intrați, să nu deranjați, atunci sper că veți găsi soluții pentru a nu ne întoarce la… „atât s-a putut”.

Până atunci, să fim optimiști.

Articol publicat anterior pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp