Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

E lung pământul, ba e lat/ Mănânci..., că e pătrat

Cristian Tudor Popescu

The Square (Pătratul), prezentat de Les Films de Cannes à Bucarest, e un film bun. Și nu pentru că a luat Palme d`Or 2017 – am văzut destule producții mediocre încununate la Cannes.

Deocamdată, nu scriu o cronică. Fac doar un spoiler de mici dimensiuni.

Tema cerșetoriei în Suedia străbate Pătratul lui Ruben Östlund. Eroul, Christian, intră într-un fast food. O cerșetoare, cu îmbrăcăminte și trăsături de etnie roma, cu expresie agresivă, așezată la o masă, agită spre el un pahar de plastic cu niște monede. Omul se întoarce spre ea și îi spune, altruist, tolerant, dispus să-și ajute christienește aproapele: „Bani nu pot să-ți dau, dar pot să-ți iau ceva de mân...”. N-apucă să termine cuvântul, că cerșetoarea scuipă printre dinți „Ciabatta cu pui”. 

Ușor buimăcit, Christian se îndreaptă spre tejghea. Femeia mai mârâie ceva greu inteligibil. Până la urmă, Christian, care tocmai s-a hotărât să nu mai fie egoist și nepăsător, pricepe: „Vrei fără ceapă?!”.

Cumpără sandvișul, îl pune pe masă și zice: „Ceapa ți-o scoți singură”. Vizibil enervată, cerșetoarea bombăne cu năduf în urma lui, într-o românească curată: „Căcat!” și alte câteva vorbe, care nu se mai aud bine...

Dintre toate cuvintele lumii pentru batjocura fecală, n-am auzit skit, shit, merde, gavno, ssać, szivás sau luino. Regizorul suedez, premiat cu Palme d`Or, a considerat că în gura unei cerșetoare țigănci din Stockholm, dintr-o capitală europeană, cel mai firesc este excrementul românesc... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Președintele Dan și-a început discursul de astă-seară, în fața presei, cu o logicăreală tâmpă, însoțită de hlizeala pe care o credeam dispărută: cică Giovanni Falcone, dacă ar veni să candideze la șefia unui Parchet de la noi, ar trebui să-și depună dosarul la ministrul Justiției (a zis cineva că nu?) și „Giovanni Falcone nu e pesedist”. Dar cine a zis că este? Ce caută în propoziție Falcone? Problema e că ministrul Justiției este pesedist, plagiator, executant întocmai și la timp al poruncilor Partidului!

Citește mai mult

Screening gratuit pentru cinci tipuri de cancer, disponibil pentru locuitorii județului Brașov

Există o diferență fundamentală între a descoperi un cancer la timp și a-l descoperi târziu. Studiile arată că până la jumătate dintre cazurile de cancer pot fi prevenite sau tratate cu succes dacă sunt depistate în stadii incipiente. În cazul cancerului pulmonar, de exemplu, diagnosticul precoce poate crește șansele de supraviețuire de peste trei ori.

Citește mai mult

Martorii lui Iehova

Odată ajuns la locul de întâlnire, pe o ploaie ușoară și după lăsarea întunericului, așa cum cere tradiția lor, am fost întâmpinat de un domn de origine franceză, care a învățat repede cum se pronunță numele meu și mi-a găsit un loc în sală. Când a aflat că sunt „nemartor” și că am venit acolo în urma unei invitații la ușă, s-a mirat și s-a luminat la față, începând să mă prezinte celor din jur, iar alții au venit din proprie inițiativă la mine, văzând o prezență necunoscută printre ei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Piesa de teatru / sursa foto: arhiva personala

Mă împart între locații, între job și repetiții, între viața de civil și viața de artist. Mă lupt contra frustrării că programul nu-mi permite să merg constant la castinguri sau să mă pregătesc pentru probe și mă bucur de sentimentul ăla mișto pe care îl am la aplauze, după un spectacol bun. Nu mă plâng, nu mă victimizez, dar asta e viața mea de când îmi împart timpul pe două planuri mari și importante.

Citește mai mult