Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

E lung pământul, ba e lat/ Mănânci..., că e pătrat

Cristian Tudor Popescu

The Square (Pătratul), prezentat de Les Films de Cannes à Bucarest, e un film bun. Și nu pentru că a luat Palme d`Or 2017 – am văzut destule producții mediocre încununate la Cannes.

Deocamdată, nu scriu o cronică. Fac doar un spoiler de mici dimensiuni.

Tema cerșetoriei în Suedia străbate Pătratul lui Ruben Östlund. Eroul, Christian, intră într-un fast food. O cerșetoare, cu îmbrăcăminte și trăsături de etnie roma, cu expresie agresivă, așezată la o masă, agită spre el un pahar de plastic cu niște monede. Omul se întoarce spre ea și îi spune, altruist, tolerant, dispus să-și ajute christienește aproapele: „Bani nu pot să-ți dau, dar pot să-ți iau ceva de mân...”. N-apucă să termine cuvântul, că cerșetoarea scuipă printre dinți „Ciabatta cu pui”. 

Ușor buimăcit, Christian se îndreaptă spre tejghea. Femeia mai mârâie ceva greu inteligibil. Până la urmă, Christian, care tocmai s-a hotărât să nu mai fie egoist și nepăsător, pricepe: „Vrei fără ceapă?!”.

Cumpără sandvișul, îl pune pe masă și zice: „Ceapa ți-o scoți singură”. Vizibil enervată, cerșetoarea bombăne cu năduf în urma lui, într-o românească curată: „Căcat!” și alte câteva vorbe, care nu se mai aud bine...

Dintre toate cuvintele lumii pentru batjocura fecală, n-am auzit skit, shit, merde, gavno, ssać, szivás sau luino. Regizorul suedez, premiat cu Palme d`Or, a considerat că în gura unei cerșetoare țigănci din Stockholm, dintr-o capitală europeană, cel mai firesc este excrementul românesc... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Siegfried Muresan in Parlament

Acum câteva zile mă uitam la un interviu Recorder cu dl Mureșan, ca să văd cine e. Eu eram mulțumit de dl Bolojan și seria premierilor propuși în locul lui nu m-a inspirat în niciun fel până acum, dar, în schimb, dl Mureșan părea să fie un compromis valabil. Planurile lui, calm explicate, erau coerente și, pe deasupra, părea să fie singurul om în România care mai înțelege ceva din ce e în capul președintelui – chiar vorbea cu compasiune despre dl Dan. Împreună cu explicația lui că nu a vrut să-l ignore pe dl Bolojan, îmi dădea impresia unui om decent și capabil. Dar, din păcate, compasiunea, respectul și coerența nu prea se caută în politica românească. Și faptul că numele lui, Siegfried, era subtitrat automat de YouTube cu Zicflid nu era un semn bun.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Jurnalista tanara / sursa foto: Profimedia

Poate că nu există întrebare mai inocentă și, totodată, mai apăsătoare decât aceasta. O întrebare care ne urmărește încă din anii în care lumea nu ne încăpea în palme, iar viitorul nu era decât o întindere nesfârșită, fără hotare și fără consecințe. Atunci nu știam încă să deosebim ceea ce ne dorim de ceea ce se așteaptă de la noi. Știam doar să visăm.

Citește mai mult