Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

E lung pământul, ba e lat/ Mănânci..., că e pătrat

Cristian Tudor Popescu

The Square (Pătratul), prezentat de Les Films de Cannes à Bucarest, e un film bun. Și nu pentru că a luat Palme d`Or 2017 – am văzut destule producții mediocre încununate la Cannes.

Deocamdată, nu scriu o cronică. Fac doar un spoiler de mici dimensiuni.

Tema cerșetoriei în Suedia străbate Pătratul lui Ruben Östlund. Eroul, Christian, intră într-un fast food. O cerșetoare, cu îmbrăcăminte și trăsături de etnie roma, cu expresie agresivă, așezată la o masă, agită spre el un pahar de plastic cu niște monede. Omul se întoarce spre ea și îi spune, altruist, tolerant, dispus să-și ajute christienește aproapele: „Bani nu pot să-ți dau, dar pot să-ți iau ceva de mân...”. N-apucă să termine cuvântul, că cerșetoarea scuipă printre dinți „Ciabatta cu pui”. 

Ușor buimăcit, Christian se îndreaptă spre tejghea. Femeia mai mârâie ceva greu inteligibil. Până la urmă, Christian, care tocmai s-a hotărât să nu mai fie egoist și nepăsător, pricepe: „Vrei fără ceapă?!”.

Cumpără sandvișul, îl pune pe masă și zice: „Ceapa ți-o scoți singură”. Vizibil enervată, cerșetoarea bombăne cu năduf în urma lui, într-o românească curată: „Căcat!” și alte câteva vorbe, care nu se mai aud bine...

Dintre toate cuvintele lumii pentru batjocura fecală, n-am auzit skit, shit, merde, gavno, ssać, szivás sau luino. Regizorul suedez, premiat cu Palme d`Or, a considerat că în gura unei cerșetoare țigănci din Stockholm, dintr-o capitală europeană, cel mai firesc este excrementul românesc... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Delta Dunării – vecina discretă a războiului din Ucraina

Mulți ani la rând, am ales să îmi petrec primele zile de vară acasă, la Tulcea, locul unde începe Delta Dunării, cu plaja de la Sulina sau cea de la Sf. Gheorghe, destinații de defulare în natură si mai ales de liniște. De patru ani, de când a început războiul din Ucraina, am ajuns din ce în ce mai rar pentru relaxare și din ce în ce mai des pentru muncă: Delta Dunării a devenit un loc de interes pentru jurnaliștii străini, mai ales în contextul războiului.

Citește mai mult

Vacanța la plajă / sursa foto: Profimedia

Cu sare în păr, nisip prin mașină, urme de bronz și piele arsă ne apropiam de București cu cei 3 copii pe bancheta din spate, după 5 zile la mare. Drumul a fost liniștit, băiețelul (5 ani) a ascultat muzică cu noi, iar fetele (3 ani, respectiv bebe de 10 luni) au dormit majoritatea drumului.

Citește mai mult

Admitere la facultate / sursa foto: Inquam Photos

În spațiul public românesc, măsurile afirmative din educația terțiară, destinate romilor, au fost adesea interpretate printr-o lentilă simplistă și de mult prea multe ori etichetantă. Pentru mulți, existența acestor locuri alterează echitatea admiterii universitare, fiind considerate „locuri speciale”, acces „fără merit” și o formă de „favorizare” (ba chiar discriminare a majoritarilor).

Citește mai mult