Niciodată în istoria umanității nu a existat o prăpastie atât de mare între nivelul de progres al societății și nivelul de înțelegere al individului mediu. De aici se naște o nouă provocare. „Mare parte din aceste teorii conspiraționiste care ne agasează așa de mult și fac atât de mult rău se nasc și din cauza acestei discrepanțe. Pentru că omul știe foarte puține lucruri, trăiește într-o lume extrem de complexă, pe care nu o înțelege și are impresia că această lume ascunde niște mistere făcute împotriva lui. E o lume initeligibilă, deși se cheamă că el e stăpânul ei”, explică Andrei Cornea. Foto: Inquam Photos/ George Călin

Dar dacă sărăcirea noastră este ceva ce am putea accepta, atentatul asupra valorilor și moralei ar trebui să fie acea limită pe care să nu o acceptăm. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Bătrânii își au rolul lor firesc în zona sapiențială a unei societăți, rol dobândit prin experiența îndelungată de-o viață, de sfătuitori, de consultanți, de instanțe de apel morale și profesionale pentru o societate care, la rândul ei, trebuie să fie cea a echilibrului și a gestiunii cu băgare de seamă a treburilor publice. Foto - Batuhan Toker/ Alamy /Profimedia

Se întâmplă ceva cu noi de la o vreme și cred că trebuie să vorbim despre asta. (Foto: Roman Tolici, Aletheia/ Truth, ulei pe pânză, 2023)

Amar a acceptat. „Da, vreau să vorbesc despre viața mea”.

Atunci când pe invitaţie este specificată ora exactă de începere a unui eveniment, fă tot posibilul să fi la locul de desfăşurare cu cel puţin zece minute înainte de începerea acestuia, fără să deranjezi audienţa pe timpul unui concert sau fără să ajungi atunci când se serveşte felul principal. Foto - Profimedia

Aceasta este o poveste adevărată. (Foto: Profimedia Images)

Cu ochii pe pereți, analizând arhitectura ca mijloc de a pierde timpul și anxietatea socială, îl simt pe cel din față întinzându-se spre mine zâmbind: “Trebuie să stăm la coadă pentru alcool...” Nedorind neapărat conversație, adaug “Și eu-mi iau ceai”. “Mai rău!” plusează vesel și se stinge discuția. Foto - Profimedia

Mă gândeam la ce viață au femeile acestea. La cum e să strângi după alții în continuu. Unii le ajută. Din automatism sau grijă autentică își duc tăvile la locul lor, resturile la coș. Alții nu.

„Am cumpărat micul dejun, cafea, motiv să mai stau. Dar ea avea o problemă că mama dormea. I-am explicat că e diabetică și cu demență, 77 de ani, și chiar eram la nevoie. Tot venea și insista”.