Din punct de vedere administrativ, nu vom avea o „țară ca afară” decât dacă, în prealabil, societatea însăși va deveni una high-trust. Iar pentru asta, e nevoie de alte politici sociale, culturale și securitare, care să calmeze memoria istorică.

O societate nu începe să se destrame atunci când oamenii nu mai știu ce este bine. Începe să se destrame atunci când știu, dar nu mai cred că binele îi poate ajuta să reușească.

Dacă până și muzica - care ar trebui să ne unească - a ajuns să ne dezbine, atunci e clar că în politică, religie, fotbal sau creșterea copiilor nici nu mai poate fi vorba de cale de mijloc, dialog sau „împăcare”. Iar, având în vedere că în prezent traversăm din nou o perioadă tulbure din punct de vedere social și politic, este un moment perfect să ascultăm o melodie cu un mesaj pozitiv și unificator: „We are one”.

Există momente în viața unei societăți când politica încetează să mai fie doar despre partide, lideri și negocieri și începe să vorbească despre ceva mult mai profund: despre felul în care o națiune se vede pe sine.

Trăim în cea mai sigură și prosperă epocă din istoria umanității. Nu mai fugim de prădători, avem medicina la un click distanță și mâncare livrată la ușă. Cu toate acestea, dacă privești în jur vei observa un fenomen bizar: suntem o specie care pare să „dea cu piciorul” bunăstării imediat ce o atinge. De ce, după ce construim un „Eden” tehnologic, începem să inventăm conflicte sau cădem în depresie?

Am citit undeva că oamenii posedă niște neuroni numiți neuroni oglindă. Acești neuroni ne fac pe noi să acționăm în grupuri, să imităm comportamente, fie bune, fie rele.

Este o vorbă populară: „Mai bine hoț decât prost.” Nu este o glumă cinică, ci mai degrabă o concluzie pragmatică: între două rele, societățile aleg adesea „cel mai mic rău” sau răul care produce rezultate.

Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au vorbit despre soarta omenirii, în contextul liderilor mondiali actuali.

O bătrână care își ducea vaca de la pășunat înspre casă ne-a avertizat de apariția unui râs în zonă. O familie de profesori universitari de la Iași ne-a pregătit pentru întâlnirea cu o ursoaică cu pui. Pentru că nu se defrișa în ritmul ultimilor ani și pentru că existau țarcuri pe unde animalele sălbatice erau hrănite regulat, nu erau motive prea mari de îngrijorare. Le respectam sălbăticiunilor spațiul personal și nu ni s-a întâmplat să fim deranjați. Surprizele au venit de unde nu ne așteptam... Foto: Dominika Zarzycka/NurPhoto/ Shutterstock Editorial/ Profimedia

După care mi-am amintit că asta se întâmplă cu noi, românii, cam peste tot: la mare, la plajă, am luat un loc bun, lângă apă, am pus prosopul să ne marcăm teritoriul și am plecat la masă câteva ore la tavernă. (Foto: Profimedia Images)