Neamul prost de sorginte mioritică și-a dat aseară în petec. (Foto: George Călin/ Inquam Photos)

La un moment dat una dintre ele întreabă: „- Dar Alexandra trăieşte sau a murit, că nu îmi este clar?” (Foto: Bogdan Dănescu/ Inquam Photos)

Există o tiranie psihologică în societățile actuale care impune că fiecare dintre noi suntem unici și excepționali iar paradoxul se creează atunci când vedem în jurul nostru că de fapt nu suntem, în comparație cu alții. (Foto: Guliver Getty Images)

Am fost educat cu multă violență. Am fost educat cu bătaie, pedepse, urlete și amenințări. Ultimatumul reprezentat prin afișarea palmei, însoțită de întrebarea retorică de intimidare: „O vezi?” era decisiv. (Foto: Guliver Getty Images)

Am dat frâiele țării în mâinile hoților, tâlharilor, violatorilor, criminalilor. Și asta nu ne-a deranjat deloc.

Familiarizat cu acest beneficiu esențial al meseriei de antrenor, taică-meu nu ezita să ceară favoruri sportivilor deveniți celebri, pe care îi pregătise. (Foto: Guliver Getty Images)

„Vasi pleacă în mormânt cu principiile lui, cu valoroasă lui inteligență și nemărginita lui bunătate. Iar noi rămânem cu golanii, hoții, incompetenții și șmecherii care nu pățesc nimic, sfidează tot și nu plătesc pentru nimic. Atât voiam să vă zic”.

Tocmai această proprietate a obiectelor digitale – aceea de a fi bunuri non-rivale – va schimba fundamental lumea în care trăim. Fiindcă în momentul în care un bun devine non-rival, economia așa cum o știm își pierde sensul. (Foto: Guliver/Getty Images)

Teroarea începe din cărucior. Ați văzut cum se chinuie, până la umilință, o mamă ca să plimbe căruciorul prin oraș? (Foto: George Călin/ Inquam Photos)

Cum milenialii și generația Z nu au avut experiența comunismului, ci doar pe cea a tranziției (percepută mai degrabă ca traumatizantă, așa cum pentru generația X viața în comunism a fost percepută mai degrabă ca traumatizantă), membrii generațiilor Y și Z sunt mai degrabă sceptici cu privire la capitalism.

Păi da, cam așa e, comparativ cu cei 12 ani ai ei, e bătrână. Comparativ cu 41 ai mei, nu e… (Foto: Guliver Getty Images)

Radioul pe Kiss FM oferă confortul pe care nu-l regăsești în microbuzele  jalnice ce leagă orașul meu de satele învecinate și unde maneaua e la putere cu toți biții din dotare.

Religiile sunt de părere că lenea e un păcat de moarte, iar etica protestantă, bază morală pentru începuturile modelului economic capitalist, ridică munca la rangul de practică izbăvitoare care ne poate cumpăra biletul către rai: o muncă austeră și asiduă, cu scop moral ascetic, nu cu scopul huzurului frivol în lumea aceasta. (Foto: Guliver/Getty Images)

A început un torent de ţipete despre cum nu e treaba mea şi cum îmi permit o asemenea neobrăzare. Sunt obişnuită cu funcţionarii publici flegmatici sau răutăcioşi, dar nu cred că am mai auzit vreodată asemenea ţipete...

A funcționa permanent sau în majoritatea timpului pe bază de agresivitate și violență, manifestând și acceptând o atitudine totalitară și implicit abuzivă pentru tine, familia ta și societatea din care faci parte este dovada că pe de o parte te simți în permanent pericol și ai o stare de neputință, iar pe de altă parte este dovada că nu cunoști o formă mai bună de a ieși din situația de pericol decât agresivitatea. (Foto: Guliver/Getty Images)

Unii zic că ar fi fost actor, alții - poet sau dansator, dar cei mai mulți, cuprinși de griji pentru mulțime, susțin c-ar fi intrat într-un partid!

Nivelul la care au ajuns slugărnicia şi incompetenţa în administraţia şi în funcţia publică dau măsura fragilizării critice a întregii Românii, de la educaţie şi sănătate, trecând prin economie şi protecţie socială, până la securitate internă şi politică externă. (Foto: Inquam Photos)

L-am văzut pe cel pe care îl ajutasem. Era transformat. Cu zece ani mai tânăr. Era acum un bărbat puternic. Mai avea momente în care spunea nonsensuri, dar în principiu se bucura de liniștea locului și părea ancorat în prezent, în realitatea noastră, așa cum o știm noi. Nu consumase pic de alcool. Iar peste drum de centru era o casă cu o curte mare, cu o vale ce se ducea într-un pârâu, cu meri și peri, cu iarbă verde și multă.

Un alt domn ne privește ciudat, pe mine și colegul meu. Mă simt ca un soi de paria în acea mulțime. (Foto: Guliver Getty Images)

Altă dată, un alt șofer a oprit în fața unui notar și a intrat înăuntru să-și rezolve ceva, apoi ne-a explicat că nu are timp să meargă în afara serviciului. (Foto: Hotnews.ro)

O fată frumoasă mi-a spus, fără răutate, pe când mă aflam în drum spre o întâlnire importantă pentru mine, că am început să mă îmbrac „ca o tanti”. Dar asta şi sunt, o tanti! Sunt perechi de blugi, flenduriţi artistic, la care nu pot să renunţ, dar îndrăznesc să fac ochi dulci şi rochiilor de tanti. De la 50 cred că ar trebui să ne împopoţonăm cu precădere personalitatea, tinereţii îi stă perfect pe dinăuntru! (Foto: Guliver/Getty Images)

Ceea ce vedem desfăşurându-se cu frenezie în România, cu deosebire în ultimii ani, dar într-o evoluţie care a început cu mult timp înainte, este transformarea inteligenţei dintr-o resursă vitală în una aleatorie, auxiliară şi dispensabilă.

Ieșirea din „trecutul care nu trece” presupune o împăcare cu sine și cu timpul propriu, o ieșire sau o retragere „înainte” de a deveni ridicol și, de asemenea, presupune o extragere din trecutul comunist printr-o atitudine și voință colectivă.

Mie mi-a fost și rușine să le spun cât câștig. Iar eu nu am nici liceul. (Foto: Guliver Getty Images)

E nevoie să fim conștienți de adevărata situație a lumii, ca să conștientizăm că trebuie să căutăm, pe lângă soluții politice, sociale, economice, științifice, culturale și soluții spirituale de o etică universală acceptabilă la nivel global.

Ajung eu la mașină, ei după mine. În timpul acesta apucasem să decapotez mașina. Cei doi trec pe lângă mine, și dintr-o dată li s-au împietrit fețele când m-au văzut. (Foto: Răzvan Vasile)

Iau una şi mă uit în jur după vreun nene de la cfr-ul lor să-i zic de belea. Mărturisesc însă că primul gând a fost să le iau pe toate şi să văd pe unde le bag (îmi place energizantul ăla de mor), dar am zis nu, nu fi român, poartă-te ca atare. (Foto: Guliver/Getty Images)

- Fetelor!, care dintre voi nu e dispusă să mă urmeze la Costinești va pierde oportunitatea de a avea un iubit ce va ajunge un magnat celebru!, le explica Ion în timp ce fuma în compartiment împreună cu ele. (Foto: BizBrașov)

Ne place ori ba, locul de muncă are nevoie de noi exact așa cum și noi avem nevoie de el; iar primul pas pentru a reduce anxietatea este să ne reamintim la modul cel mai real task-urile profesionale și să respectăm regulile prestabilite. (Foto: Guliver Getty Images)

Am observat că, spre mirarea mea, nu doar românii, ci și străinii, adică expații, după ce petrec ceva timp în România, ajung să se comporte de aceeași manieră deprimantă pentru mine. Promisiuni neonorate, facturi întârziate sau neplătite, și câte altele. Surpriză! În loc să mă deprime și mai tare, într-un fel oarecum pervers, constatarea m-a înviorat. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Femeile nu ies în cluburi să agațe. Dac-ar îndrăzni cineva să le spună că, de fapt, ele ies noaptea în oraș, machiate şi aranjate, ca să-l cunoască pe „one & only”, l-ar hali cu fulgi cu tot. Nesimțitule! Nu ți-ar fi rușine să insinuezi că tȃnjesc după jumătatea predicată de uncheșul Platon? Eu am nevoie de-un bărbat cum are nevoie peștele de bicicletă… (Foto: Guliver Getty Images)

Mulți dintre cunoscuți îmi spun adesea că francezii, la fel ca și ungurii, sunt politicoși doar de suprafață – ceea ce pot accepta și înțelege. Dar nici nu am vreo altă așteptare de la oamenii care îmi oferă atenția lor atunci când sunt la cumpărături, când vreau să ajung din punctul A în punctul B sau atunci când vreau să îmi satisfac pofta de mâncare cu o cină bună. E vorba de civilitatea care la noi s-a deteriorat în ultimele zeci de ani. (Foto: Guliver Getty Images)

Unul dintre cele mai rele flageluri ale vieții este singurătatea. Când se depășește acea stare de izolare constructivă și chiar meditativă, singurătatea devine apăsătoare, rece, chiar generatoare de boală. (Foto: Guliver Getty Images)

La întoarcerea de la grădiniţă, acelaşi semafor, de această dată în sens invers. Două doamne şi un domn pornesc pe roşu, copilul se întreabă dacă va veni un poliţist să le dea amendă. Văd în ochii ei că efectiv aşteaptă să vadă efectele transgresiunii celorlalţi, după ce am venit cu explicaţia cu poliţistul. (Foto: Guliver Getty Images)

Am devenit oarecum nepopular în bula mea, suspectat de neconformitate ideologică, de miopie politică, de indulgență suspectă cu dușmanul valorilor democratice, liberale, europene. Am avut discuții dificile rezolvate doar prin suspendarea lor sine die într-un climat de nemulțumire reciprocă. (Foto: Guliver Getty Images)

Spre deosebire de alte cazuri de abuz sexual, în recentul caz nu există loc de a da vina pe victimă. În cazuri de pedofilie e imposibil. Dar în alte cazuri, de gravități similare sau chiar mai mari, s-a evitat adevărul inconfortabil prin învinuirea victimei.

Bărbații ajung să se priveze, mai mult sau mai puțin conștient, și de nevoia de îmbrățișare sau atingere, care face parte din categoria nevoilor umane de bază. Câți dintre bărbații zilelor noastre îndrăznesc să îmbrățișeze un prieten sau o rudă de gen masculin atunci când se întâlnesc? (Foto: Guliver Getty Images)

Trăiesc într-o țară în care unora le face efectiv plăcere să încalce legea, să ocolească normele să trăiască ca și cum nu ar exista nici un fel de regulă în societate. Discut doar despre acele mici încălcări ale legii pe care le văd zilnic, le văd repetitiv, le văd permanent. Ceea ce mă îngrijorează este acea bucurie pe care o au acei oameni care comit astfel de încălcări (Foto: Guliver Getty Images)

E permanent revoltat, nu înțelege cum a putut să ajungă în situația asta, nevasta patronului de la supermarket îl numește cerșetor. „Aircraft engineer”, îmi spune el cu tristețe în glas. Are nevoie de un RMN, nu știu dacă se droghează, îmi e rușine să-l întreb. (Foto: Guliver Getty Images)

Erotismul, sugestia, tentaţia s-au îngălat în vulgaritate. Universul nostru virtual e foarte aproape să se transforme într-un megasite porno. Dacă ceva cenzură încă mai funcţionează în registrul vizual, plăcerea e compensată în descriptiv. (Foto: Guliver Getty Images)

Cumpără sandvișul, îl pune pe masă și zice: „Ceapa ți-o scoți singură”. Vizibil enervată, cerșetoarea bombăne cu năduf în urma lui, într-o românească curată: „Căcat!” și alte câteva vorbe, care nu se mai aud bine...

Ce simți în momentul în care cineva îți fură telefonul? Cât de tare te enervezi? Înjuri sau clocotești fără să spui nimic? Cât de mare este starea de neputință, de frustrare și de revoltă că nu poți să faci nimic? (Foto: Guliver Getty Images)

Se numește Dana și are 31 de ani. Dana are o relație stabilă de 6 ani și nu-și dorește copii. Pe Dana o întreabă foarte des prieteni, cunoscuți, rude, când are de gând să-și bage mințile-n cap și să facă și ea un copil. (Foto: Guliver Getty Images)