Eficientizare

Un domn al cărui nume refuz să-l rostesc a făcut recent o listă cu marii consumatori nesimțiți de resurse din economia românească. Cercetarea, știe oricine. Ea a dus țara în fundătura din care nu se știe cine o mai poate scoate.

E drept că unele institute de cercetare pot fi comasate, e drept că nu toți cercetătorii „livrează la parametrii doriți”, cum și-ar dori cei care cred că cercetarea fundamentală sau aplicată e asemenea unei fabrici de cârnați. Dar nu cunosc vreun sistem de cercetare în lume în care toți cercetătorii sunt la același nivel – nobelizați, de preferință. Probabil că domnul al cărui nume refuz să-l rostesc își dorește, ca și Ceaușescu, să avem numai cercetători peste medie. 

Ca să fie mai clar și pe înțelesul tuturor celor care au trecut prin școală: Ca să apară un Camil Petrescu e nevoie de mulți Cezar Petrescu.

Foarte recent, s-a anunțat că e posibil ca fuziunea nucleară să devină operantă în industrie, chiar în următorii zece ani – un articol lămuritor scrie domnul Victor Bârsan pe Contributors.ro. E o știre care, la noi, a trecut aproape neobservată. Deși se înscrie perfect în contextul de acum: dacă se va putea produce energie prin fuziune nucleară, atunci toate datele războiului energetic și nu numai la care asistăm, tot echilibrul geostrategic se schimbă. Ar trebui să ne intereseze. Pe toți. Și mai ales pe oamenii politici, dintre care face parte și domnul al cărui nume refuz să-l rostesc.

Rezultate de felul acesta sunt rodul a mulți, mulți ani de cercetări care au costat enorm și la care au contribuit mii de anonimi din institute de cercetare care nu aduc foarte mult profit – cu siguranță, mai puțin decât fabricile de cârnați.

Prin anii nouăzeci, când începea să se vorbească la noi despre eficientizare, inclusiv în universități și în cercetare, un coleg sugera să închiriem întreg sediul U.B. din bulevardul Elisabeta unor cazinouri și bănci – soluție radicală și mult profitabilă, și-acum mă-ntreb de ce n-a fost adoptată.

Pe de altă parte, ca să fii sensibil la o știre precum cea despre fuziunea nucleară care poate deveni mai curând decât visam sursă de energie la scară industrială, ca să înțelegi ce înseamnă, trebuie să fi trecut prin școală și altfel decât distrându-te, snobându-ți profesorii, preocupat doar de „dezvoltarea personală”. Trebuie să fi învățat lucrurile acelea grele și inutile, precum biologia, fizica, matematica și chimia, formulele alea inepte care ne tâmpesc copiii și nu-s bune la nimic decât la tocit nervii. 

„Pentru claritatea expunerii, vom evoca, pe scurt, câteva chestiuni din domeniul energeticii nucleare, accesibile unei persoane cu cunoștințe de fizică la nivel liceal”, spune domnul Bârsan în articolul citat. Oare căror, câtor cititori se adresează distinsul domn? Mă îndoiesc că mulți dintre politicienii noștri sau dintre bacalaureații de anul acesta pot înțelege. Ceea ce se întâmplă, evident, pentru că profesorii au normă prea mică, stau prea puțin în școală și sunt plătiți regește. Ca și cercetătorii.

E clar: trebuie tăiat în carne vie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp