E ceea ce americanii numesc ”underdog”. Adică persoană sortită să piardă. Emoția generată de ea către electoratul care încă o susține e normală pentru un asemenea context. Sunt mulți oameni cu bun simț care judecă emoțional, și consideră că ea este cea nedreptățită. Votul pe care i-l oferă este, în primul rând, un vot oferit asupriților, martirilor. Care sunt mulți în țara asta. Inclusiv votanți ai lui Călin. Vina este a ei și doar a ei, pentru îndârjirea nerațională de a rămâne în cursă. Și inclusiv pentru imaginea de martir, combinată cu cea de erou salvator, pe care și-o construiește în fiecare zi.
Are Elena Lasconi dreptul de a rămâne în cursă? Bineînțeles. Democrația încă funcționează în România, așa sugrumată cum este de către sistemul mafiot.
Ar fi în continuare Elena Lasconi votabilă, dacă nu ar exista Nicușor Dan? Nu am nici o îndoială că da. Și-a recunoscut deja mai multe dintre gafe – cum ar fi scrisoarea deschisă către Trump. Cu siguranță ar face altele. Dar cu bune intenții. Și ar învăța din ele.
Trebuie ca Elena Lasconi să rămână în cursă? Nu știu. În loc, aș pune alte câteva întrebări:
1. Dacă, cu o zi înaintea alegerilor din primul tur, ar avea maturitatea politică să se retragă și să anunțe că îl susține pe Nicușor, câți din electoratul dumneaei ar merge pe această opțiune?
2. Dacă Nicușor ar ajunge în turul doi, Elena Lasconi l-ar susține?
3. Dar electoratul dumneaei?
Este Nicușor, în schimb, ”adevăratul” erou salvator? Nu cred asta nici o clipă.
Dar Bolojan? Nici asta nu cred.
Era o vreme când credeam în eroi. O vreme când am devenit membru USR și am încercat să fac ceva din interior. Puțin, atât cât am putut. Am văzut atunci atitudini revoltătoare, demne de PSD sau chiar PCR. Bullying, trădare, lașitate, ignoranță, oportunism. Am ales atunci să ies cât mai repede din acest partid, care îmi oferea doar depresie și prea puțină speranță.
Și totuși.
Am văzut cum USR luptă în fiecare zi, în Parlament și în câteva primării câștigate cu greu. Urmăresc oameni precum Irineu Darău, Claudiu Năsui, Dominic Fritz, Clotilde Armand, Cristina Prună, chiar și Elena Lasconi în calitate de primar. Îi văd cum încearcă din răsputeri, în ciuda tuturor șanselor, să combată caracatița mafiotă tricenară. Și, uneori, chiar reușesc. Fără acești oameni, România ar fi mai jos. Economic, ecologic, social și administrativ. Poate și uman. Nu cu mult, deoarece ei au avut puterea mult prea puțin. Dar ei reprezintă pavăza de care România educată avea nevoie. Cea trădată de Iohannis. Speranța e menținută de ei.
Nicușor nu mai e în USR. O ruptură ideologică între el și USR a existat, din perioada când partidul abia se făcea văzut și auzit. Așa a fost să fie.
Dar pentru cei care aleg să vadă, Nicușor a continuat lupta cu sistemul mafiot, atât înainte de a fi primar, cu nenumărate acțiuni în justiție către Primăria Gabrielei Fierea, cât și mai târziu, din interiorul sistemului, din momentul când a preluat Primăria capitalei. Departe de a fi un om sau un politician perfect, acest personaj a scos Primăria din datorii, a început înlocuirea sistemului de țevi de termoficare, plus multe altele.
Au trădat-o cei din USR pe Elena Lasconi? Depinde.
Din exterior, consider că USR au luat decizia corectă către a-l susține pe Nicușor Dan. Au spus-o chiar ei că s-au mulat pe dorința unei părți consistente din electorat – lucru pe care tind să îl cred. Din câte am citit prin presă și ascultat la unii membri USR, au făcut chiar ei mai multe sondaje – unele interne, altele publice –, din care reieșea clar faptul că Elena Lasconi e dezavantajată în fața lui Nicușor. Bineînțeles, orice om cu bun simț va recunoaște că cei doi candidează pe același culoar: acela al oamenilor pro-europeni reformiști. Tot ei au spus că, înainte de a lua decizia oficială, au încercat să își convingă propriul candidat să dea dovadă de realism și să ia în calcul sondajele, chiar cu doza de marjă de eroare cuvenită. Nu am nici o îndoială că a fost așa.
Singurul dubiu pe care îl am în ce privește trădarea este legat de modul de comunicare. Mai exact, având în vedere trecutul tiranic și rigid de comportament al conducerii USR cu multipli membri mai rebeli ai lor, iau în calcul opțiunea să fi existat o comunicare mai abruptă. În care Elena nu era tratată ca un egal, ci ca o unealtă a partidului de a crește. Din această perspectivă, nu mă poate convinge nimeni nici de alb, nici de negru. Și nici măcar de gri – care, mai mult ca sigur, este nuanța corectă. Atâta timp cât nu am asistat eu personal, sau nu am văzut sau auzit înregistrări audio / video cu discuții între subiecți, modus operandi în ce privește strict comunicarea între conducerea USR și încă actualul lor președinte rămâne un mister pentru mine. Aici e posibil să fi existat trădare. Iar dacă da, atunci e regretabil.
Dar dacă nu, dacă, printr-un miracol, Elena a fost tratată așa cum se cuvenea, cu respect față de toate realizările ei anterioare, și totodată cu asertivitate radical candidă, dar cu toate astea, ea a fost cea total opacă la cuvântul rațiunii, atunci vina este a ei și doar a ei. Iar vina pe care o poartă este cea de lipsă de maturitate politică. Nimic altceva. Nu o putem compara cu Georgescu – așa cum o fac unii. Va rămâne, totuși, în istorie ca și candidatul reformist fără viziune, care a boicotat (cu sau fără succes - vom vedea) șansa propriului electorat de a avea președinte.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Chiar, ce-o fi având el în plus față de dvs, poate un spate mai lat.. ?
Am avut naivitatea să cred că vom scăpa, dacă nu altfel, măcar pe cale naturală de metehnele trecutului. Că vor veni oameni tineri, proaspeți în gândire, care nu vor pune botul la clientelism, nepotism și pilăraie de partid, Că s-or mai atrofia tentaculele caracatiței mafiote de care vorbiți. Dar m-am înșelat.. Mă credeți ?
„Pilăraiele” de partid, nepotismul și clientelismul sunt status quo-ul vremurilor pe care le trăim împreună. Cum să nu pună botul tinerii prezentului, când așa se construiesc carierele în „democrația” noastră cea atât de originală...
"Lasconi trăiește în beția din noiembrie..",DAR,TREBUIE SA AIBA MULTA PROSTIE in capsorul ei,parca ar fi elena lui ceasca.
Ambii înșiră niște lozinci deja uzate. Dan o ține langa cu rechinii imobiliari și cu obsesia retragerii altor candidați ca să poată răzbate el. N-are niciun plan concret, E doar un primar mediocru, obosit, deprimat și mohorât. Când râde, pare că se strâmbă ca și când ar fi băut o lingură de oțet. Faptul că nu e amestecat în mafia dezvoltatorilor nu e o calitate suficientă pentru funcția de președinte.
Lasconi e doar o țață de provincie și prin vorbe, și prin gesturi. Are un discurs naiv-patetic lipsit de substanță și rupt de realitate. Aceleași vechi marote cu sistemul mafiot pe care doar ea poate să îl spulbere. Toți sunt răi și hoți, doar ea e o fecioară neînfricată și imaculată, capabilă să schimbe România. Are o cultură aproximativă, cu multe lacune și momente când e pur și simplu caraghioasă, penibilă.
Așa că, mai lăsați-ne cu USR, Lasconi și Dan. N-au calități de prezidențiabili, atuul lor e că dacă vor ajunge în finală, vor fi votați de electoratul pro-Vest.
Nu doar că nu i-au avantajat deloc dezbaterile, au avut ocazia să-și demonstreze din plin incompetența și micimea. Nu că restul ar fi rupți din soare, din contră, e cea mai ridicolă ofertă de candidați de la "vindecătorii" din anii '90 încoace!
Dar să fii ridicol în astfel de companie este o performanță rară!
Nicușor cu accente de "Rainman", fără șarmul lui Dustin Hoffman, Lasconi ieșită direct din schițele lui Caragiale clamându-și onoarea nereperată.
Jalnic.