Cred că am petrecut luni de zile, aproape un an în „lupte” grele pe social media cu cei care – prosteşte, credeam eu, dar se dovedeşte că eu eram prostul – cereau cu îndârjire „Turul doi înapoi!”.

În 2024, am votat AUR nu din cauză că am crezut vreodată în ce propun ei, nu din cauză că cei din AUR mi se par un stâlp al democrației, nu din cauză că mă atrăgea vreo propunere a lor de om în Parlament, nu! Nimic din toate acestea.

Dinspre o succintă privire și analiză, se constată o anumită râncezeală la nivelul conducerii partidelor din România.

În turul 2 ăla anulat au ajuns Georgescu și Lasconi. În al doilea tur 2 au ajuns Simion și Dan. Patru personaje diferite, dar cu un atribut comun: niciunul nu a fost/este perceput ca politician mainstream - sau ca aparținând „sistemului”, cum se zice la noi.

Am fost printre primii care au identificat-o pe doamna Lasconi ca fiind o catastrofă. Macar și pentru lucrul ăsta merită să fiu ascultat. Astăzi foarte mulți se leapădă de susținerea pe care i-au acordat-o doamnei din motive strategice sau de conjunctură. Nu-i acuz pe niciunul dintre ei de rea-credință, sunt convins că au făcut asta având motive temeinice și justificate . Totuși ar trebui să învățam câte ceva din lecția Lasconi.

E ceea ce americanii numesc ”underdog”. Adică persoană sortită să piardă. Emoția generată de ea către electoratul care încă o susține e normală pentru un asemenea context. Sunt mulți oameni cu bun simț care judecă emoțional, și consideră că ea este cea nedreptățită. Votul pe care i-l oferă este, în primul rând, un vot oferit asupriților, martirilor. Care sunt mulți în țara asta. Inclusiv votanți ai lui Călin. Vina este a ei și doar a ei, pentru îndârjirea nerațională de a rămâne în cursă. Și inclusiv pentru imaginea de martir, combinată cu cea de erou salvator, pe care și-o construiește în fiecare zi.

În acest moment, îmi e greu să spun că sunt pro-Nicușor sau pro-Lasconi. S-a împroșcat atâta venin din ambele tabere (de către persoane implicate și/sau susținători), s-au spus atât de multe lucruri adevărate și grave, dar și enormități, încât îmi e greu să spun că susțin sincer vreunul din ei. Voi spune, totuși, următoarele: foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu

Acum câteva minute mi-am dat demisia din USR, pe grupul de whatsapp al partidului din micuțul oraș în care trăiesc. Nu am nicio funcție în partid sunt doar simplu membru. E o decizie la cald referitoare la retragerea sprijinului pentru Elena Lasconi care era candidatul oficial al partidului, votată și validată de forurile superioare ale partidului.

Comitetul Politic al USR a decis să retragă sprijinul politic Elenei Lasconi în plină campanie aferentă turului 1 al prezidențialelor din acest an. Decizia a fost anunțată de Dominic Fritz, care ocupă funcția de vicepreședinte al USR și primar al Timișoarei. El susține că demersul a venit în urma a ”mii de conversații” care indicau faptul că șansele Elenei Lasconi de a ajunge în turul doi sunt aproape inexistente.

Lavinia Șandru ne demonstrează că drumul spre mântuire trece prin trapeza mănăstirii. Smerită, dar nu pe stomacul gol, candidata a ales să-și manifeste evlavia în fața unui borș de post și a unei tocane monahale. Întâlnirea cu pelerinii și călugării a fost, desigur, o experiență „binecuvântată”, mai ales când e încadrată de un unghi bun de poză și un mesaj generos pe Facebook. Căci, se știe, lumina credinței strălucește cel mai bine prin lentila camerei foto. foto Inquam Photos / Simion Sebastian Tataru