Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Elvira Deatcu: „Nici în cele mai urâte coșmaruri nu am visat că voi ajunge să o joc pe Elena Ceaușescu”

Elvira Deatcu

Există lucruri pe care nu le-aș face, de exemplu, nu aș juca rolul Elenei Ceaușescu. Adică, ce să zic, mai bine pe Satana, decât pe ea, măcar Satana are o istorie interesantă, unde mai pui că e și deștept.

Ei bine, Elvira Deatcu o joacă pe Sinistra în serialul Spy/Master, în care Nicolae Ceaușescu pare că a revenit la viață prin Claudiu Bleonț. Serialul este despre spionaj și trădare, inspirat de fuga lui Ion Mihai Pacepa în 1978, cel mai important personaj din spionajul românesc, consilier personal al Dictatorului.

Iată ce spune Elvira despre această experiență,

Elvira Deatcu, joci rolul Elenei Ceaușescu, dar ești prea frumoasă pentru acest personaj...

Nu, nu sunt. Ți se pare. Sunt hâdă rău… M-au urâțit bine…

Dar nu suficient..

Mă rog, acum, după ce filmul a fost difuzat, unii ziceau că poate ar fi trebuit să mă îngrașe puțin, dar nu cred că era o soluție, pentru că ea nu era grasă, era doar… nefericită așa, din punct de vedere fizic, era și mai mică de înălțime, asta este adevărat.

Nu am avut machiaj și am purtat o perucă făcută din păr natural, realizată de o peruchieră extrem de talentată din Ungaria, pentru că trebuia totuși să redăm un anumit tip de coafură pe care l-a avut Elena Ceaușescu până la celebrul coc. Deci nu pot spune că am fost sau sunt prea frumoasă pentru acest personaj. Altele au fost spaimele mele legate de el.

Mi-a fost foarte teamă, pentru că mi-am dat seama că acesta este un personaj cu care poți să-ți frângi gâtul, profesional vorbind

Cum ai studiat rolul acesta? Nu mi se pare că ar fi fost o personalitate complexă, cu toate astea cred că rolul a fost dificil, sau?

Da, pentru că recunosc că nici în cele mai urâte coșmaruri nu am visat vreodată că voi fi pusă într-o asemenea situație, foarte provocatoare de altfel pentru o actriță… Dar niciodată nu mi-am dorit și nici nu am visat să joc așa ceva.

Plaja mea de interes pentru partiturile feminine era dintr-o cu totul și cu totul altă zonă. Mi-a fost greu, recunosc. Mi-a fost și foarte teamă, pentru că mi-am dat seama că acesta este un personaj cu care poți să-ți frângi gâtul, profesional vorbind.

Când m-a contactat Domnica Cârciumaru, directorul de casting pentru acest proiect cu care eu mai lucrasem și înainte și m-a rugat să semnez cu acord de confidențialitate ca să primesc primul episod, m-am bucurat foatre tare.

De ce?

Pentru că proiectele din țara asta nu sunt multe și e o bucurie când ești invitat să faci parte dintr-unul.

Și?

Și am întrebat-o la ce personaj mă uit, pentru că mă pregăteam pentru prima întâlnire la casting și ea mi-a scris mesajul: „Elena Ceaușescu!”. Eu, pentru că o cunosc și avem așa, o anume relație și un tip de umor comun, am luat mesajul ca pe o glumă și, după o jumătate de oră i-am scris din nou, întrebând-o „deci? La ce personaj mă uit?” Și răspunsul ei a fost : „Elena Ceaușescu.” Și imediat i-am scris: „E O GLUMĂ?” „Nu”– mi-a răspuns.

Cu Claudiu Bleonț („Nicolae Ceaușescu”)

Și am simțit imediat cum mi s-au tăiat picioarele și m-am umplut de negativ și de urât instantaneu. M-au luat spaimele… Și firește că m-am dus la casting, cum să nu mă duc? Acolo am primit mai multe secvențe, și de doi, dar și un monolog pentru mine.

Spre seară mi s-au transmis deja semnale foarte bune, după ce s-a terminat acea primă etapă de casting. Îl dădusem chiar cu Christopher Smith, regizorul, care fusese, se pare, foarte încântat de ceea ce făcusem. În fine, după două săptămâni am fost chemată din nou, la o nouă etapă de casting împreună cu Claudiu Bleonț, de data aceasta.

Am fost destul de panicată la fiecare filmare

Claudiu Bleonț este un Ceaușescu înspăimântător de bun…

Da.

Ați râs pe set?

Oh, da! Am și râs, da! Deși eu am fost destul de panicată la fiecare filmare, pentru că îmi propusesem niște lucruri care să sugereze ceva despre femeia asta care a fost în excelență un personaj negativ.

Dar Claudiu a fost așa un partener minunat, cu o energie bună, care era tot timpul pus pe treabă și care, pentru că m-a simțit speriată, a făcut totul ca să mă ridice, mi-a dat încredere și m-a asigurat mereu că va fi bine…

Îi jucam totuși pe Elena și Nicolae Ceaușescu, persoane pe care toată lumea le știe sau de existența cărora este conștientă. Și chiar dacă nu le mai cunoaște numele, lumea tot știe că au existat niște dictatori comuniști cândva, undeva, în Estul Europei… Așa că responsabilitatea asta a fost dificilă pentru mine…

Acesta a fost lucrul care te-a încurajat cel mai tare?

Da, și de asemenea încrederea cu care m-a investit Chris Smith, regizorul. Recunosc, pentru mine a contat foarte tare încrederea asta și acum, la avanpremieră, am stat de vorbă cu el mai mult ca de obicei și mi-a spus că, atunci când m-a văzut la casting și singură, și alături de Claudiu Bleonț, s-a liniștit. A știut că din acest punct de vedere castingul este rezolvat, pentru că cele două personaje erau foarte importante pentru el, ceea ce este și normal.

Atmosfera anilor 70 este creată fidel. Unde ați filmat? Am recunoscut palatul Snagov…

Da, am filmat și la Snagov, dar și la București, în casa Ceaușeștilor care este acum muzeu. Am filmat mult și în Ungaria. Ioanina Pavel, producătoarea creativă, spunea de curând într-un interviu, că Ungaria și Budapesta au fost foarte ofertante pentru atmosferă, clădiri, decor etc. Au fost folosite foarte multe locații, pentru că acțiunea se întâmplă și la Bonn, dar și la Camp David și nu s-a dorit folosirea unor efecte sau a tehnologiei pentru a crea locurile respective.

Filmul are o atmosferă aproape noir, cu cadre care te țin în suspans… De la primul episod am simțit și spaima, m-am și amuzat puțin și am remarcat dinamica acțiunii. Este împărțită „cu 10 zile înainte”, „cu 4 zile” cu 3, apoi din nou scena cheie, pe urmă iar trecut, ca un fel de prolog secționat. Cum ai văzut tu cele două episoade? Ce feedback ai?

Am mesaje de la colegi de breaslă, în primul rând, care mă felicită, deci cred că feedbackul este bun și mi s-a mai dus așa din șiragul ăla de pietre de pe suflet:) În ceea ce privește ritmul în care s-a montat filmul, e bine că l-ai menționat, pentru că editorul este cel care a montat The Crown, un profesionist specializat în filme istorice, filme de epocă.

Lipsa de încredere între oameni și incertitudinea erau o povară greu de dus

Filmul este inspirat din fuga în SUA a șefului-adjunct al spionajului românesc, generalul Ion Mihai Pacepa, cel care i-a dat cea mai grea lovitură, cel care a trădat sistemul și pe care Ceaușescu l-a condamnat la moarte…

Da, dar filmul își dorește, totuși, să fie o ficțiune care pleacă de la acest adevăr istoric. Și o idee foarte bună a fost, pentru veridicitatea acțiunii, și faptul că fiecare țară prezentă în poveste a fost reprezentată de actorii de origine, ceea ce a făcut ca acest casting să fie cu adevărat internațional.

La vizionarea oficială a primului episod

Alec Secăreanu îl joacă pe Victor Godeanu, consilierul personal al lui Ceaușescu și șeful spionajului românesc. Deci pe Pacepa, într-un fel. Joacă așa de bine, că toate trăsăturile sale faciale sunt paralizate, chipul lui nu vorbește decât prin scurte ridicări de sprâncene, sau prin licărul scurt al privirii. Este ermetic.

Da, ai spus foarte bine că e ermetic. Cred că așa erau oamenii în relația cu acest cuplu, tot timpul în expectativă, tot timpul cu atenția ascuțită la maximum, pentru că nu știau ce li se putea întâmpla de la un moment la altul. Moodul lui Ceaușescu era foarte schimbător și era foarte important cum îl prindea cineva, în ce stare. Iar ea era intrigantă, manipulatoare, rea, proastă…

Acest proiect te-a făcut să-ți lămurești mai multe lucruri legate de acea perioadă?

Eu nu am repere negative legate de perioada de până în 89, pentru că eram un copil când aceste lucruri s-au întâmplat. Nu am simțit lucrurile negative și, cum toți copiii trăiau ca mine, nu sufeream. Dar mă regăsesc în atmosfera care transpare din film, mă regăsesc în culorile epocii, îmi aduc aminte vestimentația din fotografiile familiei. Din punct de vedere obiectiv însă, mi se pare că se surprind foarte bine tipurile de relații pe care le impunea acest cuplu și suspiciunea care plutea în aer. Lipsa de încredere între oameni și incertitudinea erau o povară greu de dus.

Spy/Master este creat și scris de Adina Sădeanu și Kirsten Peters, regizat de Christopher Smith (Temple, Alex Rider), iar imaginea este semnată de Ben Wheeler BSC (The Tourist, The Baby) și Ádám Fillenz HCA (Hier, Battle: Freestyle). Antony Root și Johnathan Young sunt producători executivi HBO Max, iar Ioanina Pavel producător creativ. Anke Greifeneder este producător executiv pentru Warner TV Serie. Viktória Petrányi și Judit Sós sunt producătoarele Proton Cinema, iar Tudor Reu este producătorul din partea Mobra Films.

Citiți mai mult pe cristinastanciulescu.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cred ca e normal ca unui actor sa i se propuna orice rol, asa cum unui avocat i se propune sa apere orice inculpat. Ràmâne apoi la latitudinea fiecaruia dacà acceptà sau nu si daca se va ridica la înaltimea provocàrii.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult