Fabuloasa viață a lui Peter Georgescu. De la ostatic într-o tabără comunistă de muncă, la legendă a publicității americane

Foto: Primirea familiei Georgescu reunite de către Președintele SUA, Dwight Eisenhower, 1954

Caracterul este destinul, spuneau vechii greci, iar întâlnirea cu Peter Georgescu, pe care am avut privilegiul să-l cunosc la New York în această săptămână, este cea mai profundă confirmare a acestei zicale. Istoria sa și a familiei sale ne readuce aminte dimensiunile reale ale ororilor lumii pe care generația mea a avut șansa să nu o cunoască.

Foto: Alături de Peter și Barbara Georgescu, la New York

Minor fiind, Peter a trăit despărțit de părinți și a fost închis, alături de fratele său, într-un lagăr de muncă din România comunistă până când a fost răscumpărat, cu sprijinul Președintelui SUA. Ajuns pe pământ american, a urmat studii la universitățile Princeton (unde a absolvit cu distincția cum laude) și Stanford, apoi a lucrat toată viața la una dintre cele mai mari firme de publicitate din lume, Young & Rubicam, pe care ajuns în final să o conducă, fiind singurul șef din istoria companiei care nu fusese născut în SUA. Vreme de câțiva ani, deciziile sale au produs o revoluție în industria de marketing. Compania și-a majorat veniturile cu 300% și profiturile cu 900%. Astăzi, venerabilul Peter este un foarte respectat antreprenor, precum și un autor de succes. Vocea lui este mereu auzită la CNN, Bloomberg, NBC ori citită în Forbes, New York Times etc.

Peter nu este altcineva decât fiul lui Valeriu (”Rică”) Georgescu (1904-1933), unul dintre cele mai interesante personaje ale lumii clandestine din vremea celui de-al doilea Război Mondial. Ginerele omului politic ţărănist Sever Bocu şi finul (de căsătorie) lui Iuliu Maniu, Rică Georgescu a fost activist țărănist și un important om de afaceri, conducând afacerile Standard Oil din New Jersey (companie înființată de Rockefeller, cel mai bogat om din istoria modernă, Exxon-ul de astăzi) în România interbelică.

Foto: Peter și Costa cu bunicii acasă, în Transilvania, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, 1944

Rică Georgescu a făcut parte în vremea războiului dintr-o rețea de spionaj, influență și rezistență în favoarea Aliaților care a furnizat Londrei informații și sprijin logistic împotriva alianței cu naziștii. A fost descoperit, arestat de germani în august 1941 și predat lui Antonescu, fiind depus în închisoarea Malmaison (de unde ”Jockey”, numele său de cod în rețeaua SOE, a continuat colaborarea cu agenții britanici, cu acordul tacit al autorităților antonesciene). Procesul rețelei sale nu a început niciodată, fiind probabil amânat de Antonescu pentru a folosi această ”captură” ca monedă de schimb în contextul deteriorării frontului (Mihai Antonescu a confirmat la procesul din 1946 că a intervenit pentru ca lotul Georgescu să nu fie trimis în judecată). După 23 august 1944, Georgescu a fost eliberat și numit demnitar (mai fusese și înainte de război) în Guvernul Sănătescu, precum și director al companiei petroliere româno-americane. În 1947 a părăsit țara împreună cu soția sa pentru o călătorie de afaceri, însă copiii lor au rămas acasă. În ”afacerea Tămădău”, numele său s-a aflat pe lista celora care urmau să fie reținuți, așa că nu s-a mai putut întoarce în țară. Copii soților Georgescu, Peter și fratele său, Costa, au fost persecutați de comuniști și internați într-o tabără de muncă.

Foto: Peter și Costa, în 1944

Lui Rică Georgescu i-au trebuit șapte ani, 250.000 de dolari și un lobby puternic, construit cu abilitate, pentru a-și recupera familia. A ”beneficiat” totodată și de actul nătâng al agenților Securității (printre ei, Hristache Zambetti, ofițer de Securitate, fost ilegalist, camuflat în diplomat român pe pământ american, care s-a prezentat drept secretar I al misiunii României de la Washington), care au încercat recrutarea lui Rică și a Ligiei (fiica lui Sever Bocu, unul dintre promotorii Unirii de la Alba Iulia, asasinat la închisoarea Sighet cu câțiva ani înainte ca nepoții săi să fie eliberați) în schimbul eliberării fiilor lor (ca probă de viață, Zambetti le-a arătat părinților o fotografie recentă a copiilor cu un text olograf pe verso). Episodul a fost denunțat de Rică Georgescu agenților FBI și a provocat un scandal internațional. O înregistrare care s-a păstrat probează dramatismul dezvăluirii și al reunirii familiei Georgescu. În autobiografia sa (cu un titlu atât de sugestiv, ”The Constant Choice. An Everyday Journey From Evil Toward Good”, netradusă încă, din păcate, în limba română), Peter Georgescu menționează și contribuția lui Frank Gardiner Wisner (unul dintre fondatorii CIA), care ar fi negociat cu sovieticii un schimb de prizonieri, pentru eliberarea unor spioni sovietici fiind oferiți în schimb copiii soților Georgescu.

Foto: Valeriu și Ligia Georgescu privind o fotografie copiilor lor aflați ostatici în țară, 1953

Membri ai Congresului american au ajuns până la președintele SUA, Dwight Eisenhower, care i-a cerut lui Gheorghiu-Dej reîntregirea familiei Georgescu. În cele din urmă, frații Georgescu au fost eliberați și trimiși în SUA, după șapte ani, în aprilie 1954.

Foto: Peter și Costa, după ani de muncă grea, 1954

Ajuns în Statele Unite la vârsta de 15 ani, Peter Georgescu este întruchiparea a ceea ce numim măreția visului american. A absolvit o universitate din Ivy League, în vreme ce fratele său, Costa, a obținut un doctorat în istorie și literatură arabă și a urmat o carieră ca oficial al guvernului american. La 82 de ani, Peter Georgescu este o icoană a industriei de publicitate. Cariera sa legendară la Young & Rubicam i-a adus recunoașterea și notorietatea. A fost introdus în Hall of Fame și a primit numeroase distincții în lumea academică americană. 

Foto: Reunirea familiei Georgescu pe aeroportul Kennedy (New York), 1954

Am făcut această lungă introducere pentru a contura personalitatea lui Peter. Știam că tatăl său dăduse dovadă de mare curaj, și nu o dată, că avusese o contribuție la scoaterea României din Axă, dar nu am știut până zilele acestea că a avut de plătit un preț atât de scump. În copilăria lui Peter nu exista nici un fel de îndoială că părinții săi erau niște eroi. Chiar și după normele vremii noastre, ei vor continua să fie, pentru generația mea, niște români merituoși.

Foto: Peter și Barbara Georgescu alături de nepoții lor, la castelul Peleș, 2012

La Peter se văd transparent semnele lumii aristocratice românești de dinainte de război: inteligența, farmecul, manierele desăvârșite și o viziune temerară care nu l-a părăsit niciodată. În întâlnirea cu Peter și Barbara Georgescu am vorbit despre România de astăzi și despre cum vreau să promovăm mai bine țara noastră în SUA. M-am bucurat mult să le trec pragul casei întrucât renumele lui Peter continuă să spună, în definitiv, povestea uimitoare a unei țări. O țară care a trecut prin foc, dar care, după decenii întregi, a gustat iarăși libertatea și speranța.

Fotografiile familiei Georgescu au fost preluate de pe website-ul personal, petergeorgescu.com. Foto din 1953: NY Daily News via Getty Images

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp