Mulțimea străinilor și în special a evreilor în țara noastră este un simptom al unui mare rău, nimeni nu o neagă. Dar ce mijloc nechibzuit de a ataca simptomul și de a lăsa răul?
Răul nostru este lipsa de activitate economică și lipsa de cunoștințe în poporul român. Odată aceste defecte date, tot comerciul și toată știința trebuiau să devie străine, și străinii au fost prin urmare în mijlocul răului reprezentanții părței celei bune, de care nu se poate lipsi un stat fără a pieri. Evreii au înlesnit la noi activitatea comercială, școalele din Franța și Germania ne-au dat ideile de cultură. Noi numai atunci ne putem lipsi de aceste auxiliare străine, cînd vom fi înșii în stare să le suplinim din propriul nostru fond național. Dar această suplinire se dovedește prin fapte pozitive, adică prin însăș activitatea noastră economică și prin însăș inteligența noastră, dar nu prin negația existenței străinilor. Pe evrei îi vom înlătura cînd vom fi tot așa de activi ca și dînșii, ideile germane și franceze le vom înlocui cînd ale noastre vor fi tot așa de mature și solide. Pînă cînd însă aceasta nu este, a începe persecuția contra străinilor vrea să zică a desfrîna barbaria în contra libertății, a susținea obscurantismul în contra inteligenței.
Singura noastră cale de scăpare este lățirea cunoștințelor și deșteptarea activității economice și orce timp care afară din aceste sfere ni se consumă cu intoleranță și cu exclusivismul așa-numit național este un timp pierdut, spre ruinarea statului nostru.
„Naționalitatea”, dacă acest cuvînt vrea să aibă un merit și o valoare, nu poate fi un pretext sub care să se ascundă lenea și barbaria, și ținta noastră în viitor nu este de a ne păstra numai limba și sîngele și teritoriul brut, fără altă aspirație mai nobilă. Pe această treaptă stau și indienii sălbatici din America, dar de aceea indienii din America constituie o hoardă, și nu o națiune. Limba și sîngele și teritoriul sunt elemente prețioase ca mijloc spre un scop mai înalt, și acest scop nu poate fi altul decît progresul civilizației omenești prin toleranță și știință, prin bunăstare materială și morală potrivită totdeauna cu gradul culturei unui popor. Dar a susținea mijloacele prin un sistem care nimicește scopul este cea mai absurdă din toate rătăcirile politice ce se pot închipui.
Ceea ce nimeni n-ar fi crezut cu putință în secolul al XIX-lea la noi s-a întîmplat. S-au găsit profesori din învățămîntul public și bărbați din așa-numitul partid liberal care să se facă agenții motori ai persecuției, s-au găsit preoți creștini care să se fălească în adunări publice cu ura ce o poartă în contra deaproapelui lor de altă credință politică sau religioasă. Și unii, și alții au uitat rațiunea existenței lor, au uitat că știința și libertatea sunt focarul toleranței umanitare, au uitat că religia creștină este iubirea necondiționată a tuturor oamenilor fără excepție.
În orce masă de popor, și cu atît mai mult în masa unui popor încă incult, există pe lîngă însușirile cele bune și un instinct primitiv, teluric, brutal, pe care toți oamenii de bine și toate dispozițiile salutare caută să-l ție în ascuns, să nu-i permită ieșirea la lumina zilei, de care nu este vrednic. În acest instinct se concentrează relele naturei omenești: lenea, injustiția, invidia contra celui mai bun și cruzimea sîngeroasă. Să nu ne atingem, să nu ne dezlegăm acest element animal! Secole nu sunt de ajuns pentru a-l înfrîna și a readuce poporul pe calea adevărului și a binelui, și adesea sunt ruine nereparabile singura rămășiță ce atestă existența lui de odinioară.
(Titu Maiorescu - 1868)
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
