Actorul Victor Rebengiuc a fost vineri seara invitatul jurnalistului Claudiu Pândaru, la Digi24. Întrebat ce anume ar avea nevoie România, pentru o schimbare rapidă și fundamentală, maestrul Rebengiuc a spus că este nevoie de oameni cinstiți, cu idei bune, cu credință în democrație și lipsiți de ispita corupției.
Victor Rebengiuc a mai vorbit despre naționalism, curent despre care spune că reprezintă un pericol. „Eu nu pot să fiu naționalist. Din firea mea nu pot să fiu naționalist. Să spun, „domne, eu sunt român...”. „Sunt român!”. Și ce-i cu asta? Eu ca român trebuie să muncesc cinstit, să îmi văd de treaba mea, să fac tot ce pot să fac pentru ca să fie bine în țara mea. Nu trebuie să mă bat cu pumnul în piept și să-i omor pe ceilalți care nu sunt români. Și să nu cred că românul e ăl mai deștept om din lume. Să nu cred așa ceva. Românii au avut oameni foarte deștepți. Dar nu numai românii au avut oameni foarte deștepți în lumea asta. Noi avem lumină electrică aici nu de la români. Avem de la un american amărât”, a spus Rebengiuc, la Digi24.
Claudiu Pândaru, jurnalist Digi24: Dumneavoastră ați trăit, ați văzut și ați simțit pericolul naționalismului gol.
Victor Rebengiuc: Da!
Claudiu Pândaru: Vedem că nu doar în România, ci în întrega Europă, poate chiar în întreaga lume iar se ridică acest miraj.
Victor Rebengiuc: Și din cauza migrațiunii, probabil. Faptul că vin foarte mulți migranți de dincolo de Marea Mediterană, și e amenințarea că locurile de muncă devin din ce în ce mai puțin accesibile pentru „băștinași”, poate pentru că aceia muncesc pe salarii mai mici, și atunci, sigur că se pune problema că „noi, românii”, „noi, nemții”, „noi trebuie să facem, nu voi, ăștia care veniți acum”.
Claudiu Pândaru: Cum i-ați descrie unui tânăr, spre exemplu, care nu are nici experiență de viață, ci doar lipsa unor modele, unor valori, și poate se uită vrăjit de mirajul ăsta al naționalismului. Cum i-ați descrie pericolul ăsta?
Victor Rebengiuc: E un pericol. Eu nu pot să fiu naționalist. Din firea mea nu pot să fiu naționalist. Să spun, „domne, eu sunt român...”. „Sunt român!”. Și ce-i cu asta? Eu ca român trebuie să muncesc cinstit, să îmi văd de treaba mea, să fac tot ce pot să fac pentru ca să fie bine în țara mea. Nu trebuie să mă bat cu pumnul în piept și să-i omor pe ceilalți care nu sunt români.
Și să nu cred că românul e ăl mai deștept om din lume. Să nu cred așa ceva.
Românii au avut oameni foarte deștepți. Dar nu numai românii au avut oameni foarte deștepți în lumea asta. Noi avem lumină electrică aici nu de la români. Avem de la un american amărât.
„România are nevoie de niște oameni ca lumea, cu idei bune, cu credință în democrație, lipsiți de ispita corupției”
Și alte lucuri pe lumea asta au fost inventate de oameni foarte deștepți, sau dintr-o întâmplare. Nu că-i român și asta iartă tot și justifică tot.
Nu se poate așa ceva!
Claudiu Pândaru: Mai spuneți-mi un lucru. Dacă ar fi să se poată schimba ceva rapid și fundamental, care să ducă România cu pași repezi înainte, ce ar fi, sau ce ar trebui să fie acest lucru?
Victor Rebengiuc: Niște oameni care să o conducă, niște oameni ca lumea, cu idei bune, cu credință în democrație și în tot ce poate da mai bine. Oameni cinstiți, lipsiți de ispita asta a corupției, unde nu se poate face nimic pentru că trebuie să ceară ceva parandărăt... „Dar mie ce-mi iese?”. Lui, care e pus acolo ca să facă treaba asta, pe salariul ăla.
Eu nu pot să fiu corupt. Ce să fac? Să vorbesc cu publicul?, „domne, fiți atenți, în seara asta joc, dar ce iese la chestia asta, dacă vreți să vedeți spectacolul?”.
Pot să fac așa ceva? Nu pot să fac așa ceva! Pentru că e o mizerie chestia asta. Eu am bucuria să joc când intru pe scenă.
Claudiu Pândaru: Asta nu o vedeți, bucuria unor politicieni de a fi lideri...
Victor Rebengiuc: Numai când apucă, când iau pentru ei, acolo. Când îl văd pe Oprescu ăsta, Doamne, Dumnezeule... Spune că „eu mi-am cinstit țara, eu n-am stat în genunchi”. Nu, că-i intrau banii automat în buzunar. Era circuitul clar făcut și banii curgeau. Așa a și fost prins, pentru că banii curgeau în continuare.
„Păi, ce-i cu banii ăștia?”. „Păi, i-am împrumutat eu, n-am știut că-i 16, și credeam că-i 11...”.
M-am informat și eu puțin, dar nu mai pun la inimă. Nu mai vreau. Știu că nu se poate face nimic.
Cum au spus de Codruța Kovesi că „nu-i bună româncă”. Ea nu e „româncă bună”, „nu și-a iubit nația și poporul, și țara”. A vrut să ne scape de corupție, dar ea „a nenorocit România”. Că așa e România înfloritoare, cu corupți la conducere. Ministerele, toate, sunt de sus până jos numai corupție, la fiecare nivel
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Eu unul, nefiind maestrul Rebengiuc, aș fi răspuns că aiasta nu se poate.
Mă refer la schimbarea rapidă și fundamentală.
Prudent stau, ce-i drept, și în privința vreunei schimbări vreodată. Pas de ieși însă, în cercul comilitonilor, cu așa idei !
Nu va scăpa fiindcă majoritatea nu vrea să scape.Fiecare românaș de rând e gata să „prindă o ocazie” printr-un peșcheș dat „cui trebuie”...