(Foto: George Călin/Inquam Photos)
Ziua Europei a fost marcată în București prin organizarea unor concerte care au împiedicat desfășurarea cursurilor și a examenelor de la Universitate și, în Camera Deputaților, prin dezbaterea și votarea modificării definiției familiei din Constituția României. Rezultatul votului îl cunoaștem deja cu toții. Ironic și deloc în spirit european, noua definiție nu aduce drepturi și libertăți în plus, ci le restrânge pe cele existente. Și e vorba de mult mai multe drepturi și libertăți decât ar părea la prima vedere – nu doar despre cele ale minorităților homosexuale, cum s-a speculat, pedalând pe homofobia tradițional românească. Pentru că noua definiție nu este doar despre cine cu cine are dreptul și libertatea să se căsătorească (iar în privința căsătoriilor homosexuale nici alte state europene, mult mai democrate decât România, nu s-au pronunțat încă favorabil), ci despre cine și în ce condiții poate întemeia o familie.
Aflăm din noua definiție că familia poate fi întemeiată doar în urma căsătoriei dintre un bărbat și o femeie. Altfel spus, cuplurile care trăiesc împreună fără căsătorie și au copii nu reprezintă o familie. După cum nu pot întemeia o familie nici femeile singure care, dintr-un motiv sau altul, au decis să aibă copii în afara căsătoriei. Ce se întâmplă atunci cu multele familii monoparentale deja existente? Presupun că toți celibatarii cu copii ar trebui să se căsătorească dacă vor să-și crească odraslele în sânul unei familii. La fel și persoanele singure care au decis să adopte unul sau mai mulți copii - se pare că nici acestea nu pot forma o familie împreună. Ce statut au cei care au luat copii în plasament, tocmai pentru a le oferi acestora șansa de a crește într-un mediu familial? Ce se întâmplă cu multele familii formate din bunici și nepoți, în urma plecării părinților la muncă în străinătate? Ca să nu mai vorbim de statutul cuplurilor divorțate care împart custodia copiilor. Toate acestea nu se vor mai putea numi familii, nu din punct de vedere constituțional. Iată așadar că noua definiție a familiei nu restrânge doar drepturile adulților care au ales să crească copii în afara căsătoriei, ci și dreptul multor copii de a avea o familie, indiferent de forma acesteia.
Nu știu ce părere au organizațiile care apără drepturile copiilor despre acest subiect, dar n-am auzit nicio luare publică de poziție. Și dacă subiectul poate părea unul minor, vă invit să vă imaginați ce impact emoțional poate avea asupra unui copil aflarea veștii că nu are cu adevărat o familie decât dacă mama sau tata au fost, sunt și vor fi căsătoriți de-a pururi. Nici măcar moartea n-ar trebui să mai aibă curajul să-i despartă, ca să nu mai vorbim de divorț. Atunci când familia există doar în prezența celor doi miri nemuritori ca-n povești, mulți foarte mulți copii își pierd peste noapte dreptul de a crește în familie. Imaginați-vă cum clasele de copii s-ar împărți în două tabere: la dreapta cei cu, la stânga cei fără. Iar la cei „fără” ar intra de-a valma copiii ai căror părinți nu sunt căsătoriți legal, copiii adoptați de o persoană necăsătorită, copiii cu părinți divorțați, copiii crescuți de bunici sau aflați în plasament, dar și copiii cu unul sau ambii părinți trecuți în lumea celor drepți. Și iată un tablou cu adevărat trist.
Să vedem care este situația actuală în cifre. Potrivit site-ului cursdeguvernare.ro, o treime din copii se nasc în afara căsătoriei, provenind din „uniuni consensuale și familii monoparentale (în special mame singure)”. Situația s-a schimbat deci semnificativ față de perioada de dinainte de 1990, când doar 3-4 % dintre copiii se nășteau în afara căsătoriei, menționează aceeași sursă.
După Revoluție, atât divorțul, cât și nașterea copiilor în alt cadru decât căsătoria au devenit fenomene de masă. Numai în 2013 s-au născut peste 70.000 de copii în afara căsătoriei, potrivit datelor INS. Și dacă cifra pare mare, trebuie menționat faptul că în Europa media este undeva peste 40%, conform Eurostat, în top situându-se Islanda cu 66,9% și Bulgaria cu 58,6% (cifrele sunt din 2015). În privința României, contrar opiniei că valorile tradiționale s-au păstrat în special la sate, peste 30 % din aceste nașteri se întâmplă în zonele rurale. Așadar cum arată azi familia tradițională? Analistul Sorin Cucerai menționează într-o postare de Facebook din 10 mai a.c. că „familia tradițională nu e familia nucleară (soț plus soție plus eventual copii), ci familia extinsă (rude și afini care formează o comunitate).”
Constituția ca lege fundamentală a țării trebuie să-i reprezinte pe toți cetățenii, indiferent de vârstă, de opțiunile lor de viață personală și, de ce nu, de șansa pe care au primit-o la naștere. Și dacă ne uităm la cifre, vom înțelege că din păcate noua definiție a familiei nu este despre uniune, nu este despre celebrarea căsătoriei, ci este despre dezbinare.
În orice democrație libertatea individuală se termină atunci când încalcă libertatea celuilalt. Iar libertatea de a alege în privința vieții personale este una dintre cele fundamentale.
Pentru că, deși tabloul de familie cu mama și tata mereu împreună și etern fericiți este de dorit, realitatea îl depășește în diverse moduri. Las deoparte discuțiile despre cuplurile care rămân împreună de dragul copiilor, oferindu-le modele greșite, adeseori violente și abuzive de relaționare. E alegerea lor – și au tot dreptul să o facă. Las pe altă dată problema violenței în familia românească.
Aș aminti doar că în alte state europene copiii sunt îndepărtați de familiile abuzive – ceea ce la noi se întâmplă doar în situații extreme. Mai mult sau mai puțin fericiții români cu familii tradiționale (a se citi cu acte în regulă) nu sunt singurii care au dreptul să-și aleagă statutul marital și social. La fel de bine cei care au decis să iasă dintr-o căsătorie nefuncțională au dreptul de a forma în continuare o familie alături de copiii lor. Și la fel bine cei care nu vor deloc să se căsătorească au libertatea garantată de constituție de a întemeia familii. În orice democrație libertatea individuală se termină atunci când încalcă libertatea celuilalt. Iar libertatea de a alege în privința vieții personale este una dintre cele fundamentale.
Ministrul Muncii își exprima pe 9 mai, Ziua Europei, satisfacția privind votul din Camera Deputaților și își afirma încrederea că această măsură va conduce la creșterea natalității. Îmi rezerv dreptul de a nu fi la fel de optimistă pe acest subiect. Și o întreb pe Olguța Vasilescu pe această cale dacă a avut curiozitate de a comanda un studiu național privind situația mamelor și a femeilor din România. Ar afla astfel numărul celor care și-au pierdut locul de muncă după ce au născut, precum și numărul celor care nu au mai intrat niciodată pe piața muncii după ce au devenit mame.
Ar afla poate numărul femeilor care sunt angajate cu contract de muncă pe perioadă determinată, contract reînnoit după expirare, tocmai pentru a nu-și permite luxul de a rămâne însărcinate. Ar afla poate numărul celor care sunt întrebate la interviu dacă au copii mici sau dacă, doamne ferește, au de gând să procreeze. Aș mai întreba-o pe Olguța Vasilescu dacă a ridicat în vreo ședință de Guvern problema mortalității infantile, la care ocupăm o tristă poziție fruntașă în Europa. Dacă a solicitat construcția de spitale pediatrice sau dotarea celor existente cu aparatură vitală. Dacă știe câți copii de la sate nu au acces la asistență medicală specializată. Dacă știe cifra abandonului școlar. Sau dacă a solicitat ministrului Învățământului reînființarea școlilor profesionale pentru a da o șansă de integrare în muncă celor care nu termină liceul. Și, nu în ultimul rând, dacă are soluții pentru părinții care au fost nevoiți să plece la muncă în străinătate pentru că nu au putut găsi un loc de muncă decent în România. Fără răspunsuri realiste și viabile la aceste probleme – și multe altele - creșterea natalității prin modificarea definiției familiei din Constituție pare a fi o glumă extrem de proastă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Imi vine sa rad cand propuneam undeva unui respectat judecator ca sistemul juridic din Romania sa se schimbe intr-unul bazat pe Curtea cu Juri, gandindu-ma ca societatea civila ar putea fi o pavaza intre politiceni si justitie. Pe vremea aceea parlamentul inca nu avea coltii asa de ascutiti ca azi cand majoritatea parlamentara toxica pentru tara are aroganta si puterea sa decida orice isi doreste.
2 - Eu sunt mama celibatara din 1985, nu dintr-un accident ci pentru ca ma simteam realizata profesional si am dorit sa fiu mama spre a ma implini psihic desi aveam dreptul legal la avort. Sunt fizician si am considerat ca decizia mi-a apartinut strict, ca urmare nu am pretins pensie alimentara si m-am multumit cu recunoasterea paternitatii si cei 25 lei alocatie.
Faptul ca 3.5 mil. de romani, in frunte cu BOR, nu imi recunosc statutul ca familie are impedimente mult mai grave asupra drepturilor pe care le vom pierde decat asupra statutului social. Stiu ca familiile divortate beneficiaza de reglementari legale, la fel si cei care iau copii in adoptie ori in ingrijire, insa femeile celibatare care singure si voluntar isi asuma cresterea si educatia unui copil nu sunt protejate de nici o reglementare oficiala in Romania. In tari mai evoluate ele beneficiaza de o serie de facilitati consistente tocmai in folosul cresterii natalitatii. In vremea comunistilor am fost respectata pentru decizia mea si nu mi-am inchipuit ca intr-o societate a secolului 21 voi fi negata.
Nu inteleg cum atat de multi cetateni se aliniaza alaturi de o biserica otodoxa care sfideaza romanii printr-un lux desantat, care in 2015 avea o avere de aprox 5 miliarde $. Venituri pentru care nu platesc impozite si pretind ca nu au primit inapoi din toata averea secularizatade Cuza; de parca domnitorul Cuza a luat averea institutiei bisericii (nu averi personale) pentru sine si nu pentru improprietarirea saracilor! Acum BOR este putreda de bogata si suge din bugetul contribuabililor salarii, cere bani pentru plata utilitatilor, si pentru grandomania si luxul patriarhului. Nu mai spun de monstruoasa catedrala a neamului care inguhite constant banii contribuabililor in loc de a se construi scoli si spitale. Prin atitudinea BOR lispita de morala, nu este cea mai potrivita entitate care sa pretinda morala cetatenilor. Avaritia, lacomia, inselaciune fac parte din cele 10 porunci din biblie pe care BOR nu le respecta sfidand astfel credinciosii.
In plus, au uitat intentionat ca in biblie Dumnezeu ne-a daruit '' liberul arbitru '' si astfel fiecare dintre noi are dreptul dat noua (de Seful bisericilor de orice fel) sa decidem ce se intampla in existenta noastra. Se considera BOR deasupra lui Dumnezeu, seful ei?
Romanii ar trebui sa faca diferenta intre CREDINTA si RELIGIE.
Credinta ne este data la nastere de Divinitate si o purtam intim in sufletul nostru.
Religia a aparut in societatea omeneasca ca un aparat de dominare a claselor sarace in folosul celor avuti si a evoluat necontrolat ajungand azi o masina de facut bani.
Unde este morala de care face parada BOR? Stim din literatura cate imoralitati se intampla in sanul bisericilor de toate felurile. De ex. cum biserica a servit securitatea politica comunista, raportand secretul spovedaniei.
Cu ce mai poate deranja casatoria civila intre sexe o biserica deja imorala?
Nu pot nega ca semnaturile au fost strânse in jurul bisericii. Avem nenumarate ONG-uri, dar niciunul n-ar fi sustinut asta, nu e curios? Impartasesc unele din criticile Dvs. impotriva BOR. Ar trebui fiscalizata, si nu finantata constructia unei megacatedrale. Ma duc rar la biserica, nu ma pot reculege in inghesuiala de acolo, si ultima data, in Joia Mare, preotul ne-a prezentat la final candidatul PNL la primarie! Nu-s suficient de destept sa-mi fac un sistem al credintei personal fara sa am nevoie de biserica. Securitatea a impânzit nu doar biserica ci TOATE domeniile. Ambii baieti ai ceausestilor au fost doctori in fizica...
Ar fi totusi cinstit, cand vorbiti de biserica, sa va gaditi si la multimea de preoti martiri in inchisorile comuniste. Sa va gaditi si la acei (putini, prea putini!) preoti si maicute care au strans in jurul lor copii defavorizati. Sa va ganditi si la acei câtiva calugari, care n-au nevoie de lux pentru a ne reprezenta... dincolo ...
Am cunoscut cativa preoti sihastri care traiesc retrasi in munti in modestie si sfintenie. Cu ar fi calugarul Mihai Neamtu din Pirlog, unul dintre cei mai celebri vindecători din judeţul Satu Mare ori parintele Teofil, duhovnicul orb de la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus si alti cativa. Tocmai in comparatie cu ei am facut critica mai marilor bisericii. Ce biserica a oamenilor posteaza cereri de a dona 2 euro prin sms 8822 cand ea are venituri de apox 5 mld $ (2015) si cand aproape jumatate dintre cetateni traiesc intr-o astfel de saracie de aproape 50% recunoscuta de Institutul National de Statistica. Cand peste 40% sunt platiti cu minimum pe economie si cand exista pensii de 5-600 lei. Acesti saraci isi platesc taxele si impozitele-biserica, nu; acesti saraci enoriasi platesc o gramada de bani bisericii pentru inmormantari, nunti, botezuri, acatiste ori cutia milei-bani pentru care nu primesc chitante in totaliate, si nu sunt putini bani. Nici o entitate oficiala a statului nu a reactionat la aceasta evaziune fiscala. Exista osimbioza intre politic si BOR?
Experienta mea de mama nu este unica; foarte multe femei, si tot mai multe, care aleg sa se realizeze printr-o cariera si nu printr-un sot, ori vor sa-si construiasca o afacere si la o varsta oareca resimte nevoia sa devina mama; eu la 40 ani, altele mai devreme ori chiar mai tarziu.
In secolul 21 acest fenomen este foarte frecvent mai ales in tarile dezvoltate. Exemplu in Korea de Sud, in 2016, a fost o demonstratie a barbatilor motivata de faptul ca femeile coreene nu mai vor casatorie. Este drept ca acolo, cultura si domele sociale traditionale nu accepta mame celibataresi ele sunt aspru sancitonate social. Totusi exista copii nascuti de femei necasatorite; statul coreean a avut grija ca ele sa poata da copiii in grija unor institutii speciale unde sunt foarte bine educati si astfel femeile celibatare sa poata fi acceptate de societate. Exista si ONG care ajuta mamele mai curajoase sa-si creasca singure copiii darsi VIP-uri si alte presonalitati care sustin aceste ONG din bani personali prin donatii frecvente. Nu ca la noi unde VIP-urile cu bani peste necesitati alearga disperate dupa o indemnizatie de mame.
O intrebare: Cate crese, gradinite, scoli, orfelinate aziluri de batrani a infiintat si le sustine financiar integral BOR? Care este morala ?
Nu cred ca multi parinti, nespecialisti intra-ale psihologiei copiiilor, au citit atatea carti despre cum sa cresti echilibrat un copil. M-am informat din studii de specialitate si vizite la psihologi pentru a fi suficient de ''priceputa'' sa cresc un copil sanatos,civilizat si educat. O educatie mai spartana e drept. Costurile si sacrificile personale au fost imense.
Cred ca niste institutii ale statului s-ar putea dovedi mai profesioniste si controlabile decat cele infiintate de BOR, fundatii gen "accept" sau altcineva. Pentru asta statul ar putea beneficia de bani prin fiscalizarea bisericii si a ong-urilor tip "accept" si prin redirectionarea sumelor de la megacatedrala. Sincer cred ca, in loc sa se dea banii la "accept", donatiile ar putea fi directionate catre orfelinate.
Ma repet: Marx zicea ca in societatea viitorului femeile vor fi "libere" iar copii vor fi crescuti la comun (de catre pedagogi superexperimentati). Daca asa va fi, nu stiu de ce ne-am mai chinuit sa renuntam la marxism !
Ați mutat discuția spre o diatribă la adresa BOR, care poate fi otemă separată de discuție. Aș fi curios să știu: aveți copii? Și, dacă nu sunt prea indiscret, câți? Dacă vă par prea insistent ori prea indiscret, puteți să nu răspundeți. Oricum, un sfat/o recomandare: dacă scrieți texte așa lungi, folosiți diacriticele, nu ne obligați la un chin prea îndelungat să le reconstituim noi.
P.S. Scrieți: «Cu ce mai poate deranja casatoria civila intre sexe o biserica deja imorala?» Deci, pt dv., important într-o căsătorie nu e amorul între soți/parteneri, ci ce spune BOR??!! Puteți detalia (dar cu diacritice, vă rog, mi-e teamă că scrieți iar 2 pagini A 4).
Nici pe departe nu sunt răutacioasă la adresa BOR, sunt realistă şi am curajul să enunţ ceea ce constat. Acest curaj are izvorul în propria-mi experienţă. Şi aveţi dreptate că tema BOR merită o discuţie aparte dacă ar fi să fie abordată obiectiv din punct de vedere socio-economic, moral şi istorico-politic. Dar am văzut minţi deschise care susţin religia in şcoli chiar din clasele primare. Asa că nu ştiu cine are curaj să se pună împotriva curentului.
Vă pot oferi răspuns la intrebările dvs. care bănuiesc că au scopul unei evaluări si nu izvorăsc dintr-o curiozitate.
Da, am copii, doar un fiu care îmi reprosează că l-am adus pe lume. Un fiu care pe vremea gimnaziului mă ameninţa că mă reclamă Drepturile Omului. Nu pentru că n-aş fi o mamă bună ci pentru că nu-i ofeream o viaţă decentă. Sunt fizician si am lucrat in tehnologia semiconductorilor, producţie si cercetare, daca asta vă spune ceva. Mi-am iubit meseria si m-am simtit realizată prin ea. La 40 ani am decis să devin mama celibatară pentru a mă simţi completă. Nu am avut nici o pretenţie decât să fie recunoscut copilul. Am citit psihologia copilului, am consultat psihiatru pediatru ca să cresc un copil echilibrat si sănătos.
Nu ştiam atunci ca 3,5 mil. de români, la sugestia inalţilor prelaţi ai BOR cu idei anacronice, NU ne vor recepta ca o famile şi ne vor scoate din Constituţie, văduvindu-ne de o parte din drepturi.
Eu nu scriu acum doar pentru statutul social al meu si al fiului meu pe care îl sfătuiesc să plece din tară. Scriu pentru toate mamele celibatare care sunt si vor mai fi.
Ori legătura dintre exemplul imoral al BOR şi stricteţea morală excesivă pretinsă cetăţenilor este revoltătoare şi asta m-a făcut să ies oarecum din tema discutată. Deşi tema discutată este strâns legată de pretenţiile excesive ale BOR de a se amesteca atât în vieţile private ale românilor nerespectând drepturile omului cât si în finanţele statului, deci ale contribuabililor, finanţe la care nu plateşte impozite. Nu mi se pare corect ca bugetul să nu finanţeze cercetarea stiinţifica aducătoare de plusvaloare viitoarelor generaţii şi sa risipească bani pentru grandomania si luxul deşănţat afişat de înalţii prelaţi ai BOR.
Pe forum se pune semnul egal dintre intoleranta fata de homosexuali si a nu fi de acord cu casatoria lor. Nu este asa. Comparativ cu alte paradise vestice, societatea româneasca pare destul de imorala si totusi... Pe forum se ironizeaza BOR. ceausescu ar fi mândru de victoria educatiei ateist stiintifice in rândul tinerilor. Ateismul este atributul oamenilor puternici, cumva aroganti, fara probleme dramatice in viata. Majoritatea românilor se pare ca se raporteaza la credinta (nu neaparat ortodoxa). La fel cum trebuie sa invatam toleranta catre cei de alta orientare sexuala, la fel trebuie sa-i toleram si pe cei care au nevoie de Dumnezeu.
Va laudati cu toleranta. Ati incepe mai bine mutând ziua nationala de pe 1 decembrie, intr-o zi unde s-o poata sarbatori si etnicii maghiari.
In cazul de fata este vorba de un referendum. Ne place sau nu, este un exercitiu democratic... care in România poate avea aceeasi finalitate ca si cel cu 300 de parlamentari...
Vorbim de drepturi? Unde e Coaliția pentru Familia Modernă când ai nevoie de ea? Tace mâlc, victorios și superior în spatele unor ONG-uri și luări de opinie însiropate în intelectualism. Da, personal am semnat petiția respectivă. Și aș semna orice inițiativă care să permită accesul tuturor la drepturile care sunt deplânse de comunitatea LGBT: dreptul de moștenitor și cel de aparținător.
De ce trebuie ca două persoane care beneficiază de și își acordă reciproc aceste drepturi punctuale să fie definite drept familie?
In cazul homosexualitatii cauzate prin formarea personalitatii sub influenta geneticei derivate,ne lipsea intentia suverana a persoanei.Cum in acei ani nu era inca posibila in conditii comune o analiza genetica a fiecaruia,se raspindea o incertitudine asupra intentiei de a calca norma sociala si de drept...a fost perioada in care incet incet s-a ingradit conceptia ca fiecare act homo este infractiune. Legiutorul in tariile vestice a ingradit penalizarea actului homosexual la fapta daca aceasta este comis in conditii de promiscuitate apt pntru a provoca reprobarea societatii si la toate tentativele sau fapte savarsite fata de minori si persoane iresponsabile.
Noi aveam si fara aceste descoperiri o lege mai toleranta care aproximativ avea aceeas cerinte .
In pas cu liberalizarea gandirii a tolerantei pe care eu nu aprob in toate cazurile legiie au devenit si mai lejere.
Lumea descopera si inlatura multe intolorante, anul 1968 si urmatoarele facea sa dispare frica si prejudecatiile fata de oameni care iubeau fiinte de acelas sex.
Chiar unele biserici crestine ,catolica de exemplu prin Papa Franciscus acum, vrea sa atraga oameni cu aceasta inclinare redand lor simtul de egalitate cu celelalti.
In cultura noastra nu s-a ajuns pana aici.Homosexualitatea este tolerata oficial dar nu mai mult. Cred ca este necesara o perioada mai mare pana ce ambele tabere pro si contra ,se vor depana de extreme si vor incerca un compromis cel putin legal... Cum o lege care nu se bucura de consimtamuzntul majoritar este o lege proasta raman la parerea ca comunitatea de viata a homosexualilor trebuie respectata,trebuie prevazuta de posibilitati legale de aparare a averii comune, a mostenirii dupa perechea convietuitoare.Mai mult nu permite momentan intelegerea societatii noastre.