Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Dau anunț la mica publicitate: „Mamă iubitoare a 3 copii, caut profesor de meserie om frumos... Doresc să aibă următoarele caracteristici obligatorii”

Mamă iubitoare a 3 copii, caut profesor de meserie om frumos, în mâinile căruia să așez cu grijă viitorul lor. Doresc să aibă următoarele caracteristici obligatorii:

Să fie memorabil

Mă gândesc cu drag la Popeasca, profa de română din generală. Sau doamna de fier, cum i se mai spunea. Avea cuvintele la ea tot timpul, cu câteva expresii favorite, vedetă fiind „sunteți niște troglodiți!”. Popeasca își dorea să își lase amprenta în viața noastră. Să conteze impactul ei, să fie valoros. Prin toți porii ei emana iubire de învățare, evoluție și, cu umor și fermitate, dar totodată multă căldură și încurajare, învățam gramatică de rupeam cartea. Când primeam un 10, îmi făcea întotdeauna cu ochiul. De drag. 

Să creeze o comunitate de sprijin și ajutor între elevi

Cu Ioana și Adina mă băteam în fiecare an pe locul 1. Și ca urmare, le uram din toată inima. Nu știu acum unde încăpea atâta ură într-un copil atât de mic. Nu știam altfel, nimeni nu îmi spusese că le pot aprecia și respecta și că putem chiar să fim prietene, că doar aveam aceleași pasiuni, mai ales aceea de a învăța. Și că dacă ne punem mințile la un loc, proiectele noastre pot fi mai creative… și că a învața în doi sau trei poate fi chiar distractiv. Îmi pare tare rău azi că nu m-a anunțat nimeni că relațiile bune cu colegii vor fi linie separată pe fișa mea de evaluare profesională și că, pentru a fi un bun manager, ai nevoie să fii înconjurat de oameni mai buni ca tine, pe care să știi să îi încurajezi și să-i susții. Sper într-o zi să le reîntâlnesc și să le cer iertarea și prietenia, și nu doar pe Facebook.

Să fie un model pentru ceea ce va deveni copilul

Mă tot gândesc și îmi zic că memoria îmi joacă feste la vârsta mea. Nu se poate să nu am niciun prof în minte care să fi fost pentru mine model. Nu doar prin ce știe, ci și prin cum se poartă, cum vorbește, cum se arată sau se ascunde ca ființă între alte ființe. Cum întâmpină o reușită, un eșec, o răutatate, o bucurie, o neascultare, un teribilism, o joacă, o frică, o curiozitate. Un profesor e, de fapt, un părinte și marea mea uimire este cât de puțin conștienți sunt unii profesori de influența pe care o au asupra copiilor, asupra viitorului adult. Sunt mamă a trei copii și mi se tăie răsuflarea când mă gândesc că o vorbă, un gest, un NU aici sau un DA acolo va genera o cale neuronală ce va susține o credință, ce va genera un comportament, ce va defini un caracter din viitor. Ce dar minunat să fii profesor, ce context fascinant de a creiona viitorul, ce oportunitate de a sculpta suflete și minți care vor fi schimbarea în bine a lumii…

Sigur a fost cineva, dar nu îmi aduc eu aminte…nu se poate, ar fi prea trist să fie altfel.

Să predea (și) practic

Am ales să urmez ca facultate Institutul de Arhitectură din București și încă din primul an am simțit bucuria că făceam ceva concret, specific și practic, având câteva ore pe zi de Atelier, desenând planșe, pe lângă orele teoretice. Am plecat apoi cu o bursă în Barcelona, unde orele practice de planșetă s-au completat prin multe ore de realizat machete la scară, care mă ajutau să „văd” un model foarte realist al felului cum va arată clădirea mea. În anul 5 am petrecut câteva luni în Anglia, pe un șantier, construind cot la cot cu muncitorii pereți de cărămidă, montând instalații și structuri de acoperiș de lemn. Atunci abia am înțeles ce înseamnă a învața „practic” și cât de mult greșim că stăm cu nasul în hârtii și cu creta pe tablă, când există o lume întreagă pe care o putem „folosi” pentru a suprapune informațiile peste realitate, învățând experiențial.

Să fie autentic

Profa de chimie din liceu mi-a arătat ce face frica din om în săptămânile care au urmat după revoluție. Cum poate un zmeu ce taie și spânzură când are spatele asigurat de sistem să devină un miel submisiv încercând să cumpere toleranța și iubirea liceenilor, care, sub auspiciul libertății post revoluție, îi dădeau feedback direct (și nu era din acela constructiv de tip sandviș), cu vopsea albă, pe peretele principal al școlii, cu litere de-o șchioapă. Atunci am aflat prima data ce înseamnă „patetic”. A scăpat de exil, iar culmea ironiei unei Românii pe dos de țările ce promovează valoarea adevărată, în câțiva ani a ajuns să fie numită directoare. Da, acea profă care, deși aveam note numai de 10, m-a certat rău că, în loc de fustă de uniformă, purtasem o fustă de blugi. Nu e de mirare că nu îmi place deloc chimia, dar am ajuns să am multe fuste de blugi în șifonier? Eu nu mai vreau să trăiesc în frică. Mă revolt împotrivă ei, vreau să o calc în picioare, să o elimin din viață mea și din cea a copiilor mei, vreau să pun în loc iubire și armonie.

Să fie distractiv la ora lui și copiii să vină cu drag și să învețe din pură plăcere

Nu am exemple la acest capitol. Tare triști profesori am avut. La 20 de ani de la terminarea liceului am sunat-o pe diriginta noastră să o invit la aniversare. De abia așteptăm să îi aud bucuria în glas că mă aude și că ne vom revedea în curând. Când a înțeles despre ce e vorba mi-a spus: „Ilinca, eu aș vrea să uit că am fost dirigintă la voi la clasă, mi-a fost foarte greu și am suferit mult, prefer să nu vin să mă văd cu voi”. Desigur că i-am greșit, pentru că oglindeam ceea ce primeam, fiind permanent în apărare. Azi, când angajăm un trainer pentru adulți, vrem umor, energie. Pentru copii trebuie același lucru, de 3 ori mai  mult.

Să cunoască foarte bine materia, să învețe constant, să fie vesel, cu energie, cald, empatic, flexibil, pasionat de actul educației

Aștept cv-uri la totiparintii@educatieptviitor.com.

Si nu vă speriați, nu dăm teste de angajare, vom avea o conversație liberă despre cum definiți succesul, cum măsurați rezultatele în educație, despre ce KPI vă veți stabili. Vom vorbi despre cum va arăta evaluarea performanței dvs, precum și un plan de carieră și dezvoltare personală ce va cuprinde cursuri de mindfulness, creativitate, comunicare digitală, improvizație și public speaking.

PS: Acesta este un anunț fictiv de angajare, așa cum fictivă este și adresa e e-mail. Cred însă că învățământul românesc ar arăta mai bine dacă astfel de anunțuri ar fi reale.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Doamna Ilinca, nici nu stiti cat de aproape sunt de un asemenea anunt... caut deja de vreo doi ani astfel de oameni. Am si gasit cativa. Nu sunt un mit, ei chiar exista si traiesc printre noi :). Si eu am trei copii si sunt dezamagita profund de scoala. Problema e ca nu numai eu, ci si copiii, pe masura ce cresc (cel mare e a IX-a) simt si-mi spun lucrul asta. Asadar, anuntul asta e o idee foarte buna!
    • Like 0
  • Eu am avut profesori ok, care stiau sa ne capteze atentia. Am avut chiar si un model de urmat (profesorul Brehariu, de fizica) si am avut si tampiti, semialfabetizati, impinsi in functie de sotul sau alta ruda din partid.
    Nu mi-am dorit niciodata sa fiu primul sau al doi-lea din clasa. Nici nu m-am gandit ca trebuie sa ocup un loc in ierarhie. M-am gandit ca ce fac, fac pentru ca imi foloseste mie. Mi-a placut chimia (toata) cu toate ca la anorganica am avut o profesoara care (mi-a declarat) nu ma suferea si m-a lasat corijent. Prima si ultima corijenta. Mi-a placut in continuare chimia, probabil pentru ca asa sunt eu. Nu puteam sa ma las influentat de o frustrata. Nu cred ca asta s-a constituit intr-o trauma.
    Directorul (altfel un domn binecrescut) mi-a confiscat un tricou galben cu Beatles, la care tineam foarte mult, dar care ce-i drept, nu avea nici o treaba cu uniforma. Cand mi l-a dat inapoi mi-a zis: tu-ti dai seama ce s-ar intampla daca te-as lasa cu el ? S-ar umple scoala de tot felul de tinute. Eu cred ca avea dreptate. Uniforme sunt si la colegiile din GB.
    Lasand modestia la o parte, cred ca indeplinesc mai toate criteriile de mai sus. Dar.....
    Dar cand ajung la termenii aia si la modul matricial in care vreti sa conformati "oamenii frumosi", simt ca cineva incearca sa ma bage intr-o noua uniforma. Una pe care nu o mai pot acoperi cu tricouri cu Beatles.
    Se poate preda creativitatea ? Cum sa mindfulnes niste copii ? Cum se zice la KPI pe limba mea si a lor ?
    • Like 0
  • Dragă Ilinca, îți spun cu multă bucurie că toate criteriile pe care le-ai menționat sunt lucruri pe care le cultivăm la profesorii Teach for Romania. Mulțumesc :)
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Haideti sa nu comparam sistemul de invatamant de atunci cu cel de acum. Cel de acum e o catastrofa, un adavarat tocator de creiere. Produce pe banda rulanta copii fara copilarie, cocosati la propriu (ghiozdan intre 4 si 5 kg), terorizati aproape. Pe timpul nostru materia era structurata diferit si nu exista obsesia performantei. O singura data am auzit de cuvantul 'olimpiada'. In rest invatam, imi faceam temele si in timpul liber bateam mingea in timp ce fetele jucau 'elasticul' sau 'flori si... nu mai stiu cum se numea jocul. Porcaria de-acum e un genocid al copilariei, o monstruozitate aberanta. Copii sunt manati ca vitele spre performanta pentru ca scoala sa mai acumuleze nu stiu ce puncte sau nu stiu ce trepte. Asta in timp ce tari civilizate pun accent nu pe performantele de moment, ci pe cele de lunga durata. Acesti copii dopati cu performanta au de regula o memore de tip 'dump', adica vor uita ce au invatat imediat ce vor iesi din scoala. E ca la computer: cand inchzi calculatorul dispar si programele incarcate in memoria volatila. Nu exista o programa lucrata in colaborare cu un psiholog sau asezata pe niste principii certificate. Nu e de mirare ca acesti copii devin fie apatici, fie hiperactivi si violenti. Noi ne consumam energia jucandu-ne, pentru ca e normal ca un copil sa aiba si energie. Nu tot timpul, dar aveam si ore de joaca. Astazi ai de facut zeci de teme, de invatat la zeci de teste. Jocul este o forma de cunoastere; copilul care nu se joaca va deveni un adult frustrat si irascibil pentru ca nu se va cunoaste. Mai mult, in lipsa jocului calitatile sociale sunt complet atrofiate. Poti avea un adult toba de carte dar repetent pe plan social, deci complet neatractiv pentru o firma. Invatam doar de dragul de a invata sau pentru a deveni utili societatii?
    • Like 1
  • Frumos articolul. E greu să ceri unor oameni care se luptă zadarnic de ani de zile cu un sistem să gândească pozitiv. Ca să fii omul cerut de acest articol trebuie să apelezi la tot ce e mai frumos în tine și e greu când te lovești zi de zi de lipsuri, indiferență și sfidare. E destul stres în meseria asta fără să mai adăugăm toate de mai sus. E adevărat că doare nivelul de salarizare, că ne luptăm cu mentalități greșite aduse de acasă, dar asta nu înseamnă că ideea articolului nu e demnă de luat în seamă. Asta caută părinții de azi de la noi, pe cineva care să le pese de omul care va deveni copilul lor, nu pe cineva care știe să îl pună la punct. Mie îmi pare rău că e fictiv. M-aș fi înscris pe loc.
    • Like 2
  • Toate bun e și minunate, dar lipsește ceva: nu ne-ați spus ce salariu considerați că ar merita un asemenea om!
    • Like 0
  • Tot sistemul de Invatamant ,trebuie modificat in intrgime,pentru a ajunge la cerintele actuale! Numai asa veti crea o Romanie moderna !
    • Like 0
  • Va contraziceti singura.Cum de nu va vine in minte niciun profesor (ca model,sau numai asa,ca o simpla apreciere),cand chiar la inceput vorbiti de doamna profesor Popescu(Popeasca!!!) ? "..e usor a scrie versuri,cand nimic nu ai a spune" !
    • Like 2
  • România oscilează între extreme. Am cunoscut pe acei dascăli conformişti şi obtuzi de dinainte de Revoluţie, precum şi pe cei care azi fac pe deştepţii şi suferă de autogenialitate. Nu am fost mulţumit nici de unii, nici de alţii. Bineînţeles că cel mai tare m-a deranjeat ciubucarul. Adevăratul dascal este o excepţie. Şi chiar şi acela nu acoperă toate cerinţele anunţului, anunţ pe care îl iau ca pe o ficţiune literară. Şi dacă ar trebui să răspund acestei ficţiuni, aş începe aşa: "Dau anunț la mica publicitate: «Dascăl cu vocaţie... caut mamă de copii, de meserie femeie frumoasă... Doresc să aibă următoarele caracteristici obligatorii»...”
    • Like 5
  • Venom check icon
    Primul pas spre a avea profesori, ar fi învățământul pe bune, unde examenele și admiterea n-ar depinde de puterea de cumpărare a părinților loazei ci de creierul și cât are în cap studentul. Nu ar trebui ca analfabeții care abia se semnează să fie licențiați, masteranzi și doctori, ieșiți inclusiv din universitățile de stat. Învățământul superior pe bani, facultăți în Medgidia sau Carei? Ce profesori? Ce studenți? Toți tâmpiții sunt acum absolvenți cu CV EUROpean.
    • Like 2


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult