Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Fața lui Nadal

Rafa Nadal - Foto: Kamran Jebreili / AP / Profimedia

Foto: Kamran Jebreili / AP / Profimedia

„Fă și tu ca mine: scuipă! O să-ți treacă greața și o să rămâi cu acea cocleală specifică pe care numai câțiva o pot simți: dezgustul de semioameni”.

Asta-i scria Caragiale lui Mihail Dragomirescu. Sfatul e bun, dar n-aș avea destulă salivă nici măcar pentru Șoșoacă și Simion, darmite pentru tot bestiarul politic. Așa că, pentru a-mi învinge greața, tot scriind despre semioameni, păstrez în colțuri ferite ale minții niște oameni pe care îi cred întregi.

Groaznic este când unul dintre puținii mei „zei” morali mă lovește în moalele capului. L-am considerat pe Rafael Nadal cel mai cinstit om pe care îl știu, și nu numai din tenis. Citind că a acceptat să fie ambasador al Federației de Tenis din Arabia Saudită, m-am simțit minute în șir ca într-un avion cu luminile stinse, pe cale de a se prăbuși. Într-un târziu am început să raționez, acum dând cu capul într-un zid.

De ce? De ce? Cum să facă așa ceva? Murea de foame Rafa? A câștigat cinstit sute de milioane, poate miliardul, muncind ca un ocnaș, ca niciun alt jucător, lezându-și corpul, concentrându-și psihicul pe tenis până la niveluri de-a dreptul dureroase pentru un om obișnuit. Nu l-am văzut niciodată altfel decât drept, altfel decât fair-play față de adversari, arbitri, public. Îi citeam pe față o sinceritate, un bun-simț, o inocență aproape copilărească.

Ambasador al cui? Ambasador al celor ce condamnă la zeci de ani de închisoare puținele activiste saudite care încearcă să apere drepturile femeilor de a nu fi considerate subființe sau pe cei care se fac vinovați de a posta pe twitter și a se asocia în grupuri de prieteni? Ambasador al celor care exploatează la negru, până la sânge, muncitorii imigranți?

În octombrie 2022, 10 egipteni, cu vârste între 10 și 18 ani, au fost deținuți 16 luni fără a fi judecați, fiind apoi condamnați la mai mult de 10 ani de temniță. Pentru că au organizat o celebrare tradițională egipteană în comunitatea lor.

Așa-numita Curte Specială Criminală chiar asta face, crime: trimite la eșafod, inclusiv minori, după procese în care n-au nicio șansă. Pe 12 martie 2022, 81 de cetățeni saudiți și străini au fost executați în masă. Printre crimele enumerate în rechizitoriu, „rupturi provocate țesutului social și coeziunii naționale” și „participarea și incitarea la proteste”. 41 dintre cei executați erau membri ai minorității religioase Shi`a. În detenție, aceștia au fost supuși torturilor pentru a-și „mărturisi” crimele. 

Și cum l-aș putea uita pe jurnalistul Jamal Khashoggi, căsăpit pur și simplu în consulatul Arabiei Saudite din Istanbul pentru articolele sale critice la adresa regimului prințului Mohamed bin Salman.

Și Nadal, mare este Allah, declară: „Oriunde te uiți în Arabia Saudită, poți vedea creștere și progres, iar eu sunt încântat să fac parte din asta. Vreau să ajut sportul din întreaga lume să se dezvolte, iar în Arabia Saudită există un potențial real”. Deci, din toată planeta, Nadal nu a ales Tunisia lui Ons Jabeur, sau Egiptul lui Mayar Sherif, sau, eu știu, Bangladesh, ca să-și deschidă acolo o Academie de Tenis, preferă Arabia Saudită, cu al ei „potențial real” de trilioane de euro și mii de oameni hăituiți și uciși...

Nu i-am văzut fața lui Rafael Nadal când spune ce-a spus. Și nici nu vreau s-o văd. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult

Ciolacu și Grindeanu

PSD-ul refuză să mai fie progresist. A fost destul progres acolo ca să vină și timpul unei stagnări binemeritate, nu? Nu se poate nici cu progresul constant! Iar rezultate au tot fost și au culminat în vremea lui Ciolacu, când PSD-ul chiar a progresat serios și a reușit să vâre cel mai adânc ghearele în fondul de rezervă, oferind o imagine clară și definitorie a ceea ce poate însemna o guvernare pesedistă determinată. Foto: George Călin/Inquam Photos

Citește mai mult