Foto: Neil Hanna / imago sportfotodienst / Profimedia
Meciul dintre Glasgow Rangers și FCSB ne răspunde și la întrebarea de ce nu joacă Ianis Hagi la echipa de club. Nivelul de adversitate pe care l-au simțit jucătorii echipei noastre, calitatea fizică a adversarilor, agresivitatea și spiritul lor de sacrificiu, de fapt toate acestea sunt calități ale fotbalului modern. Le au jucătorii noștri sau mai degrabă, cel puțin cei de la națională, sunt în faza de asimilare? Exact de asta s-ar putea să creștem cu Mircea Lucescu, singurul antrenor român care a simțit, pe pielea lui, pulsul fotbalului mare.
Să ne imaginăm doar dacă în locul celor de la FCSB ar fi fost naționala României, la ce intensitate a duelurilor ar fi trebuit să reziste naționala mare. Cam asta ne așteaptă când vom promova în eșalonul B al Ligii Națiunilor.
Dacă vreun suporter se gândea că Ianis joacă la o echipă fără calitate, a primit răspunsul aseară. Ca să înțelegem fenomenul și să ne punem in locul selecționerului, ar trebui să ne raportăm, în primul rând, la nivelul campionatului nostru când analizăm echipele la care joacă fotbaliștii români. Rezervă sau titular la echipa a doua la Glasgow e totuși un post onorabil, față de titular la o echipă din Liga 1.
Evident nu e ceea ce ne spune Regele, subiectiv din cale afară, dar deocamdată, școala românească de fotbal aici se află, asta produc pepinierele mioritice. Ianis este produsul unei academii etalon în România.
E drept, FCSB a fost așezată pe teren chiar de patronul cu multiple atribuții publice: antrenor, politician decisiv în alegerile prezidențiale și purtător al cuvântului Domnului. A prezentat primul unsprezece al echipei, cu câteva zile înainte de meci, de parcă marele Napoleon decisese să dezvăluie presei că își va ascunde armata în pădurile Austriei. De fapt, tactica patronului a fost să-l izoleze de unul singur pe Bârligea în față, de parcă era o iscoadă trimisă să culeagă date despre cum pleacă degajările scoțienilor direct pe atacanți. Restul jucătorilor au rămas ascunși în pădure, pe toată durata bătăliei, de parcă erau cu noi pe canapea la fiecare duel cu adversarii. Napoleon nu mai era acolo, făcea deja tactica cu Rapid și se pregătea să arunce cu ouă, pe la televiziuni, în propria armată.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Daca l-ar caracteriza ta-su, ar zice asa: "jucator bun, dar nu prea bun, a dat goluri multe, nu prea multe..."
FCSB a jucat într-o formulă absurdă, doar de dragul menajării titularilor, cu câteva excepții. Nici Târnovanu n-a prins cea mai bună zi, nici Bârligea, cu menținunea că ultimul nici n-a avut parte de vreo pasă acătării.
Chiar și așa au avut perioade de joc în care au pasat bine, dar au apărut gafele.
Au avut și ghinion cu golul ăla anulat.
Nu cred că Rangers s-ar distra în Liga întâi, nici cu Rapid, nici cu CFR, nici cu Craiova, Dinamo, U Cluj... etc