Felix Pătrășcanu, CEO Fan Courier, „La bani mărunți”: Bogăția făcută cinstit aduce bunăstare și, în ultimă instanță, libertate. Bineînțeles că pentru toate lucrurile astea trebuie să plătești un preț
În copilărie își dorea să devină judecător, dar nu s-a putut înscrie la Facultatea de Drept pentru că dosarul politic al familiei sale nu era curat, așa că a plecat în armată. După ce a terminat stagiul militar, în 1987, a vrut să fugă din țară cu niște prieteni, dar s-a răzgândit cu câteva zile înainte. Un an mai târziu a ajuns la București în căutarea unui loc de muncă și a ajuns să lucreze pe șantier. În 1995, pentru că absolvise Dreptul, dar nu reușise să își găsească de lucru nici ca procuror, nici ca notar, s-a angajat la Cargus, iar 3 ani mai târziu își deschidea propria firmă de curierat. Astăzi, Felix Pătrășcanu conduce alături de partenerii săi, frații Adrian și Neculai Mihai, cea mai mare firmă de curierat din România, o companie care în 2019 a înregistrat o cifră de afaceri de 168 milioane de euro.
Felix Pătrășcanu a povestit pentru podcastul de inteligență financiară „La bani mărunți”, amplificat de Republica.ro, despre începuturile Fan Courier și greșelile pe care le-a făcut în primii ani, despre episodul de depresie pe care l-a avut și importanța unui parteneriat în business, dar și despre cum și-a cheltuit primii bani câștigați și despre pasiunea pentru mașini de lux.
„Am început compania cu o Dacia verde căreia i se spunea «furia verde»”
În 1998, când a început business-ul Fan Courier, Felix Pătrășcanu conducea o Dacia 1310 și stătea într-un apartament cu chirie în Drumul Taberei. Astăzi, în colecția sa de mașini de lux se află și un Morgan. Spune că a ajuns aici pentru și-a dorit dintotdeauna să facă bani și acesta a fost „combustibilul” care l-a alimentat în toți acești ani, și crede că bunăstarea este, în ultimă instanță, o formă de libertate.
„Nu vreau să fiu ipocrit. Eu nu cred în ideea proprietarului de la Ikea care spunea că merge cu un Volvo vechi de 30 de ani. Mi se pare o ipocrizie mai mare decât Casa Poporului. (...) După zeci de ani de comunism, gândim un pic mai de stânga. Iar mie îmi repugnă foarte tare lucrul ăsta. Pentru că bogăția făcută cinstit aduce bunăstare. Le-aș recomanda tuturor să încerce să facă cât mai mulți bani ca să-și asigure un trai decent.(...) Pentru că atunci când ai un trai decent scapi de foarte multe stresuri și angoase. (...) Bunăstarea asta te aduce în situația de a gândi liber. În ultimă instanță e vorba de libertate. Atunci poți să-i ajuți pe cei din jurul tău, să vii cu proiecte noi, să inovezi, să vezi frumusețea vieții. (...) Bineînțeles că pentru toate lucrurile astea trebuie să plătești un preț. Nu ajungi acolo pocnind din degete”, spune Pătrășcanu.
„Credeam că tot business-ul trebuie să treacă pe la mine. Și am cedat”
Iar în primii ani, în prețul pe care l-a plătit Felix Pătrășcanu s-a aflat și un episod de depresie. Acela a fost momentul în care a conștientizat că nu poate continua singur, mai ales că făcuse unele greșeli care i-au pus business-ul în pericol.
„Aveam o carență îngrozitoare. Credeam că tot business-ul trebuie să treacă pe la mine, nu delegam absolut nimic. Și am cedat, deși nu realizam că am cedat. Ajunsesem să nu mai suport muzica din mașină. Când plecam de la serviciu urlam, scrâșneam din dinți, soția mea îmi spunea că noaptea vorbeam tâmpenii, avem un tremur al piciorului, dormeam foarte puțin. Până când într-o seară am plecat de la Gara de Nord, unde aveam sediul, și m-am trezit în Sălăjan. Eu stând cu chirie în Drumul Taberiei. (...) Atunci am realizat că am o problemă mare. I-am chemat pe băieți (actualii parteneri – n.r.), lucrurile s-au împărțit și a fost o mare ușurare pentru mine”, își amintește Pătrășcanu.
Iar cu ajutorul lor a reușit să ia deciziile „dureroase” prin care să salveze business-ul. „Știam foarte bine tehnic business-ul, plecasem de la Cargus, dar nu avusesem nicio legătură cu financiarul, cu cash-flow-ul. Am făcut niște greșeli, plăteam oamenii din teritoriu la comision, comisionul era trecut ca salariu, iar salariul comporta o mulțime de taxe, și barca începuse să ia apă. Noroc că au venit cei doi parteneri și a trebuit să iau niște decizii dureroase. Eu nici nu cred că eram în stare să le iau singur. (...) Tehnic lucrurile funcționau senzațional, dar nu era profit. Neculai a luat finanțele, Adrian vânzările, iar eu am rămas cu oamenii, pentru că la asta mă pricepeam cel mai bine. (...) Și lucrurile s-au îndreptat”.
„E foarte important parteneriatul. Companiile dispar de cele mai multe ori din cauza certurilor interne”
Felix Pătrășcanu lucrează alături de Adrian și Neculai Mihai de 23 de ani și, deși „multă lume le-a cântat prohodul”, parteneriatul lor a rezistat, iar compania a prosperat. Provin din același sat și împart și acum același birou, iar omul de afaceri crede că faptul că au împărtășit aceleași valori legate de bani, familie și statut social, i-a ținut împreună, în ciuda faptului că se confruntă săptămânal în luarea deciziilor.
Pe cei care se află la început de drum și vor să își deschidă o afacere îi sfătuiește să își caute parteneri de afaceri cu care să aibă lucruri în comun și să respecte două principii care, în cazul lui, au funcționat: transparență totală în ceea ce privește banii și atitudinea deschisă de a comunica celuilalt ce te deranjează, pentru a clarifica rapid lucrurile.
„Mă fascina că plăteai 3-6 lei pe un loz și puteai câștiga chiar o mașină”
Felix Pătrășcanu s-a născut comuna Fitionești, în apropiere de podgoria Panciu, iar vara, în timpul vacanțelor, mergea alături de toții copiii din sat la legat de vie. De jumătate din primii bani pe care i-a câștigat și-a cumpărat lozuri în plic.
„Am investit 300 de lei și am câștigat 20 de lei. Mă fascina faptul că plăteai 3-6 lei pe un loz și puteai să câștigi chiar o mașină. (...) Restul de 300 de lei i-am păstrat și tata chiar m-a încurajat să îmi fac un livret de CEC. Și chiar asta am și făcut, iar el mi-a dublat suma. Plus un unchi de la Sibiu, care mi-a dat 1.000 de lei, și deja aveam o sumă importantă”, își amintește Pătrășcanu.
Imediat după armată, Pătrășcanu a făcut bani vânzând blugi și țigări, iar când s-a angajat ca electrician pe un șantier în București ajunsese să aibă un salariu mai mare ca mama lui, care era director de școală. Câștiga 4.000 de lei pe lună, dar nu avea ce să facă cu ei, pentru că nu se găsea nimic, iar mâncarea se dădea pe cartelă.
„Mă bucur foarte tare că m-am născut în locul potrivit, la momentul protrivit”
Asta crede Felix Pătrășcanu după 23 de ani de business. „Dacă m-aș fi născut în Germania și aș fi deschis compania acolo, sau în Franța sau Italia, nu mi-aș fi găsit locul. Și probabil era un subcontractor al unei mari companii de curierat sau logistică. Cred că aș fi trăit bine, pentru că asta mi-am dorit întotdeauna, dar niciodată la dimensiunea din România. De ce? Pentru că România a fost o piață goală în anii 1990 și a trebuit să fie populată cu servicii și cu bunuri care s-au vândut și care au creat niște imperii financiare senzaționale. România încă are oportunități, pentru că are foarte multe lipsuri”, crede omul de afaceri.
Despre cum a primit Felix Pătrășcanu vestea infectării cu COVID-19 și cum a depășit momentul, despre motivul pentru care a renunțat la planul său de a fugi din România, despre dificultățile pe care le-a avut de a se angaja înainte de ’89, pentru că nu avea buletin de București, dar și despre cum își învață copiii care este adevărata valoare a banilor puteți descoperi din podcastul BCR de inteligență financiară „La bani mărunți”, pe care îl puteți asculta dând play fișierului din deschiderea articolului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Felicitări amândurora !
O firma care isi bate joc, la modul cel mai grosier, de clineti, livrand coletele cu intarzieri enorme, sau nelivrandu-le deloc, fara a despagubi in nici un fel clientii, chiar daca pe site-ul propriu este mentionat acest lucru. La o simpla cautare pe net se pot gasi site-uri cu mii de plangeri, reclamatii, sesizari impotriva acestei firme de curierat. Chiar si in Evul Mediu intunecat postalioanele livrau coletele mai repede decat o face in secolul XXI firma FAN Courier (apropos, denumirea de "FAN" e data ca sa vada clientii ca livrarea se face "for FAN", adica la misto, de placere, din plictiseala, sau de distractie?! - intreb pentru un prieten).
O lege a lui Murphy spune: "Ce incepe prost, se va termina si mai prost!" - asa ca, avand in vedere ca startul acestei firme a fost oricum, numai bun nu (dupa cum a recunoscut chiar respectivul antreprenor fara calitati de manager, in articol), pe cand inchiderea/falimentul?! Nu de alta, insa sunt destule firme de curierat rapid pe piata, care chiar isi fac treaba cu profesionalism, care chiar fac eforturi reale si considerabile pentru multumirea clientilor, ai caror angajati stiu sa vorbeasca respectuos, sunt serviabili, sunt dispusi sa ofere servicii calitativ superioare, nu ca cei de la FAN care nu iti raspund la telefon, iar cand raspund iti vorbesc infatuat, sunt plini de ei, mint cu nerusinare ascunzand lipsa de profesionalism si carentele administrative si de management ale acestei firmei care pompos se auto-intituleaza "cea mai mare". Nu are rost sa enumar aceste firme, sunt cunoscute pe piata si sunt convins ca toate la un loc ocupa un segment de piata mai mare decat aceasta firma deloc profesionista.
In concluzie: acest articol este atat de slab si scris la comanda, incat nu face deloc cinste platformei Republica.
Onor autoarea ar fi trebuit sa se documenteze temeinic inainte de a-l scrie, ar fi trebuit sa verifice informatiile din trei surse independente, nu sa creada vorbele unui asa-zis "manager" care direct de pe bancile facultatii vroia sa devina procuror sau notar (?!) si caruia ii plac banii castigati usor (a se vedea pragraful cu lozurile in plic). Asta este un exemplut tipic de "Asa nu!"