Sari la continut

De patru ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește patru ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Fericirea de a-l înjura pe Pleșu. Despre libertatea de expresie a nătângilor

Vorbeam deunăzi cu un amic uluit că legiuni de anonimi îi înjură pe câte un forum pe Pleșu, pe Manolescu sau pe Cărtărescu. Oameni de la care noi am învățat carte, cărora le-am devorat textele și pe care îi ascultam cu un admirație, cu respect amuțit atunci când vorbeau, impresionați de erudiția și de raționamentele lor.

„Suntem vechi, domnule“, ar zice Caragiale. Depășiți, inactuali, trecuți și sclerozați. Noi mai și admirăm... Astăzi respectul, tăcerea admirativă în fața celor care au citit mai multe cărți decât tine și fac legături mai subtile de idei nu se mai poartă. Azi se poartă trasul de brăcinari, invectiva, adjectivul dur. Azi, pe internet, oricine e egal cu oricine. Anonimatul și accesul fără restricții la mult clamata „libertate de expresie“ fac restul. Poți să te iei de oricine, să tutuiești, să dai jos de pe piedestal. Internetul deschide drumul către Noua Anarhie a Cuvântului. Și toată lumea urlă „Cenzură!“ dacă mai temperezi avântul celor care aruncă dejecții.

„Reţelele de socializare au oferit dreptul la opinie unor legiuni de imbecili care până acum îşi exprimau părerea doar în baruri, în faţa unui pahar de vin, fără să facă vreun rău comunităţii. Camarazii lor îi reduceau imediat la tăcere. Dar acum au acelaşi drept la cuvânt precum un laureat al premiului Nobel“, spunea Umberto Eco, des citat recent cu aceste idei.

Cenzura e necesară

Ei bine, în acest context cenzura devine obligatorie. Pur și simplu nu se mai poate. L-am întrebat pe Asztalos Csaba, președintele CNCD, jurist cu experiență în spețe legate de cuvinte și expresii (cu precădere cele discriminatoare) care este regimul acestor mesaje pe net. Mi-a spus că este obligația ziarelor să modereze forumurile unde apar invective și alte expresii care aduc atingere imaginii persoanei sau care discriminează. Să șteargă porcăriile. Calomnia anonimă trebuie eliminată. E nedrept să fii ținta unei turme de postaci și să nu te poți apăra. Veți întreba „unde e libertatea de expresie aici“? Păi ești liber să te exprimi, dar asumă-ți că vei fi făcut responsabil pentru ceea ce spui. Ieși în față, cu numele real și înjură, fă-o pe deșteptul. Apoi așteaptă-te la consecințe. Facebook, chiar dacă tu postezi exclusiv pe contul personal, e spațiu public.

Stilistica e foarte importantă

Dincolo de aceste principii juridice, ideea că cineva se poate lua de brăcinari cu Andrei Pleșu este în continuare uluitoare. Psihologia haterului, această specie ieșită la lumină odată cu acesul generalizat la exprimare (adică pe net) este simplă. „Haters gonna hate.“ Journal of Personality and Social Psychology scrie că e pur și simplu o trăsătură de personalitate. Adică există inși mai înclinați să urască și să critice, să cârâie și să protesteze la orice. Nu contează că nu se pricep, că nu au bagajul cognitiv măcar egal cu al celui pe care îl critică, ei dau frâu liber acestei predispoziții și se simt bine când varsă venin. Aici se cuvine o paranteză: ca jurnalist, apăr libertatea de expresie, fără rest. Trebuie să ai dreptul să spui ce gândești. Dar există o nuanță esențială: nu orice idee merită exprimată, nu orice injurie e un pamflet. Stilistica este foarte importantă. Tot așa cum se spune că e legitim să te înfurii, dar nu să fii ticălos, e legitim să te exprimi, dar mare atenție cum o faci. Nu prea citez eu din Biblie, dar spusele Apostolului Pavel se aplică aici: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos.“

Psihologia haterului, această specie ieșită la lumină odată cu acesul generalizat la exprimare (adică pe net) este simplă. „Haters gonna hate.“ Journal of Personality and Social Psychology scrie că e pur și simplu o trăsătură de personalitate. Adică există inși mai înclinați să urască și să critice, să cârâie și să protesteze la orice. Nu contează că nu se pricep, că nu au bagajul cognitiv măcar egal cu al celui pe care îl critică, ei dau frâu liber acestei predispoziții și se simt bine când varsă venin.

E posibil dialogul?

Sunt educabili acești inși care se bagă-n discuție ca musca în lapte, comentează la orice și oricum? Ai de ce să intri în dialog cu ei? Să le explici, să te explici, să justifici și să limpezești? Nu prea, e pierdere de vreme. „Înțelegerea omului, odată ce a îmbrățișat o opinie, va căuta și va găsi toate lucrurile în acord cu ea“, spunea Francis Bacon pe la 1600 (azi psihologii numesc acest fapt confirmation bias). A fi hater e o trăsătură de personalitate, așa cum ești introvertit sau extravertit, mai calm ori mai anxios. Mă rog, știm azi că genetica e importantă, dar că educația e și mai și. Poți fi predispus la anxietate, dar într-un mediu securizant devii mai calm. Poți fi predispus la ură, dar într-un mediu în care ura e descurajată, te cumințești. Asta ridică o întrebare foarte serioasă: vrem să alimentăm în continuare o cultură a urii, a vulgarității și lipsei de respect pentru valoare? Pentru a avea în sânul generațiilor care ne urmează același tip de hater ignorant și rău? Sau vrem să curățăm spațiul public (offline și online – adică forumuri, social media) de dejecții? 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Autocenzura......nu mai exista.
    Indoiala ..... este dezavuata.
    Empatia s-a atrofiat pana la disparitie. Aproape nimeni nu mai face exercitiul de a se pune in locul celui pe care il dezaproba.
    Extrem de multi (prea multi) se considera fara de pata si sunt gata sa fie primii care ridica piatra pentru a lovi (iaca un alt episod biblic).
    Modul in care poti avansa (daca se poate, repede) in societatea contemporana este sa ai mare incredere in tine. Sa nu te lasi poluat de trasaturi umane, sa nu fii tolerant. "Cine nu-i cu mine e impotriva mea."
    Diferenta se poate vedea in faptul ca argumentele (uneori fortate) sunt scuipate cu tonul cel mai ridicat si cu fata schimonosita. Asa ca, pe platformele nationale izbucnesc mereu conflicte, indiferent de subiect iar pe cele din alte parti, o atitudine agresiva este sanctionata imediat printr-o tacere identica cu gestul de a aplauda provocatorii din piata unde se tine protestul pasnic.
    • Like 0
  • Victor66 check icon
    Te afli fix printre haterii tăi. Apropo, cum ai de gând să aplici această cenzură a dumitale? Cine stabilește cine și ce are voie să zică? Ah, și, te rog să nu-mi răspunzi, pentru că am citit mai mult decât tine și nu e voie, conform articolului tău, să comentezi.
    • Like 0
  • Cred ca ar trebui sa ne invatam sa distingem semnalul de zgomot.
    Postacii au numai importanta pe care o dam noi.Neglijindu-i sigur vor disparea natural prin inutilitate.
    • Like 1
  • Există și o situație mai ciudată: anonimi cu cultură academică , cu pricepere chiar în câte un domeniu „cârâie, protestează” și discreditează intelectuali merituoși, cu statut social. Frustrări? Posibil. Ei atrag cu „lumina” lor musculițe mai slab școlite, care le țin isonul. Ar fi bun un control asupra conturilor și blogurilor anonime agresive.
    • Like 0
  • Cri check icon
    Postarea d-nei Iuliana Alexa etaleaza doua premize profund gresite si profund anti-democratice.
    1. Articolul debuteaza cu o prima asertiune anti-democratica, naiva si falsa: "legiuni de anonimi îi înjură pe câte un forum pe Pleșu, pe Manolescu sau pe Cărtărescu".
    Cu alte cuvinte, stralucitii oameni de litere enumerati de distinsa doamna sunt cumva deasupra "vulgului", nu pot fi decat laudati, nicidecum criticati sau contrazisi, Doamne Fereste !
    Ii re-amintesc distinsei doamne ca ORICINE si ORICE poate fi criticat si contrazis de catre ORICINE; cel putin asa prevede Constitutia ; din cate stiu eu, inca nu s-a decretat abolirea libertatii de exprimare.
    Evident ca domnia sa face o confuzie puerila ( ca sa fiu elegant ) intre necesitatea utilizarii unui limbaj civilizat, lucru care tine de educatia si nivelul intelectual al fiecaruia, si dreptul oricarui om de a critica sau de a avea o opinie proprie, lucru care tine de drepturile si libertatile fundamentale ale oamenilor.
    E cel putin stranie o astfel de mentalitate din partea unei persoane tinere.
    Pe de alta parte, domnii Plesu, Manolescu si Cartarescu si-au castigat notorietatea nationala nu prin operele lor ( accesibile doar unui numar redus de cititori avizati si educati ), ci prin implicarea profunda in politica. Devenind persoane publice, distinsii literati si-au asumat in mod firesc si posibilitatea aparitiei unor reactii negative sau critice fatza de opiniile lor. Insa doamna Alexa se pare ca nu pricepe acest lucru elementar.
    2. Mai departe in postarea sa, distinsa doamna doreste re-instalarea cenzurii si ne citeaza propozitii savante despre "hateri", citeaza inclusiv Biblia ( fara a o intege insa ).
    Domnia sa uita ca pentru calomnie sau injurie exista codul penal, dar cel care stabileste ca un om a fost calomniat sau supus injuriilor, dar cel care stabileste acest lucru este un complet de judecata, nicidecum d-na Alexa.
    Tinerii protestatari din Piata Victoriei faceau apologia catuselor si a DNA-ului; iata ca si d-na Alexa isi aduce propria sa contributie anti-democratica, dorind re-aparitia cenzurii; reactia celor din Piata, ca si reactia d-nei Alexa este manifestarea unor tineri care, Slava Domnului, n-au trait ca adulti pe vremea comunistilor, nu au cunoscut pe propria lor piele nici cenzura, nici persecutia Statului si nici ce inseamna lipsa dreptului la libera exprimare. De aici provine inocenta lor politica, dar si periculozitatea inconstienta cu care clameaza lucruri profund anti-democratice.
    NB. Pe domnul Manolescu il citeam inca decand scria in "Romania Literara", unul dintre putinele ziare care se puteau citi inainte de 1989.
    Recunosc cinstit ca romanele lui Mircea Cartarascu nu ma incanta deloc.
    Cat despre domnul Plesu, nu pot decat sa constat cu tristete evolutia politica si filozofica a domniei sale de la "Minima Moralia" din anii '90, la postura de consilier si admirator al Basescului, iar mai nou, la postura sa de aparator al DNA. Distinsul filozof considera ca abuzurile comise de DNA ( si sanctionate la CEDO ) sunt doar "daune colaterale" in lupta nobila a acestei Institutii cu coruptia. Dumnealui nu spune insa niciun cuvant despre faptul ca aceste "daune colaterale" inseamna distrugerea vietii personale si a carierei profesionale precum si a familiilor unor semeni de-ai nostri.
    • Like 2
    • @ Cri
      Victor66 check icon
      Care sunt aceste abuzuri sancționate de CEDO? DNA și activitatea sa au fost apreciate pozitiv de UE și nu numai.
      • Like 0
    • @ Cri
      dalex check icon
      Despre "semeni de-ai nostri" plecati din tara din cauza "familiilor" pe care le aperi nu spunem nimic ?
      Intr-o tara profund corupta ca Romania evidentierea imperfectiunilor DNA in favoarea politicienilor corupti este o invitatie la sinucidere colectiva, asteptand o justitie care sa functioneze perfect intr-o tara tot mai corupta si condusa de persoane tot mai agramate.
      • Like 0
  • "Irezistibila proliferare a gramafoniei printre oamenii politici, soferii de taxi, printre lauze, amanti, asasini, hoti, curve, prefecti, medici si pacienti, imi demonstreaza ca tot omul, fara exceptie, poarta in sine un virtual scriitor, drept care intreaga specie umana ar putea, cu deplina indreptatire, sa coboare in strada si sa strige: Suntem cu totii scriitori!
    Caci fiecare sufera la gandul ca dispare, neauzit si nebagat in seama, intr-un univers indiferent, si de aceea tine, cat mai e timp, sa se transforme in universul propriilor sale cuvinte.
    Cand, intr-o zi, fiecare se va trezi scriitor (si asta se va intampla curand), va fi timpul hipoacuziei si a neintelegerii universale."

    M. Kundera
    • Like 1
  • Detest înjurăturile, mai ales în spațiul public, dar consider că o critică este totdeauna binevenită. În acest fel critica mea se rezumă la întrebări cum ar fi : este normal ca, indiferent de valoarea pe care o ai, sau ți-o acordă alții, să fii lipsit de modestie?, este normal ca să-i faci „nătângi” pe cei care au altă părere, chiar dacă folosesc un limbaj nepotrivit?, în final, oare domnii amintiți consideră că nu au nicio greșeală să-și reproșeze?, oare situația dezastuoasă în care se află țara nu se datorează și unor oameni de talia lor care s-au cocoțat în turn de fildeș și care la un moment dat au dat girul personalității lor unor neaveniți?. Cu stimă.
    • Like 1
    • @ Nicolae Stefan
      dalex check icon
      Sa o faci "natanga" pe Viorica este un pleonasm nu o jignire.
      Sa faci responsabil un intelectual( care critica "natangii" ) de urmarile votului unor "natangi" care au ales in fruntea tarii unii tot "natangi" este ilogic si arata ca sloganul cu "moarte cultilor" rezoneaza si in prezent in unele capete.
      Cu stima.
      • Like 0
  • Un material excelent! Felicitări!
    • Like 0
  • Stiu ca e o platitudine dar LIBERTATEA fara EDUCATIE duce la anarhie ! Este deci necesara cenzura, dar aplicata sub forma unor teste obligatorii de cultura generala ! Cum sa fie aplicate nu pot spune eu ! Este o treaba grea, numai pentru specialistii in media !
    • Like 2
  • libertatea este suprema, libertatea de a te exprima incepe de la mirosul pe care-l lasi in urma ta ! ca sa ii cenzuram pe cei care injura sa-l oprim din exprimare pe plesu ? sau mai bine interzicem scrisul :) de bun simt ar fi sa se introduca o legislatie in care injuriile publice (lista de cuvinte si expresii) sa poata fi amendate.
    • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult